MECANISME

NEURODINAMICE
Moldoveanu Andreea-Claudia
PIPP, Anul II
Grupa 40705

Neurofizica defineste invatarea umana drept acel compartament

final complex, suprapus si dezvoltat pe activitatea si
sensibilitatea innascuta a tuturor componentelor sistemului
nervos central la diferiti stimuli.

In invatare sunt implicate retelele unor neuroni-model, care

determina capacitati discriminatorii de performanta extrem de
variate in raport cu diferite varste.

Invatarea presupune existenta unor structuri neurofiziologice a

caror capacitate este de a se dezvolta configuratii noi ale
potentialelor nervoase in structuri superioare de tip specific.

Cercetari pertinente afirma ca, structural, functional,

fundamentul neurodinamic al invatarii il constituie blocurile
integrative ale creierului.

Blocurile operationale, avand grade de complexitatea si specificitate

diferite, se structureaza in jurul a trei grupari principale:
Blocul A cuprinde talamusul, hipotalamusul, sistem limbic si formatiune
reticulata ascendenta activatoare; functii: crearea unei stari optime de
vigilenta, reflexe de orientare, mediaza formularea scopurilor si
programelor de activitate.
Blocul B cuprinde capetele corticale ale analizatorilor, situate in zonele
gnostice si de protectie , cu functii in prelucrarea si stocarea informatiilor
referitoare la mediul extern
Blocul C cuprinde lobul frontal, care asigura in special programarea
activitatii , reglarea controlului proceselor psihice, cu specializari
functionale cu efect in sfera motorie, a gandirii, atentiei si a functiilor
constructive.

Invatarea indiferent de gradul la care se realizeaza si de

formele ei, antreneaza simultan intregul sistem nervos al celui
care invata, dar mai ales structurile si mecanismele corticosubcorticale, cu unele specializari si diferentieri zonale.
Puncte de sprijin al invatarii:
Invatarea implica seturi de mecanisme (biologice,
psihosociale, cultural-antropologice; cuprinde structuri
individualizatoare, sociale; unele sunt controlabile,
planificabile)
Diversitatea formelor si tipurilor de invatare impune
acceptarea
si
valorificarea
actiunii
principiului
plurideterminismului explicativ, al legii completaritatii si
compensarii, al sinergismului si al disiparii etc.

Mecanisme neurofiziologice cu rol important in invatare:

Functionalitatea substractului morfofunctional
Functionalitatea blocurilor integrative ale creierului
Cortexul implicat in programarea activitatilor, in reglarea, selectarea , controlul, si
optimizarea/inhibarea proceselor psihologice
Calitatea si dimensiunile potentialului relativ asimetric specializat al celor doua
emisfere cerebrale
Calitatea modificarilor electrofiziologice, a diferentelor de biochimism
Calitatea, rapiditatea, flexibilitatea si extensia modificarilor la nivelul retelelor
sinaptice in special a celor moleculare in neuronii model sau tip oglinda implicati
in activitatea reverberatorie

In functionalitatea calitativa ce definesc starea de invatare, importante sunt:

starea de veghe sau de constiinta clara

reactia de orientare-investigare

starea afectogena/emotionala

starea motivationala

calitatea manifestarilor de vointa

Psiho-logica asimetriilor functionale ale creierului care invata.

Valori pentru educatie

Creierul este format din doua tipuri de celule: neuronii si celulele gliale

Scoarta cerebrala ocupa cea mai mare parte din creier, inveleste creierul,
este formata din 4 lobi: occipital-perceptia vizuala; temporal-auzul, zona de
intelegere a vorbirii; parietal-simturile, trasmitere; frontal- comenzi pentru
miscare, comportament.

Cinci principii ale functionarii creierului: ii place sa inteleaga lumea, sa

stabileasca conexiuni, este relativ rezistent la schimbare, ii place sa imite
prin modelare, nu functioneaza bine in conditii de stres.

Functiile asimetrice si conexiunile intre emisferele cerebrale

ECS functii dominante: abordare analitica, porneste de la parte la intreg,

viziune statica, incarcatura emotionala, etc

ECD- functii dominante: abordare sintetica, porneste de la intreg la parte,

viziune dinamica, se sprijina pe experiente traite, concrete, etc.

