Respectul pentru muncă

şi valorile sale

Prof. Cornelia
Cucu
Liceul cu Program
Obiectivele temei
 a.Înţelegerea muncii ca valoare socială, morală (etică) şi
politică (în vederea cultivării unor motivaţii superioare);
b. Cunoaşterea şi înţelegerea caracteristicilor muncii bine
făcute: ordine , disciplină, economie, calitate, randament,
iniţiativă şi receptivitate faţă de nou, creaţie, răspundere
individuală şi colectivă, morală şi materială. Exersarea
acestora în procesul de învăţare, în activitatea practică şi
productivă;
c) Cunoaşterea unor elemente de legislaţie a muncii, în
perspectiva integrării lor apropiate în viaţa socio-
profesională.
Ce este munca?
 Munca este o acţiune care nu este determinată de
supravieţuirea speciei, fiind un serviciu prestat în schimbul
unei remuneraţii sau a unei alte forme de răsplată.

Potrivit DEX , prin muncă se înţelege:

1.o activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un
anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează
şi controlează, prin acţiunea sa, schimbul de materii dintre el şi
natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale;
2.un efort de a realiza ceva; ocupaţie, strădanie, îndeletnicire;
3.un folos material, bun agonisit prin lucru; câştig, profit.

Rolul muncii în societatea contemporană se apreciază în

funcţie de afirmarea tot mai puternică a creativităţii, a
efortului intelectual, comparativ cu cel manual, ca şi prin
prisma promovării formelor atipice de ocupare a forţei de
muncă şi a reducerii timpului de muncă.
Valoarea socială şi etică
a muncii
  Este sursa progresului;
 A început odată cu făurirea primelor unelte;
 A determinat dezvoltarea gândirii şi a vorbirii, gustul estetic
şi
trăsăturile morale ale omului;
 A fost privită diferit de-a lungul veacurilor;
 Dreptul la muncă este consfinţit în documente fundamentale
: Carta
ONU, Constituţia ţării;
 Necesitatea educaţiei pentru muncă (învăţătură, producţie,
creaţie) şi
funcţiile ei ( informativă, formativ-educativă, de
profesionalizare). Funcţia formativ-educativă presupune:
formarea unor trăsături volitiv- caracteriale
( hotărâre, perseverenţă, sârguinţă, disciplină, respect pentru
muncă etc.);
 Direcţii de viitor în evoluţia muncii: mobilitatea
  Forme şi modalităţi de organizare a muncii în şcoală:
învăţătură,
activitate tehnico-productivă, muncă în folosul tuturor,
organizare de expoziţii, cercuri, olimpiade, serbări, exerciţii
diverse de creativitate artistică sau tehnică;
 Etica muncii înseamnă: disciplină, punctualitate,
conştiinciozitate,
cinste, modestie, hărnicie, tenacitate, perseverenţă, fermitate în
faţa greutăţilor, responsabilitate, iniţiativă şi creativitate,
entuziasm, încredere în reuşită, interes pentru perfecţionare,
ajutor reciproc, opoziţie la inerţie şi rutină, respect faţă de
colegii de muncă, sociabilitate;
 Necesitatea unei bune orientări şcolare şi profesionale
presupune:
cunoaştere şi autocunoaştere, informare profesională, dirijare
optimă spre şcoli şi profesii adecvate;
 Atitudinea faţă de muncă este indiciul fundamental al
Teme şi idei pentru discuţii
  Ce înseamnă să munceşti? Munca grea şi munca uşoară
(exemple) ;
 De ce trebuie să muncim? Pentru cine muncim? Fiecare om
trebuie să
muncească?
 Cum se simte un om care munceşte? Dar omul care nu
munceşte? Cât poate
munci un om?
 Ce am observat privind un om care munceşte ( efortul,
interesul, dorinţa de
a realiza obiectul muncii în condiţii cât mai bune); Cum este
omul la sfârşitul muncii?
 Care este munca noastră? Cum muncim noi? (exemple);
Munca mea în
cadrul clasei;
  Te poţi afirma fără muncă? (despre parazitism, clienţii
cafenelelor,
