Parteneriatul şcoală – familie - comunitate reprezintă o problemă actuală importantă , reliefată

de diferite documente de politică educaţională la nivel naţional şi internaţional şi de cercetă rile

în domeniul educaţiei. În Româ nia, conform Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, pă rinţii sunt
consideraţi parteneri principali şi beneficiari ai procesului de învă ţă mâ nt. Articolul 80 prevede
ca toate deciziile majore din învă ţămâ ntul preuniversitar să fie luate prin consultarea
structurilor asociative reprezentative ale pă rinţilor. Legea Educaţiei Naţionale dă dreptul
pă rinţilor de a participa activ la conducerea unită ţilor de învă ţă mâ nt, prin prezenţa în consiliul
de administraţie al şcolii – a doi sau trei reprezentanţi ai pă rinţilor, în funcţie de mă rimea şcolii
(Articolul 96). Pă rinţii sunt implicaţi în elaborarea ofertei educaţionale a unită ţii de învă ţă mâ nt,
prin participarea la organizarea programelor Şcoală după şcoală şi în stabilirea curriculumului
la decizia şcolii.

Principalii parteneri ai şcolii sunt:

 părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor;

 autorităţile locale;
 organizaţii guvernamentale cu caracter central sau local;
 agenţii economici locali;
 sindicatele;
 organizaţii nonguvernamentale.

Parteneriatul şcoală – familie – comunitate este dat de relaţiile de colaborare între personalul
şcolii şi familii, membrii comunităţii, organizaţii (companii, biserica, biblioteci, servicii
sociale) pentru a implementa programe şi activităţi care să îi ajute pe elevi să reuşească

1) „Prezenţa părinţilor poate transforma cultura şcolii.”

Părinţii şi cadrele didactice pot crea diferite parteneriate, angajându-

se în activităţi comune de învăţare, sprijinindu-se unii pe alţii  în  îndeplinirea rolurilor cerute,
desfăşurând proiecte de curriculum colaborativ, participând împreună la diverse activităţi de
luare a deciziei. Rata învățării crește și se menține ridicată în situațiile în care părinții se
implică în sprijinirea copiilor prin diverse activități acasă. Părinții care participă la
programele educaționale inițiate de școală vor putea aprecia mai bine abilitățile și aptitudinile
copiilor, problemele și posibilitățile de rezolvare a acestora în procesul învățării. Prin
activitatea în parteneriat cu părinții, cadrul didactic își asigură un sprijin în propria activitate.
Învățându-i pe părinți să se implice în dezvoltarea copiilor lor, întărim interacțunile și relațiile
dintre părinți și copii. Prin cooperare reală și comunicare cu părinții, școala pune bazele unei
unități de decizie și acțiune între cei doi factori. De asemenea, activitățile cu părinții duc la
rezolvarea situațiilor problemă, a conflictelor posibile și a situațiilor de risc în dezvoltarea
copilului. Pe de o parte, familia este un factor de educaţie informală, pe de altă parte, aceasta
are obligaţii şi drepturi care decurg din statutul de elevi ai copiilor ei în sistemul formal de
educaţie. Una din însuşirile caracteristice psihologiei părinţilor este năzuinţa de a-şi vedea
copii mari, bine instruiţi şi bine formaţi pentru viaţă. Pe fundalul unui orizont larg de
înţelegere a rolului pe care îl joacă părinţii în viaţa socială, dar şi în viaţa de familie,
finalităţile educaţionale vor dobândi un grad mai mare de conştientizare

Obiectivele educaţionale realizabile în familie pentru etapa şcolarităţii sunt:

 asumarea de către părinţi a rolului de colaborator activ al şcolii;

 cunoaşterea cerinţelor specifice şcolii;
  creşterea condiţiilor necesare activităţii de învăţare continuă;
 asigurarea unităţii de cerinţe, în procesul de formare şi consolidare a
comportamentelor specifice, prin instrucţie şi educaţie de tip şcolar;
 controlul îndeplinirii sarcinilor şcolare;
 controlul respectării programului zilnic;
 crearea condiţiilor necesare extinderii capacităţii de cunoaştere prin mijloace
adiacente: cărți, reviste, expoziţii, teatru, radio-tv., site-uri educaționale, excursii, etc;
 consolidarea deprinderilor moral-civice, a conduitei civilizate, în relaţiile cu mediul
social;
 crearea condiţiilor necesare dezvoltării aptitudinilor artistice şi sportive

