Tema: Implicații

praxiologice în dezvoltarea
inteligenței emoționale
și reușita în viață
 Inteligența emoțională (EQ) se referă la capacitatea omului de a-și
gestiona cât mai eficient emoțiile și sentimentele și de a se relaționa
neproblematic cu ceilalți. Pe măsură ce te dezvolți personal și treci prin
experiențe de viață și provocări din care înveți, începi să dobândești
maturitate emoțională din ce în ce mai mare. EQ, coeficientul emoțional,
poate fi invățat, dezvoltat și îmbunătățit la orice vârstă. El reprezintă
îmbinarea abilităților personale cu experiența, adică maturitatea
emoțională care îți obține
promovarea în cariera aleasă.

Elementele esențiale ale inteligenței

emoționale constă în capacitatea
persoanei de a realiza cunoașterea
și stăpânirea de sine, precum și
interacțiunea cu membrii familiei
sau cu persoane străine.
 Howard Gardner, în 1983 a introdus conceptul de: Inteligențe
multiple punând accent pe inteligența intrapersonală și inteligența
interpersonală.
Inteligența emoțională poate fi circumscrisă
cu ajutorul următoarelor constructe:

Conștiința Autocontrolul
propriilor emoții trăirilor afective

Motivația personală Empatia

 J. Segal prezintă un program conform căruia inteligența emoțională se
dezvoltă prin antrenament și exersare care conduc la formarea și
dezvoltarea “mușchiului emoțional”. Acest program are la bază câteva
principii:
 învață să simți;
 învață să trăiești firesc;
 învață să fii tu însuți.
Mulțumesc pentru atenție!