CREATIVITATEA CA

LATURA
TRANSFORMATIV-
CONSTRUCTIVA A
PERSONALITATII
• Intr-o acceptiune foarte larga creativitatea
constituie un fenomen general uman, forma
cea mai inalta a activitatii omenesti. Prin
creativitate se intelege capacitatea sau
aptitudinea de a realiza ceva original.
• Din perspectiva ceva mai ingusta si mai
specific psihologica, creativitatea apare in 4
acceptiuni(sensuri) importante: ca produs; ca
proces; ca disponibilitate, potentialitate
general umana, ca o capacitate si abilitate
creativa; ca dimensiune complexa de
personalitate.
 Teorii privind creativitatea
• Teoria asociationista,elaborata de
Nednik(1962),care considera creativitatea un
proces de organizare si transformare a unor
elemente asociative in combinatii noi,pe baza
gandirii;
• Teoria gestaltista(configurationista)defineste
creativitatea ca produs al imaginatiei(nu al
gandirii logice),cu ajutorul careia sesizam
brusc lacunele din configuratia intregului,
completandu-le;
• Teoria transferului il are ca reprezentant pe J.
Guilford.El concepe creativitatea ca o etapa a
invatarii,transferabila si in alte domenii de
activitate.
 Structura creativităţii
a)Creativitatea ca produs :
- noutatea si originalitatea produsului
- relevanţa (valoarea, utilitatea sociala, si aplicabilitatea vasta)
Acestea acopera cinci niveluri :
-nivelul expresiv ,care vizeaza comportamentul unei persoane
cu anumite caracteristici creative demonstrata in termeni
de spontaneitate;
-nivelul productiv ,care vizeaza realizarea unor produse,care
exprima originalitatea individului;
-nivelul inovator ,care vizeaza elaborarea unor produse noi si
originale in plan teoretic si aplicativ ,care asigura
restructurarea obiectelor,fenomenelor studiate in cadrul
unui anumit domeniu;
-nivelul inventiv,,care vizeaza reordonarea insusirilor specifice
obiectelor,fenomenelor,studiate anterior,in vederea
transformarii calitative a acestora la o limita situata
practic intre originali-
tatea individuala si cea sociala;
-nivelul emergent,care vizeaza realizarea unor produse creativ
superioare,care restructureaza nu numai domeniul de
activitate ci si evolutia societatii.
b)Creativitatea ca proces :
- G. Wallas, E.D. Hutchinson, R. Thomson
stabilesc 4 etape ale procesului creator:
- pregatirea, incubatia, iluminarea, verificarea
c)Creativitatea ca potentialitate general umana :
- Există oameni necreativi?
d)Creativitatea ca dimensiune complexa a
personalitatii :
• Creativitatea integreaza in sine intreaga
personalitate si activitate psihica a individului
iar la randul ei, se subsumeaza si integreaza
organic in structurile de personalitate
devenind astfel una dintre dimensiunile cele
mai complexe ale personalitatii. Dupa Guilford
personalitatea creatoare se distinge prin: fluiditate,
flexibilitate, originalitate , elaborare, sensibilitate
fata de probleme, capacitate de redefinire.
 Functiile creativitatii
• Functia sociala determina modul de realizare
a produsului creator;
• Functia psihologica determina modul de
realizare a procesului creator,angajand toate
resursele existente la nivelul sistemului psihic
uman,cu unele accente evidente care vizeaza
inteligenta, gandirea,imaginatia,aptitudini
speciale,atitudinile;
• Functia pedagogica determina modul de
comportare a personalitatii creatoare angajata
in proiectarea unor actiuni didactice,in conditii
de transformare a raporturilor subiect-obiect.
 Factorii creativitatii
1)Factorii cognitivi operationali(intelectuali)
• Dintre acesti factori cei mai importanti sunt imaginatia si inteligenta,
intrucat ei au functia de integrare a celorlalti factori cognitivi ai
creativitatii. Un factor deosebit de important e intuitia.O forma
superioara a imaginatiei creatoare e ingeniozitatea,finalizata in
gasirea unor solutii simple,surprinzatoare si originale.Un alt factor al
imaginatiei creatoare e originalitatea,caracterizata prin noutate,
inventivitate.
2)Factorii de personalitate
• Motivatiile superioare,nivelul de aspiratie,interesele personale,
sentimentele si atitudinile,corelate cu temperamentul si aptitudinile
speciale orienteaza creativitatea marindu-I eficienta.
• Factoriii caracteriali si cei afectiv-motivationali suplinesc in creatie
un coeficient de inteligenta mai scazut de 120.Atitudinia interogativa,
increderea in fortele proprii,rabdarea,perseverenta,entuziasmul,
autoexigenta,angajarea sociala,spiritul de grup pun in valoare
capacitatile creative.
3)Factorii sociali
• Activitatea creatoare este stimulata de exigenta unui mediu social
–economic si cultural –stiintific care asigura formarea unei
personalitati creative,,permite libertatea creatiei,recunoaste si aplica
valorile create.
• Factori stimulatori : Nonconformismul,tenacitatea,inteligenta si
imaginatia creatoare,profunzimea campului de imagini si idei
• Factori inhibitori : Ideile preconcepute,neincrederea in sine,
conformismul,teama de a nu gresi si lipsa de motivatie
 Metode ale creativităţii
Brainstormingul - Un principiu al brainstormingului este:
cantitatea generează calitatea.Conform acestui principiu,
pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o
productivitate creativă cât mai mare. (Osborne, 1959).
Sinectica - a fost creată de psihologul american W.J.J. Gordon
(1971). Termenul înseamnă a pune împreună elemente
diferite şi aparent irelevante. Această metodă presupune
utilizarea metaforelor şi a analogiilor. Sinectica se bazează
pe două mecanisme principale:
1) a face straniul (neobişnuitul, ciudatul) familiar şi
2) transformarea familiarului în straniu.
Se porneşte de la ideea că noul, adică problema pusă în
discuţie, să dobândească un caracter familiar, cunoscut,
participanţii să se obişnuiască cu tema respectivă şi să
înlăture incertitudinile. De asemenea, de la ideea că există
probleme în care avem dificultăţi, teama pentru că suntem
prea familiari cu ele. În acest caz, intră în funcţiune
mecanismul invers: a face familiarul (obişnuitul) nefamiliar
(neobişnuit). Atât în legătură cu primul mecanism, cât şi cu
al doilea se folosesc metaforele şi analogiile. Grupul de
sinectică este format din cinci-şapte participanţi de diferite
profesiuni.
 Metode ale creativităţii
Metoda oracolului Delphi - Obiectivul este de explorare a ideilor
creative sau producerea de informaţii adecvate pentru procesul
de luare a deciziilor. Se bazează pe un proces structurat de
colectare şi de distilare a cunoştinţelor de la un grup de experţi,
printr-o serie de chestionare. A fost utilizata pe scară largă
pentru a genera previziuni în tehnologie, educaţie, precum şi alte
domenii.
Discutia panel - Termenul panel inseamna in engleza ,,jurati”. Discutia
propriu-zisa se desfasoara intr-un grup restrans (,,juratii”), ce e
format din persoane competente in domeniul respectiv. Ceilalti
pot fi zeci de persoane- asculta in tacere ceea ce se discuta.
Acestia pot interveni prin biletele transmise ,,juratilor”. Uneori
biletelele sunt de hartie colorata: cele albasre contin intrebari,
cele albe-sugestii, cele rosii- pareri personale. Mesajele sunt
primite de unul din membrii participanti la dezbatere, care
introduce in discutie continutul unui biletel atunci cand se iveste
un moment prielnic (i se spune ,,injectorul de mesaje” ). Discutia
e condusa de un ,,animator”. La urma, persoanele din sala pot
interveni si in mod direct, prin viu grai. In incheiere, animatorul
face o sinteza si trage concluzii.