În ceea ce priveşte relaţia dintre familie şi părinţi cele mai frecvente forme de organizare a
acestei relaţii sunt:

 Şedinţele cu părinţii;
 Discuţii individuale între cadrele didactice şi părinţi;
 Organizarea unor întâlniri cu părinţii;
 Implicarea părinţilor în manifestări culturale ale şcolii şi activităţi recreative;
 Voluntariat;
 Asociaţiile de părinţi;

2) Şcoala şi autorităţile locale au diverse modalităţi de colaborare

 realizarea  de  demersuri  pentru  participarea  copiilor  la  învăţământul  obligatoriu;

 dezvoltarea unor programe de educaţie pentru părinţii tineri;
 organizarea şi dezvoltarea unor posibilităţi adecvate de petrecere a timpului liber şi
odihnă

3) Şcoala şi unităţile sanitare

Şcolile pot desfăşura parteneriate împreună cu acestea în vederea asigurării sănătăţii mentale
şi fizice a copiilor şi familiilor acestora. Cel mai important rol educativ îl au medicii de
familie, asistenți comunitari din cadrul mediului rural şi cabinetele medicale şcolare. Temele
care pot fi abordate în programele educative pot fi multiple:

 igiena personală, a locuinţei, a spaţiului şcolii;

 acordarea de prim ajutor în cazuri de urgenţă;
 educaţia pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun;
 educaţia pentru practicarea sporturilor;
 educaţie pentru consum alimentar sănătos;
 educație pentru o viață sexuală sănătoasă.

4) Şcoala şi biserica

Şcoala şi biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a avut un rol
important în constituirea instituţiilor destinate învăţământului dar şi în promovarea educaţiei
de tip moral-religios. Cele mai populare manifestări ale parteneriatului le întâlnim în:
  implicare în ajutorarea familiilor nevoiaşe;
 organizarea de excursii, pelerinaje la mănăstiri;
 organizarea de manifestări cultural artistice comune cu ocazia marilor sărbători
creştine: Crăciun, Paşti, Hramul satului și al Bisericii, Floriile;
 organizarea de mese, gen catering, din partea bisericii cu diferite ocazii (lăsat de sec-
intrarea în postul Paștelui, 1 Iunie – Ziua Copilului)

5) Şcoala şi agenţii economici pot colabora prin:

 furnizarea unor servicii de informare, orientare şi consiliere pentru cariera elevilor;

 asigurarea de spaţii şi dotări necesare efectuării practicii în cadrul unităţilor
economice;
 angajarea absolvenţilor;
 acordarea de burse elevilor cu rezultate bune;
 organizarea şi desfăşurarea de activităţi de programe de formare continuă pentru
angajaţii din școli.

6) Şcoala şi organizaţiile nonguvernamentale

Parteneriatul dintre şcoală şi organizaţiile nonguvernamentale se poate face atât public cât și
privat în oferirea de servicii sociale atât copiilor cât şi familiilor acestora, comunităţii în
ansamblu:

 sponsorizări prin asociații;

 centre after-school;
 Școală după Școală

7) Şcoala şi poliţia

În comunitate, poliţia reprezintă o instituţie de referinţă pentru locuitorii săi. Rolurile poliţiei
în domeniul educaţional pot fi împărţite în două mari categorii: preventive și de intervenţie în
situaţii speciale. Domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală-poliţie sunt următoarele:

 asigurarea integrităţii personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor

comunităţi;
 prevenirea delicvenței juvenile;
 violența în familie, stradală, în cadrul școlii;
 educaţia rutieră; promovarea unui comportament civilizat în societate.

8) Școala și alte înstituții de învățământ (din țară și din străinătate)

Parteneriatul dintre instituțiile de învățământ prezintă avantajul că cei doi parteneri au scopuri
commune, obiective similare. Școlile pot încheia parteneriate pentru a desfășura activități ca:

 schimb de experiență, de bune practici;

 activități de formare;
 simpozioane, conferințe, mese rotunde;
 concursuri pentru elevi și pentru cadre didactice;
 dezvoltarea, transferul şi/sau implementarea de practici inovatoare;
 împărtășirea și confruntarea de idei, practici sau metode de lucru.