Capacitati cognitive specifice celor doua emisfere

ECS dominata de gandirea logica, lucreaza cu concepte/numere/cuvinte,
asigura conexiunile cu vorbirea, limbajul.
ECD dominata de gandirea creativa/sociala, lucreaza cu imagini, asigura
conexiunile cu valorile muzicale, cu sunetele.

Caracteristici ale celor doua emisfere:

ECS- controleaza vorbirea, responsabila penu calculele matematice/logice,

are nevoie de organizare, rationala, noemotionala.

ECD mai organizata, controleaza perceptia spatiala, exceleaza in

sarcinile vizuale si motorii, artistica/emotionala.

Specificitati legate de comunicare, limbaj si vorbire

ECS preia initiativa in discutii, raspunsuri complete, volubila, intelege

usor sensul cuvintelor, memoria obiectelor, etc

ECD converstie dificila, raspunde cu fraze scurte, taciturn, intelege greu

limbajul vorbit, dificultati in amintirea denumirilor obiectelor.

Particularitati ale modulatiilor vocale in comunicare

ECS voce si intonatie normala, expresiva, domina memoria verbalconceptuala, nu distinge vocea feminina de cea masculina, performanta
in studiul limbilor straine, etc
ECD intonatia mai putin variata, mai putin expresiva, distinge vocile
feminine de cele masculine, memorie imaginativa si a simbolurilor,
performanta in domeniul artelor.
Capacitati mnezice (memorie)
ECS buna reamintire a celor memorate, capacitate buna de memorare,
retinere, memorie a imaginilor verbale, slaba capacitate de mnezica a
figurilor cu forme neregulate
ECD slaba reamintire, dificultate in reamintirea cuvintelor recent
memorate, memorie buna a imaginilor neverbale, capacitate buna de
memorare a formelor neregulate

ABORDARI FOCALIZATE ALE FUNCTIONALIZARII FIECAREI EMISFERE

CEREBRALE IN PLANURILE PERSONALITATII SI EDUCATIEI

Emisfera cerebrala dreapta

Controleaza activitatiile si functiile-

mainii, ochiului, urechii, piciorului de pe partea stanga;

Guverneaza capacitatea de sinteza, asigura perceptia valorilor estetice; faciliteaza sintezele de tip
creativ, vizual, metafizic, plastic;
Opereaza cu enunturi/unitati lingvistice finite , clisee, formule de salut, de politete; cu imagini,
legate de senzatii si perceptii vizual-spatiale; specializata pe limbajul nonverbal/gestual;
explicativa pentru exprimarea spontana.

Emisfera cerebrala stanga

Controleaza activitatiile si functiile- mainii, ochiului, urechii, piciorului de pe partea dreapta
Specifica prin ordine, masura, armonie
Domina limbajul articulat; asigura performante in activitatiile de scris si lectura
Indeplineste functii privitoare la timp
Permite analize si interpretari de structuri lingvistice bazate pe metafore logice/asociatii logice
Realizeaza corelatia cuvant-concept etc

ABORDARI IPOTETICE CU TEMEI INVESTIGATIV-EXPERIMENTAL

Optimizari ce se pot produce la nivelul procesului instructiv-educativ, confluentele

acestuia, precum si adoptarea unor stategii si metode de invatare adecvata.
Dezvoltarea mai precoce a emisferei stangi la dreptaci faciliteaza o mai mare
competenta pentru tratarea semantica a datelor verbale
Natura stimularii si a informatiei determina un mod de tratare preferentiala a
datelor de catre una sau alta dintre emisfere sau chiar de amandoua.
Pozitia stimurilor in campul vizual influenteaza performantele in memorarea
acestora.
Concordanta intre directia privirii si specializarea emisferica a unui subiect;
subiectii dreptaci relizeaza sarcini verbale complexe angajand emisfera stanga
Concordanta dintre natura afectiva a unui stimul si forta lui de inducere a unei
miscari dominant lateralizate
Capacitatea de orientare a subiectilor, dominanta uneia dintre emisfere
Ipoteza specializarii dihotomice; stimuli verbali/performante urechea dreaptastimuli nonverbali/performante urechea stanga