EMISFERELE CEREBRALE

EMISFERA CEREBRALA DREAPTA(E.C.D)

Emisfera dreapta controleaza activitatiile si functiile miinii, ochiului, urechii
si piciorului de pe partea stinga, jucind, astfel, un rol integrator pentu
informatiile provenite din jumatatea laterala stanga a corpului;
-guverneaza capacitatile de sinteza,de generalizare;
-este raspunzatoare de elaborarea categoriilor si starilor dionisiace;
-realizeaza dominant conexiunile pentru perceptiile spatiale, pentru forme
(spre exemplu s-a constatat ca rapiditatea recunoasterii obiectelor prin pipaire cu
mana stanga este superioara cu 25% fata de performanta mainii drepte),
asigurand si perceptia valorilor estetice
-este specializata indeosebi pentru imagini (bi si tridimensionale) si concepte
spatiale , pentru activitati mintale de tip intuitiv, pentru muzicalitate si
stimulineliniari, globali, cu aparitie instantanee, cu independenta de sens, mai
putin legati de experienta subiectului;
-nu poate controla mecanismele de inlantuire strict succesiva in cadrul unui
rationament dezvoltat, de transformare in cadrul unui sistem si nici relatiile intre
intrebarile si iesirile intr-un sistem complex ;
-este, dupa unii autori, angajata de reusitele intr-o serie de profesiuni, cum
sunt filosofie , muzica, arte plastice, chiar matematica deoarece dispune de o
mare incurcatura emotionala, facilitand sintezele de tip creativ vizual,
imaginistic, holistic, metafizic si plastic;
-imaginile ajunse la ea nu pot fi decat slab verbalizate;
Competentele emisferei drepte
-opereaza cu enunturi sau unitati lingvistice finite, cu clisee, cu formule de
politete si de salut, care nu pot fi desfacute in partile componente;
-limbajul ei este ritualizat, bazat pe reguli standard, cu posibilitati reduse de a
genera informatii noi;
-numeste obiectele lumii inconjuratoare si stabileste legaturi asociative intre
ele, adica intre cuvant si semnificat;
-permite asocierile semantice dintre cuvintele fixate in dictionarele
explicative;
-are valente speciale pentru memorarea si reproducerea cantecelor, a muzicii,
a textelor folclorice, a unor programe colective;
-este specializata pentru limbajul nonverbel, gestual-plastic, pentru semnele
legate semantic de acesta, precum si pentru simbolica de tip indicativ,
conventional;
-este explicativa pentru exprimarea spontana, indiferent de semnificatia initiala

EMISFERA CEREBRALA STANGA(E.C.S)

Emisfera stanga controleaza activitatile si functiile maiinii, ochiului, urechii
si piciorului de pe partea dreapta, jucand rol integrator pentru datele provenite
din jumtatea laterala dreapta a corpului
-este raspunzatoare de elaborarea categoriilor apolinice-ordine, masura,
armonie, contemplare senina, detasare lucida, rationala;
-controleaza in mod dominant, procesele gandirii, coordonand operatiile
simbolice, precum si structurile limbajului articulat, corelate cu specializarea
manuala dreapta;
-asigura performantele in activitatile de citit si lectura,scris, calculat,
comunicare, precum si pentru actiunile motorii mai complexe;
-este specializata si pentru unele functii nonlingvistice, in special pentru cele
privitoare la timp-evaluarea ordinii temporare, decizia privind forta de stimulare
a doi excitanti;
-faciliteaza conduita in profesiuni de natura medicala, chimie, biologie,
stiinte economice;
-este mai sensibila la reactii de dezorganizare si stres;
-permite controlul structurilor interne, al mecanismelor si colerarii
-desi activata de un numar mai mic de stimuli, este angajata si asigura
succesul in termeni de memorare pe termen scurt, atipice;
-este mai eficienta in analize si performante lingvistice, pentru stimuli de tip
logic, propozitional-gramatical, pentru stimuli de tip secventiali si liniari;
Astfel, s-a dovedit ca emisfera stanga:
-controleaza limbajul generativ, cu importanta semiotica necombinatorie
pentru semantica generativa logicizata;
-opereaza cu serii discrete de elemente complementare, a caror imagine nu
poate fi descompusa de emisfera dreapta;
-faciliteaza costructia si inlantuirile de cuvinte sau texte continand maximum de
informatie prelucrata;
-realizeaza corelatia cuvant-concept, precum si cconceptualizarea imaginilor;
-asigura suprapunerea aspectelor lingvistice, conceptual-logice peste imaginile
concrete formate in emisfera dreapta;
-------racordeza limbajul sonor in succesiunea unitatilor discrete;
-------distinge si compara invelisurile sonore/fonemice ale
cuvintelor.
Emisfera stanga izolata a creierului este
orientata spre conexiuni abstracte, spre relatii simbolice si analize de detaliu
elaborate logic. Emisfera este, de asemenea, sediul motor predominant al puterii
executive.
Emisfera dreapta, in schimb este lipsita, in mare, de
ceea ce i-ar putea permite sa intre in relatie cu lumea exterioara. Ea este un

pasager tacut si pasiv, care lasa in mare parte grija conducerii si a deciziei
comportamentale in seama emisferei stangi.
Dezvoltarea mai precoce a emisferei stangi la dreptaci faciliteaza o mai
mare comprtenta pentru tratarea semantica a datelor verbale(denotatie), facanduse abstractie de eventualul lor sens particular(conotatie), lucru extrem de
important in invatarea codurilor si a simbolurilor.
Astfel s-a demonstrat ca daca cuvintele apar in semicampul vizual drept,
la subiectul adult dreptaci, aceste sunt mai bine retinute decat cele prezentate in
semicampul vizual stang, toate, insa, la o probabilitate de identificare
echivalenta.
Subiectii care au tendinta de a privi spre stanga sunt mai emotivi si au un
indice mai ridicat de creativitate, in timp ce tendinta de aprivi spre dreapta
indica faptul ca subiectii ar fi mai rationali, mai echilibrati.
O alta ipoteza are la baza ideea de specializare functionala a celor doua
emisfere cerebrale influenteaza uneori semnificativ, capacitatea de orientare
spatiala a subiectilor.
Interactiunea celor doua emisfere constituie conditia necesara pentru o
invatare normala, trebuie sa subliniem si ideea ca numai integritatea structurala
si functionala face posibila existenta si manifestarea asa-zisei stari de invatare.
a) Starea de veghe- reprezinta o conditie a receptiei si a permeabilizarii
jonctiunii sinapselor interneuronale, a trecerii informatiei prin toate etajele
morfofunctionale, a modificarilor biochimice pe scoarta.
b) Reactia de orientare-investigare- prin intermediul acesteia
mecanismele, interne atentioneaza sistemele de receptie, le orienteaza pentru a
realiza contacte selective cu realitatea in vederea unei adaptari diferentiate.
c) Starea afectogena (emotionala), pozitiva sau negativa- constituie o
conditie ce marcheza procesul de manifestare a relatiei intre un subiect
cunoscator si evenimentul intern sau extern.
d) Starea motivationala- ca o conditie legata de eficienta integrativa de tip
emotional si cognitiv, se manifesta in structurile motivationale ce insotesc starile
de echilibru sau dezechilibru ale unor evenimente.

Ioan Neacsu: Metode si tehnici de invatare

Editura: TUB, Bucuresti 1985