Astmul (de la grecescul ?s?�a, �sthma, "sufocare") este o afec?

iune inflamatorie
cronica comuna a cailor respiratorii caracterizata de simptome fluctuante ?i
recurente, obstruc?ie reversibila a fluxului de aer ?i bronhospasm.[2] Printre
simptomele comune se �nt�lnesc respira?ie ?uieratoare (wheezing), tuse, senza?ie de
apasare �n piept ?i dispnee.[3]

Se crede ca astmul este cauzat de o combina?ie de factori genetici ?i de mediu.[4]

Diagnosticul se bazeaza de regula pe tiparul simptomelor, reac?ia la tratament �n
timp ?i spirometrie.[5] Este clasificat din punct de vedere clinic �n func?ie de
frecven?a simptomelor, volumul expirator for?at �ntr-o secunda (FEV1), ?i debitul
expirator maxim.[6] Astmul poate fi clasificat ?i �n atopic (extrinsec) sau non-
atopic (intSemne ?i simptome

Respira?ie ?uieratoare (stridor) auzita prin stetoscop.

Astmul este caracterizat de episoade recurente de respira?ie ?uieratoare, dispnee,
senza?ie de apasare �n piept ?i tuse.[16] Este posibil sa se produca ?i sputa din
plam�ni �n timpul tusei, �nsa deseori aceasta este greu de expectorat.[17] �n
timpul refacerii dupa un atac, poate avea aspect de puroi din cauza nivelului
ridicat de celule albe, numite eozinofile.[18] Simptomele sunt de regula mai grave
noaptea ?i diminea?a devreme, sau ca urmare a exerci?iilor fizice sau a expunerii
la aer rece.[19] La anumite persoane ce sufera de astm, simptomele apar rar, ca
reac?ie la declan?atori, �n timp ce la altele simptomele pot fi persistente.
[20]rinsec)[7], unde atopia se refera la o predispozi?ie �n dezvoltarea unor reac?
ii de hipersensibilitate tip 1.[8]

Tratamentul simptomelor acute se face de obicei prin inhalarea unui agonist beta-2
cu ac?iune de durata scurta (cum ar fi salbutamol) ?i corticosteroizi orali.[9] �n
cazurile foarte grave, pot fi necesari corticosteroizi intraveno?i, sulfat de
magneziu ?i spitalizare.[10] Simptomele pot fi prevenite prin evitarea declan?
atorilor, cum ar fi alergenii[11] ?i factorii iritan?i, ?i prin utilizarea de
corticosteroizi inhala?i.[12] Agoni?tii beta cu ac?iune de durata lunga (LABA) sau
antagoni?tii leucotrienelor pot fi utiliza?i �n completarea corticosteroizilor
inhala?i, daca simptomele astmului nu pot fi controlate.[13] Gradul de rasp�ndire
al astmului a crescut �n mod semnificativ �ncep�nd din 1970. Conform statisticilor
din 2011, erau afectate 235�300 milioane de oameni la nivel global,[14][15]
incluz�nd aproximativ 250,000 de decese.[15]