SCRISOARE CATRE VIOLENTA

Ai pătruns în viaţa noastră printr-o simplă apăsare de buton a

telecomenzii. Ai năvălit în viaţa noastră fără pic de milă şi încerci să stai
acolo şi să ne faci ră, din buni, visele să ni le transformi în coşmaruri, iar
cuvintele ce ne ies din gura, din frumoase şi prietenoase în crude şi violente.
Deschid calculatorul şi observ că şi acolo încerci să te furişezi. Nu mă
laşi nici măcar să mă joc în voie pe laptopul mamei. Mereu îti faci simţită
prezenţa printr-un banner care mă anunţă că a apărut un nou joc interesant
unde toată lumea se bate cu toată lumea, unde toţi îşi aruncă cuvinte urâte şi
se jignesc.
Merg la şcoală şi nici acolo nu mă laşi în pace. Încă de la poarta şcolii
mă anunţi că eşti prin zonă, că dai târcoale şi încerci să-ţi găseşti discipolii.
Eşti atât de urâtă şi crudă. Te înfăşori în jurul nostru şi ne adulmeci, ne
citeşti să vezi care îţi suntem pe plac şi care ne încadrăm în standardele tale.
Vrei să fii peste tot? Vrei să transformi totul în ură, bataie şi întuneric?
Vrei să ne înnegreşti tuturor sufletele?Eu, una, n-am să te las. Nu vei reuşi
niciodată să ajungi aproape de mine. Pentru că pe mine mama şi tata m-au
învăţat să fiu bună, să râd şi să zâmbesc, să nu las nimic rău să fie în preajma
mea, să ajut şi să am prieteni adevăraţi.
M-au învăţat să privesc la televizor desene animate şi emisiuni în care
tu nu apari, să joc şi să navighez pe net fără ca tu să-mi gaseşti urma, să
merg la şcoală cu încredere pentru că acolo sunt oameni care mă apără de
tine.

IANCULESCU CRISTINA, cls. a VIII-a