COMUNICAREA NONVERBALA

In natura ,comunicarea se supune unor alte reguli dect cele care graviteaza preponderent n jurul comunicarii verbale,in cazul oamenilor Dar ne nselam daca,situndu-ne n zona proceselor semantice preverbale si eliminnd codul molecular efect al inteligentei materiei, sistem de semne dominant n ceea ce priveste arealul viului , avem impresia unei lipse de repere din perspectiva comunicarii. Mai nti trebuie semnalata variatia tipurilor de comunicare n lumea vie, grupate n jurul a doua nuclee importante, comunicarea intraspecifica si interspecifica, referitoare la mijloacele la care face apel entitatea pentru a comunica cu component i ai aceleiasi specii, respectiv cu reprezentanti ai altor specii, genuri, familii, ordine, clase,ncrengaturi sau regnuri. n ambele tipuri majore de comunicare,semnalul emis, de natura vizuala, acustica, tactila, olfactiva etc. sau combinat, nsotit de emiterea unui ormoncapabil a fi cules de organele receptoare ale destinatarului, conduce la reactii raspuns. !ltfel spus, trecerea de la un sistem de comunicare din lumea vie, bazat pe anumite canale, la un sistem de comunicare preponderent auditiv, n cadrul unui spectru de frecventa specific, denumit comunicare verbala "bazat, cum am vazut, si pe prelucrarea de date la un nivel diferit de lumea animala, daca nu superior acesteia, al neocorte#ului$, devine fireasca. %u mentiunea ca acest tip nou de comunicare, pe cale a se produce ncepnd, probabil, cu &omo 'rectus , vizeaza pre-e#istent a unor reguli si criterii semantice, a unei capacitati interpretative continuu antrenata sa se raporteze la un mediu dinamic. %onditionarea de mediu, dat fiind sistemul de semne animale mostenit "studiat de zoosemiotica$,a condus fie la constituirea directa a unor mecanisme semantice, fie la constituirea

acestora n mod indirect, prin transferuri semantice pe sc eletul comunicarii intraspecifice. (robabil constituirea acestor mecanisme s-a realizat att direct, ct si indirect, data fiind posibilitatea de mediere mostenita prin intermediul a ceea ce poate fi grupat acum sub numele de comunicare intraspecifica. )ucian %ulda situeaza aceasta etapa a comunicarii n stadiul genezei codului figurativ, determinat de specificitatile nevoilor functionale ale organismului, caracteristicile structurale ale comunitatii, caracteristice de mediu etc. Dar trecerea de la sistemul de conventii ideofone la limbaj, n paralel cu abandonul codului figurativ, nu s-a realizat n mod cons tient. De altfel, limbajul se situeaza la nivelul gndirii inconstiente* nu se constientizeaza, n aceasta etapa, fonemele si nici opozitiile fonologice, care ar putea permite descompunerea fiecarui sunet n elemente diferentiale. !stfel, la originea comunicarii verbale ar sta comunicarea nonverbala. %omunicarea nonverbala, termen utilizat pentru prima data de +,rgen -uesc s i .eldon /ees, a contituit obiectul studiului unor cercetatori din cadrul 0colii de (alo !lto "-uesc fiind, printre altele, apropiat al acestei grupari si colaborator al lui 1regor2 3ateson$. %omunicarea nonverbala se realizeaza prin intermediul codurilor prezentat ionale* prin elementele comportamentale si de prezenta fizica ale individului, dar si prin perceptia s i utilizarea spatiului s i timpului. n cadrul acestui tip de comunicare, codificarea se poate realiza voluntar sau involuntar, iar decodarea si interpretarea mesajelor nu se realizeaza ntotdeauna. Din alta perspectiva nsa, emitatorul nu are ntotdeauna intentia de a transmite nonverbal un mesaj, dar receptorul i atribuie intentionalitate, n cazul n care decodifica si interpreteaza mesajul nonverbal. %analele de comunicare nu se rezuma la cel vizual si la cel auditiv, ca n cazul comunicarii verbale, ci prin comunicarea verbala se face apel la toate canalele senzoriale "un mesaj putnd fi transmis printr-unul singur sau, concomitent, prin mai multe$. 4u se poate opera clar o delimitare ntre comunicarea verbala si comunicarea nonverbala dect n cmp teoretic. !ceste

