Povestea celor 5 degete

Cine este cel mai important membru al familiei lor, s-au întrebat degetele într-o bună zi...

În vremuri de demult, cele 5 degete de la mână erau cele mai bune prietene și trăiau într-o armonie
deplină și într-un respect reciproc, așa cum se și cuvine în orice relație cu cei apropiați. Însă într-o
bună zi cele 5 degete au început să se certe foarte urât și să-și adreseze cuvinte care nu erau nici
adevărate și nici nu făceau onoare nimănui. Evident că discuția a început de la o nemulțumire pe
care fiecare dintre degete o acumulase în interiorul tău și care acum a izbucnit la suprafață: cine
este cel mai important membru al familiei lor?
Umflându-se în pene și fiind sigur că el este cel mai cel, degetul mare și-a început pledoaria
personală. “Fără mine nu se poate face mai nimic”, a început el. “Cu ajutorul meu oamenii pot
mânca, pot scrie, pot apuca obiectele. Credeți că întâmplător atunci când oamenii țin degetul mare
în sus ei vor să strige victorie? Eu sunt un victorios prin natura mea. În plus, bebelușii mă
îndrăgesc tare mult și găsesc consolare și mângâiere în prezența mea. Alături de mămica lor, eu le
asigur confort emoțional.

Degetul arătător (indexul) s-a ofuscat însă, hotărându-se să nu se lase mai prejos și să își pună
și el în evidență meritele. “Eu sunt degetul cel mai special și important, cu ajutorul meu oamenii
pot indica un obiect sau o direcție sau pot acuza pe cineva. Cu ajutorul meu, oamenii își pot
exprima ideile mai bine, pot arăta cu degetul, pot pune la punct, pot desemna pe cineva. Eu sunt
cel care mă înalț deasupra tuturor. Sunt un adevărat simbol al puterii și reprezint autoritatea.

Ascultând pledoariile celor doi, degetul mijlociu nu s-a lăsat nici el mai prejos. “Dragii mei, nu
are niciun rost să ne certăm. Mai mult ca sigur că dreptatea este de partea mea. Uitați-vă la voi și
uitați-vă și la mine. Este evident că eu sunt cel mai lung dintre voi, așadar eu sunt în mod natural
liderul acestei familii. Credeți că am această poziție întâmplător? Mă aflu la mijloc și în orice
parte, stânga sau dreaptă, sunt înconjurat de doi dintre voi care mă păzesc. Tot ce este prețios
trebuie protejat.”

Degetul inelar a ascultat ce a ascultat și nu s-a descurajat. Era foarte sigur pe el și sigur că el va
avea câștig de cauză așa că a vorbit la rândul său. “Puteți să vă umflați în pene cât vreți și să vorbiți
de putere, siguranță și confort. Eu sunt simbolul dragostei și al familiei, eu vorbesc despre
sentimente. Oamenii mă împodobesc cu inele de logodnă și cu verighete și atunci când își declară
dragostea și vor să întemeieze o familie, eu sunt cel mai important deget pentru ei. Eu sunt în prim
plan în cea mai importantă și specială zi din viața lor. Eu strălucesc ca un rege printre voi.”

Degetul mic mai mai că își pierduse tot curajul în fața acestor cuvântări intimidante. Dar fiindcă
credea în abilitățile sale și în ceea ce reprezintă, și-a reprezentat cazul și importanță cu aplomb și
înflăcărare. “
Poate că sunt eu cel mai mic și ultimul de pe rând, dar cei din urmă vor fi cei dintâi, așa este să fie.
Eu sunt mezinul familiei, cel mai mic dintre voi, și de aceea am nevoie de o atenție specială,
trebuie să fiu apreciat. Fără niciun dubiu, eu sunt cel mai drăgălaș deget, cel mai grațios și gingaș,
fără mine nu ați fi compleți. Nu încercați să îmi mimimalizați importanța.
Fiindcă discuția continuă și cearta părea că nu se stinge deloc, ba din contră, se ațâța și mai rău,
cele cinci degete au hotărât să se prezinte în fața judecății divine. Așadar, s-au înfățișat în fața lui
Dumnezeu cerându-i să le facă dreptate și pace și să spună care dintre ele este cel mai important.

Dumnezeu s-a uitat pe rând la fiecare dintre ele și a zâmbit cu bunătate, înțelegere și
dragoste.

“Dragile mele”, le-a spus Dumnezeu, “v-am creat egale în importanță. Fiecare dintre
voi este la fel de important ca celălalt. Fiecare dintre voi este incomplet fără celălalt și
aveți nevoie de ajutorul celuilalt. V-am creat diferit, dar numai împreună puteți realiza
ceea ce nu puteți individual. Puterea nu este a ta sau a ta, este a voastră. Nimeni nu
este mai slab sau mai rău, fiecare are propriile abilitați unice, propria importanță.
Faceți pace între voi și amintiți-vă întotdeauna că numai împreună puteți realiza
adevărate miracole. Cooperarea, înțelegerea, susținerea, efortul colectiv și dragostea
pot muta munții din loc într-o familie.

Credeți că ntâmplător atunci când oamenii se roagă și își îndreaptă mâinile spre cer în
rugăciune, ei își împreunează degetele? Vedeți atunci vreun deget care să se înalțe
deasupra celuilalt? Ele se împletesc și se unesc în rugăciune, contopindu-se, și
transmițând mesaje de dragoste către mine."

Rușinate, degetele au plecat capetele, i-au mulțumit lui Dumnezeu și s-au întors
înapoi. Au hotărât din acea zi să nu se mai certe niciodată și să trăiască în armonie ca
frații, știind că sunt importante în egală măsură, că numai împreună pot crea magie,
frumusețe și grație divină: artă, muzică, obiecte, clădiri, instrumente, echipamente,
scrieri, tandrețe și afecțiune.

S-au îmbrățișat cu prietenie și dragoste, rușinate de ele însele, și și-au jurat să trăiască
în pace întotdeauna.