Modalitati de investigare a capacitatii copilului de a se

integra în clasa a I-a

Intrarea în şcoală schimbă radical modul de viaţă a unui copil: se „modifică regimul, tensiunea şi planul
de evenimente ce domină în viaţa copilului.Dacă până acum majoritatea timpului era dedicat jocului,
acum copiilor li se impugn multe cerinţe, obligaţii şi restricţii: este obligat să meargă la şcoală în fiecare
zi, să respecte regimul zilei, să pegătească temele pentru acasă, să respecte cerinţele învăţătorului, să stea
în bancă câte o jumătate de zi nemişcat etc. Treptat „jocul, ca formă dominantă a activităţii fostului
preşcolar este substituit de învăţare.
Din primele zile copilul este pus în situaţia de a „câştiga independent un statut în colectivitatea clasei.”
Mama şi tata nu mai sunt alături, iar învăţătorul nu reuşeşte să acorde atenţie maximă fiecărui din cei 29
de copii. Copilul devine membru al unui nou colectiv, cu un nou climat social, „de recunoaştere a
autorităţii şi raporturi de reciprocitate.” Treptat se destramă „mitul copilăriei şi se dezvoltă realismul
concepţiei despre lume şi viaţă în care acţionează modele sociale noi de a gândi, simţi, aspira şi tendinţele
de identificare cu aceasta capătă consistenţă.”
Pentru ca perioada de adaptare a noului elev să decurgă eficient este important de a trece prin
următoarele etape:
1. Elaborarea unui program de adaptare pentru elevii clasei I;
a.Povestea care ca instrument psihologic oferă posibilitatea creării unui model conceptual sau
situaţional mai simplu ca realitatea.
b.Desenul care permite scoaterea la suprafaţă a motivaţiilor inconştiente, a fricilor şi problemelor de
existenţa cărora, uneori, nici nu ne dăm seama
2. Acceptarea şi înţelegerea necesităţii unei perioade de adaptare de către învăţătorii care predau în
clasa I;
Metodele principale pe care le utilizez pentru colectarea datelor privind dezvoltarea copilului sunt:
1) observarea copilului în timpul diferitelor activităţi şi momente din programul zilnic,
2) dialogul/conversația/interviul cu copilul şi cu părinţii pentru cunoaşterea dezvoltării psiho-fizice, a
nivelului de cunoaştere, a deprinderilor copilului;
3)discuțiile individuale cu copiii
4) desfășurarea jocurilor
Eu sunt conștientă de faptul că progresul copilului trebuie în permanență monitorizat, comunicat și
discutat cu familia acestuia. Implicarea părinților ca evaluatori o desfășurăm prin discuții informale
indivduale, periodice sau zilnice, prin analiza portofoliului individual al copilului, prin analiza agendei de
comunicare cu părinții, prin scrisori tematice, prin intermediul copiilor care vor duce acasă desene, fişe,
felicitări, tablouri confecţionate de ei.
Metoda observaţiei facilitează obţinerea unei părţi însemnate de date despre copil prin urmărirea
comportamentului acestuia în condiţii obişnuite.
Ca şi orice altă metodă de evaluare, observarea are atât avantaje, cât şi dezavantaje
Printre avantaje se numără:
- oferă informaţii precise şi detaliate;
- precizează clar antecedentele şi consecinţele unui comportament;
- are caracter flexibil, permițând o nouă perspectivă asupra unor fenomene studiate anterior;
- furnizeaza date bogate într-o perioada scurtă de timp;
Dezavantajele ar consta în:
- uneori consumă mult timp, atât pentru organizarea unui cadru adecvat, cât şi pentru observaţia propriu-
zisă;
- este limitată la evaluarea comportamentelor direct observabile;
- calitatea rezultatelor obținute prin metoda observării depinde de experienta si abilitatea observatorului.
Interviul cu copilul/conversația este o metodă de comunicare care are la bază dialogul dintre copil și
adult, unde copilului i se adresează un șir de întrebări la care urmează să răspundă.
Interviu cu adulții este o colectare de date de la părinți.
 Observări asupra colectivului elevilor clasei a I-a ,,A’’
- copilul tinde să se integreze în grupuri, iar jocul individual e tot mai mult înlocuit cu jocul
colectiv;
- se consolidează prieteniile, sociabilitatea se modifică.
- se observă o schimbare a atitudinii faţă de ceilalţi copii sau faţă de adulţi, o atitudine care se
evidenţiază prin competenţe de relaţionare, de creştere a sociabilităţii,
- se implică nu numai în jocuri simbolice, dar şi în jocuri cu reguli;
- îşi poate asuma responsabilitatea pentru îndeplinirea unor sarcini simple;
- apare o serie de tulburări emoţionale, cum ar fi minciuna, pârâtul
- îşi exprimă furia în cadrul jocurilor, supărarea, neliniştile;
- trăiesc intens lauda.
Acuma elevii de clasa întâi trec printr-o adaptare școlară, care este un acord dintre elevi și mediul
școlar prin care elevul asimilează cerinţele şi normele şcolare şi se acomodează la ele, finalizând
prin reuşită şcolară.
Adaptarea şcolară include:

o perceperea adecvată a lumii înconjurătoare şi pe sine însuşi;

o capacitatea de a munci, de a învăţa şi de a-şi organiza timpul liber;
o comunicare eficientă cu semenii şi adulţii, precum şi o atitudine adecvată faţă de cei din jur;
o capacitatea de autoconducere şi autodirijare;
o modificarea conduitei în dependenţă de aşteptările celor din jur.

Aş dori să închei cu câteva sfaturi, propuse de L. Marinangeli ,pe care atât psihologul şi învăţătorul, cât
și părinţii ar trebui să le insufle copiilor:
o „Şcoala este un loc de transmitere a informaţiei, deci a puterii, de la adult la copil.
o Şcoala este o şcoală de socializare, un loc unde înveţi să trăieşti cu alte persoane decât cele din
familie.
o Şcoala este o arenă unde pot să-mi cunosc calităţile şi să le fac cunoscute altora.
o Şcoala este un loc unde mai multe persoane laolaltă fac să nască scântei, fac viaţa mai intensă.
o Şcoala este un loc al păcii unde un grup de oameni se consacră unei ocupaţii paşnice şi frumoase.
o Şcoala este un loc de promovare socială unde sunt puse în valoare alte înzestrări decât cele
materiale.
o Şcoala este fructul victoriei înaintaşilor noştri asupra nedreptăţilor şi privilegiilor” .