doua forme ale comunicarii coe#ista n cadrul actelor de comunicare si se completeaza reciproc. %omunicarea nonverbala ntretine mesajul verbal, iar receptarea se realizeaza simultan pentru ambele coduri n care a fost engramata informatia n cazul comunicarii fata-n-fata. Data fiind aceasta apropiere ntre cele doua tipuri de comunicare, cercetatori n domeniu au ajuns la concluzia ca mesajele transmise nonverbal sunt organizate n pac ete de semnale care pot fi reduse la semne elementare, comune ntregii umanitati sau unor spatii culturale delimitate. 'ste cazul lui -a2 ). 3ir5 istell care, studiind gesturile, a propus o organizare a acestora n baza normelor de organizare lingvistica, tot el fiind cel care a abandonat ideea, devenind criticul propriei teorii si considernd ca nu e#ista nici macar un singur gest care poate fi considerat universal valabil. 6 prima clasificare ce se poate opera n cmpul comunicarii nonverbale face distinctie ntre elementele vocale * rsul, strigatul, mormaitul, cascatul, intonatia, accentul etc. si cele nonvocale*mimica, gestica, miscarea corpului, pozitiile adoptate, orientarea privirii, sarutul, strngerea minii, bataia pe umar etc. (ractic, vorbind despre comunicare nonverbala vocalica constatam ca aceasta se refera si la aspectele sonore ale comunicarii, nu cum s-ar ntelege, n prima instanta, n opozitie cu comunicarea verbala. %ontinuatori ai traditiei paloaltiste, americanii (aul '7man si .allace 8. 9riesen au propus o alta clasificare a elementelor comunicarii nonverbale in * -embleme sau gesturi substitutive, care tin loc de cuvinte si care pot alcatui un cod sau c iar un limbaj: acestea sunt specifice anumitor spatii culturale, des i unele dintre ele au devenit gesturi cu semnificatie transculturala: -ilustratori sau elemente nonverbale care nsotesc si completeaza mesajul verbal: ilustratorii nu sunt utilizati independent de continutul verbal al comunicarii, altfel devenind embleme: -e#presii faciale, care pot fi neintentionate "e#presii ale

emotiilor$ sau intentionate "n cazul e#primarii teatrale a anumitor trairi$: -reglatori, care mentin si controleaza interactiunea cu interlocutorii: reglatorii au rolul de a asigura un feedbac7, indiferent daca sunt sau nu constientizati de emitator: -adaptori sau gesturi stereotipe, care transmit informatii vagi, imprecise, crend mai degraba premisa perceperii starii de disconfort, nervozitate, nerabdare, tensiune psi ica in carese gaseste persoana respectiva, stari pentru care adaptorii sunt semnale, dect decodarea acestora ca semne. %onsidernd corpul uman principalul transmitator de mesaje nonverbale, Mic ael !rg2le identifica zece categorii mari de coduri nonverbale,astfel* -contactul corporal , privitor la circumstantele atingerii ntre persoane si viznd o interpretare culturala: -pro#imitatea , sau apropierea persoanelor n timpul comunicarii, variind, de asemenea, dupa coordonate culturale: -orientarea , presupunnd pozitionarea unuia fata de celalalt n timpul comunicarii: -aspectul, aici intrnd n calcul, pe de o parte, aspecte voluntare legate de vestimentatie, frizura, ornamente, tatuaje, utilizarea produselor cosmetice etc., pe de alta parte aspecte involuntare* naltime, greutate, pilozitate, ten etc.: -miscarea capului nsotind mesajul e#primat verbal si tinnd de gestiunea interactiunii "elemente preponderent reglatorii$: -e#presia faciala , studiata n functie de elementele fetei care, individual sau n anumita combinatii, dau ntelesuri privitoare la modul de interact iune a participantului n actul de comunicare: e#presiei faciale i s-a creat o ;gramatica< a combinatiilor, dupa model lingvistic: -gesturile , transmise preponderent prin intermediul bratelor si palmelor, carora li s-a asociat, de asemnea, o sintactica

gestuala: -postura sau modul de a sta, de a se aseza, t inuta corporala n timpul mersului, care poate fi foarte putin controlata: -miscarea oc ilor si contactul vizual, presupunnd un cod facil si direct de a transmite mesaje sau de a sublinia mesajele transmise verbal: %ompetenta de comunicare non-verbala este definita ca fiind o parte a competentei de comunicare si presupune abilitatea de a interpreta elementele non-verbale si abilitatea de a face apel la acestea pentru sublinierea = ntarirea mesajul verbal e#primat.