LIMBAJUL

1. Persoana căreia i se transmit informațiile prin limbajul scris este:

a) emițător;
b) receptor;
c) emițător și receptor în același timp;
d) emițător și destinatar în același timp.

2. Rolurile de emițător și receptor se schimbă alternativ în:

a) monolog;
b) limbajul intern;
c) dialog;
d) vorbirea cu sine.
3. Limbajul nu este :
a) instrumentul cel mai important al gândirii și al conștiinței;
b) activitatea de comunicare interumană realizată prin intermediul limbii;
c) un mecanism psihic reglator;
d) o însușire psihică.
4. Maria a participat la o conferință pe teme medicale și a remarcat în sală un
auditoriu foarte atent, concentrat pe informațiile prezentate, absorbit de concizia,
claritatea și cursivitatea discursului susținut de un renumit medic neurolog. Acest
exemplu ilustrează ca formă a limbajului:
a) monologul;
b) limbajul intern;
c) limbajul scris;
d) dialogul.
5. Pentru a facilita înțelegerea, îmbogățirea și clarificarea cunoștințelor elevilor, la
ora de chimie profesorul explică noile noțiuni pe baza experimentelor de
laborator, dirijând prin cuvânt observația elevilor și explorarea de către aceștia a
unor aspecte ale realității înconjurătoare. Exemplul se referă la funcția:
a) reglatorie a limbajului;
b) cognitivă a limbajului;
c) persuasivă a limbajului;
d) expresivă a limbajului.
6. Când Maria dorește să o convingă pe mama ei să o lase cu prietenele la film, îi
vorbește pe un ton cald, o roagă și promite că respectă ora de întoarcere. Acest
exemplu evidențiază funcția:
a) de comunicare a limbajului;
b) cognitivă a limbajului;
c) persuasivă a limbajului;
 d) simbolic – reprezentativă a limbajului.
7. În primii ani când copiii învață limbajul, uneori repetă la nesfârșit un cuvânt sau
inventează sonorități inexistente în limba maternă. Și la adulți observăm ceva
asemănător, când utilizează termenii în rezolvarea de cuvinte încrucișate, în
calambururi, în căutarea de rime. Aceste situații ilustrează funcția:
a) cognitivă a limbajului;
b) expresivă a limbajului;
c) reglatorie a limbajului;
d) ludică a limbajului.
8. Arta discuției în contradictoriu cu scopul descoperirii adevărului, prezentarea de
argumente pro și contra unei teze în cadrul unei dezbateri colective reprezintă
calea principală prin care teza poate fi pe deplin elucidată. Funcția limbajului
evidențiată în această situație este: a) funcția dialectică;
b) funcția de comunicare;
c) funcția expresivă;
d) funcția ludică.
9. Când spunem unei persoane “Vă salut, bine ați venit!” pe un ton cald, zâmbitor,
îmbrățisând-o, putem transmite respectul și admirația noastră față de persoana
respectivă.
Exemplul ilustrează funcția:
a) cognitivă a limbajului;
b) reglatorie a limbajului;
c) expresivă a limbajului;
d) dialectică a limbajului.
10. Forma limbajului care impune rigurozitate, respectarea strictă a regulilor
gramaticale, utilizarea mijloacelor de expresivitate fără a se face abuz de ele, cu
scopul de a se preveni alterarea sensului și semnificației mesajului, este:
a) limbajul intern;
b) dialogul;
c) limbajul scris;
d) vorbirea cu sine.
11. Caracteristica care nu se potrivește limbajului intern este reprezentat de enunţul:
a) este un limbaj comprimat;
b) are o viteză de derulare rapidă;
c) este un limbaj condensat, focalizat pe acțiuni, idei, înțelesuri;
d) nu este un mijloc de elaborare a ideilor, judecăților, raționamentelor.
;12. Funcția reglatorie explică rolul limbajului:
a) în simpla transferare a unui conținut de la o persoană la alta
b) de determinare, conducere a conduitei altei persoane și a propriului
comportament;
c) în explorarea realității, îmbogățirea și clarificarea cunoștințelor;
 d) în cunoaștere în general.
13. Forma limbajului care dispune de cele mai mari posibilități de expresivitate față
de celelalte forme ale limbajului este:
a) dialogul;
b) limbajul extern;
c) limbajul scris;
d) limbajul intern.
14. Forma cea mai evoluată a limbajului care se dobândește prin interiorizarea
limbajului oral este:
a) scrisul;
b) cititul;
c) limbajul intern;
d) limbajul extern.
15. Atunci când părintele dezaprobă comportamentul neadecvat al copilului și îi
cere pe un ton imperios să se adreseze politicos, funcțiile limbajului evidențiate sunt:
a) funcția de comunicare și funcția reglatorie;
b) funcția ludică și funcția cognitivă;
c) funcția de comunicare și funcția cognitivă;
d) funcția reglatorie și funcția ludică.
16. Printre mijloacele de expresivitate nonverbală specifice dialogului se numără:
a) intonația;
b) accentul;
c) timbrul;
d) mimica.
17. În cariera didactică, cea juridică a avocatului sau publică a politicianului
discursul se perfecționează și devine mai concis, clar, cursiv. Acest aspect ilustrează
acea formă a limbajului denumită:
a) dialog;
b) monolog;
c) limbaj scris;
d) limbaj citit.
18. Când o persoană convinge o altă persoană să facă un anumit lucru, promițându-
i obținerea unor avantaje, funcția limbajului evidențiată este:
a) de comunicare;
b) cognitivă;
c) persuasivă;
d) dialectică.
19. Aspectul care împiedică geneza limbajului este:
a) implicarea copilului în activități, dialogul cu părinții;
b) lipsa dialogului cu ceilalți;
c) exersarea, învățarea bazată pe principiul condiționării;
 d) nevoia oamenilor de a comunica.
20. Când transmitem unui posibil angajator scrisoarea de intenție, forma limbajului
utilizată în comunicarea cu acesta este:
a) limbajul scris;
b) dialogul;
c) monologul;
d) limbajul extern.