Discutiile panel sunt organizate aprope zilnic de posturile de

televiziune.
 Metode ale creativităţii
Metoda 6-3-5 - Este vorba de impartirea unui adunari in
grupuri de 6 persoane, in care fiecare propune trei idei
intr-un timp de maxim 5 minute. Primul grup discuta
problema si, pe o fisa, sint trecute trei idei, fiecare fiind
capul unei coloane ce se va completa de catre celelalte
grupuri. Dupa 5 minute, fisa este trecuta unui alt grup
care adauga alte trei idei in coloane sub celelalte s.a.m.
d. pana ce fiecare fisa trece pe la toate grupurile.
Conducatorul strange foile, le citeste in fata tuturor si se
discuta pentru a se hotari care din propuneri sa fie
insusita.

Philips 6-6 - Este tot o metoda menita sa consulte un numar

mare de persoane. Aceasta multime se grupeaza in
cate 6 persoane, urmand a discuta problema timp de 6
minute. Mai intai, animatorul explica metoda si
avantajul ei, apoi expune problema. Se urmareste ca
grupurile sa fie cat mai eterogene. Fiecare isi alege un
coordonator si se discuta timp de 6 minute. La urma,
fiecare grup isi anunta parerea. Urmeza o discutie
generala - dupa care se trage concluzia. In felul acesta,
intr-un timp scurt, se consulta opinia multora.