TEMA13: PARTENER EDUCAŢIONAL FAMILIE-GRĂDINIŢĂ/ŞCOALĂ

Şcoala propagă modele de educaţie generală a copilului, susţinând, modelul educativ familial,
implicând şi valorificând, activ pe cele sociale / ale comunităţii. În viziunea noastră şcoala
trebuie să conlucreze cu toate instituţiile sociale interesate direct sau tangenţial de domeniul
educaţiei copilului de vârsta şcolară şi să stabilească relaţii de cooperare şi colaborare în baza
unui proiect special, pe care l-am definit ca parteneriat educaţional, iar mecanismul de realizare a
acestuia a fost experimentat şi numit: Harta reţelei educative.
Ea trebuie supusă dezbaterilor la prima şedinţă a partenerilor şi la adunarea generală de părinţi,
ca aceştia să cunoască posibilităţile şi particularităţile fiecărei instituţii sociale implicate în
educaţie. Asistenţa acordată de instituţiile antrenate poate avea mai multe funcţii:
• de animator;
• de tutore;
• de ajutor sau mentorat;
• de ocrotire a sănătăţii;
• de stimulare a creativităţii elevilor;
• de propagare a valorilor moral-spirituale;
• de propagare a valorilor culturale;
• de consilier etc.

Şcoala Familia

Elevul

Policlinica Poliţia
(Medicul
de familie) Cafenea pentru
copii

Biserica ONG sau

întreprinderieconomice

Biblioteca

Clubul de creaţie Clubul sportiv Internetclub

Figura 1. Harta reţelei educative
Această schemă (Figura 1) poate fi explorată ca un punct de reper pentru elaborarea unui proiect
de parteneriat educaţional, destinat fiecărei şcoli cu condiţia indicării adresei concrete şi a
serviciilor prestate în domeniul vizat.În acest context propunem următoarele recomandări pentru
şcoală:
• informarea elevilor, cadrelor didactice, părinţilor privind activitatea unităţi de învăţământ şi
programul de colaborare în cadrul parteneriatului educativ al instituţiei,paralelelor şi al fiecărei
clase (obiective, conţinuturi, strategii, finalităţi etc.);
• informarea sistematică a părinţilor privind dezvoltarea şi performanţele elevului (dezvoltarea
intelectuală, psihofizică, calităţi de personalitate, comportamente, rezultate la diverse evaluări,
competiţii şi concursuri etc.);
• organizarea Şcolilor pentru părinţi (bunici, adolescenţi etc.), axate pe diverse teme de educaţie
a familiei, de ocrotire a sănătăţii, de educaţie de gen, de studiere a drepturilor copilului etc.;
• organizarea consilierii psihopedagogice a familiei, copiilor şi părinţilor;
• implicarea părinţilor în diverse activităţi ale procesului instructiv-educativ, ce au impact şi
ieşire în cadrul comunităţii locale (concerte de binefacere, tombole, expoziţii, serate festive,
concursuri, competiţii, concerte;
• organizarea conferinţelor şi meselor rotunde, pentru a discuta şi a face schimb de opinii şi
experienţă privind
educaţia copiilor.
COORDONATELE PARTENERIATULUI EDUCAŢIONAL FAMILIE- ŞCOALA-
TREAPTA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR
Învăţământul primar este o treaptă importantă de lansare a copilului în procesul formal de
instruire şi educare. El reprezintă trambulina de plasare şi pregătire a copilului pentru activitatea
de cunoaştere şi învăţare sistematică. Învăţământul primar constituie primul nivel de iniţiere şi
orientare a copilului în cariera şcolară, primul mediu şcolar de includere a copilului în activitatea
asiduă şi ordonată într-o colectivitate de semeni, care este mereu în schimbare şi presupune efort
considerabil moral, intelectual, competitivitate.
Anume şcoala îl învaţă pe copil să se situeze printre semeni, să se obişnuiască cu anumite cerinţe
şi realităţi sociale.
Este ştiut faptul ce influenţă mare are învăţătorul la această vârstă. Practic, de el depinde dacă se
va îndrăgosti, va iubi copilul învăţătura sau nu, îşi va găsi un loc potrivit printre semeni, va fi
adecvat în comunicare şi relaţiile cu ei. Anume, la treapta primară de învăţământ începe cea mai
complexă muncă de orientare a copilului spre autocunoaştere şi autoperfec-ţionare, care
formează habitusul primar, imaginea elevului. La această etapă copilul îşi corelează
comportamentul cu trebuin-ţele proprii, dar şi cu ansamblul de exigenţe ce pun în evidenţă
anumite priorităţi, ranguri, dominante, subordonări; anumite variabile în funcţie de criteriul de
referinţă ca: grad de instruire, inteligenţă, moralitate, performanţă, abilitate psihofizică, aptitudini
artistice, vestimentaţie, comportament, cultură afectivă şi cultură generală etc.
Şcolarul mic începe să înţeleagă ce şi cum trebuie să facă pentru ca să corespundă unui anumit
criteriu de exigenţă, că trebuie să depună efort pentru a obţine performanţele dorite.
Educaţia pentru familie la vârsta şcolară mică, trebuie să fie prezentă în toate conţinuturile
disciplinelor de studiu destinate copiilor şi activităţilor nonformale.
Educaţia pentru familie a copiilor şi a adulţilor poate fi susţinută atât de motivaţia externă, cât şi
de cea internă. Întreaga familie, părinţii şi copiii, devin preocupaţi de exigenţele lansate în
procesul educaţional, devenind treptat, deschişi pentru colaborare, cogniţie, informare,
documentare şi centrare pe explorarea noilor posibilităţi de integrare socială (pentru copii) şi
optimizare a competenţelor parentale şi a relaţiilor familiale (pentru cei adulţi).
În această ipostază învăţătorul claselor primare, conştient de rolul său de educator al
copiilor şi părinţilor, îşi proiectează activitatea în felul următor:
 studiază copiii şi familiile acestora (începe activitatea respectivă de la studierea
documentaţiei de tipul dosarelor personale, fişelor de caracterizare psihopedagogică
realizate în instituţiile preşcolare; formează bănci de date despre copii, părinţi etc.);
 organizează colectivul de părinţi (implică părinţii în variate activităţi, îi incită la
participarea în viaţa clasei, alege un consiliu/comitet de părinţi; repartizează
responsabilităţile în conformitate cu doleanţele şi posibilităţile părinţilor etc.);
 stabileşte un program de activităţi cu familia (proiectează întâlnirile individuale şi
colective, consultaţiile, adunările de părinţi, mesele rotunde etc.);
 propune şi discută tematica adunărilor colective cu părinţii şi a Şcolii pentru părinţi
(program elaborat în baza sugestiilor şi propunerilor părinţilor);
 pregăteşte şi conduce adunările şi şedinţele din cadrul Şcolii pentru părinţi (antrenează
părinţii, invită diferiţi specialişti, învaţă părinţii cum să-şi creeze şi să-şi completeze un
portofoliu al familiei, care le-ar fi de un real folos în educaţia copilului etc.);
 menţine permanent relaţii cu toţi părinţii (prin intermediul telefonului, invitaţiilor,
asistărilor la domiciliu, consultaţiilor individuale etc.);
 realizează consilierea copiilor şi a părinţilor în situaţii dificile/de criză; de tip preventiv şi
pentru dezvoltare;
 iniţiază şi conduce programul de EF a copiilor şi părin-ţilor clasei sale (elaborează
comunicări, selectează informaţii şi materiale pentru portofoliul familiei, mapa
transmisibilă şi ungheraşul familiei, întocmeşte orarul şedinţelor cu părinţii etc.).