excese vestimentare, guralivi, blazaţi, răzvrătiţi fără principii,
despre cei care “au fler” şi ‘reflexe condiţionate” şi se
“descurcă”, despre cei care stau pe spinarea părinţilor etc.)
 Păstrarea avutului comun înseamnă a preţui munca proprie
şi a altora;
 Eroismul se poate dovedi numai cu arma în mână?
 Ce este decisiv: munca sau geniul?
 Perseverenţa ieşită din comun este oare justificată? Un efort
continuu şi
egal ar fi preferabil acelei arderi mistuitoare care îşi nimiceşte
făuritorul? (vezi “Meşterul Manole”);
 Oricine se poate realiza, cu condiţia să arunce lenea şi
comoditatea.
  Pasiunea profesională înnobilează. Ea solicită puterile
omului, înfruntă
riscurile, domină uneori chiar instinctul de conservare;
 Orice muncă e nobilă;
 A fi conştiincios la învăţătură înseamnă a fi tocilar, a nu te
juca, a nu
te plimba, a nu fi sociabil?
 Pentru aprecierea corectă a unui coleg trebuie luate în
considerare
numai notele foarte mari sau atitudinea lui faţă de
învăţătură, sârguinţa, efortul personal de a învăţa şi de a
birui greutăţile?
 Rolul exemplelor ( din viaţa înconjurătoare, din presă, din
viaţa unor
personalităţi), modelelor şi antimodelelor.
Lenea
Lene
a
 Lene este denumită înclinaţia unei persoane căreia nu-i place,
care nu
doreşte, nu vrea să muncească, căreia îi place să stea fără să
muncească, precum şi faptul de a se complace în inactivitate.
 Economiştii au puncte de vedere diferite asupra lenei. Unii
consideră că
lenevia este rezultatul faptului că oamenii se preocupă în special
de efectele plăcute şi imediate ale acţiunilor lor, decât de
consecinţele potenţial negative pe termen lung; alţii observă că
oamenii par a avea tendinţa de a căuta distracţia.
 Există oameni care opinează că lenea, în afara stadiului de
trândăvie,
care presupune refuzul de a munci, are efecte benefice,
afirmând că „progresul nu este realizat de către cei care se
scoală devreme, ci de oameni leneşi care caută căi mai uşoare
pentru a realiza ceva.
 Unele boli sau condiţii fiziologice, de exemplu fibromialgia,
 Lenea vs. Munca
Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) a fost
un general prusac, care a condus timp de 30 de ani Statul
Major General făcând numeroase reforme, între care şi modul
de instruire şi promovare a ofiţerilor.
În acest scop, i-a evaluat după două criterii:
 gradul de inteligenţă (de la proşti la inteligenţi) ;
 atitudinea faţă de muncă (de la leneşi la harnici).
În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de
ofiţeri:
 A- prost şi leneş;
 B- inteligent şi harnic;
 C- prost şi harnic;
 D- inteligent şi leneş.
  Ofiţerilor din categoria A, proşti şi leneşi, le-a dat sarcini
simple şi
repetitive. Aceştia nu puteau înainta în cariera militară.
 Ofiţerii din categoria B, inteligenţi şi harnici, se pierd în
mărunţişuri şi,
prin urmare, sunt lideri de slabă calitate. Aceşti ofiţeri dădeau
certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp şi întocmai, în
toate detaliile.
 Ofiţerii din categoria C, proşti şi harnici, erau consideraţi
periculoşi.Ei
trebuiau să fie supravegheaţi permanent, deoarece ar fi putut
crea probleme grave, greu de remediat;aceştia au fost scoşi din
armată.
 Ofiţerii din categoria D, inteligenţi şi leneşi, erau consideraţi
cei mai
potriviţi pentru funcţii de comandă. Aceşti ofiţeri erau suficient
de inteligenţi ca să ştie ce trebuie făcut, dar şi suficient de leneşi,
 Material
ilustrativ
(maxime, cugetări,
proverbe)
 “Niciodată, nici o ştiinţă nu este posibilă fără muncă. Dacă nu
deprinzi pe
copii să muncească, nu vor învăţa nici să citească, nici să scrie,
nici muzică, nici ceea ce cuprinde întreaga virtute a omului:
respectul izvorât din exercitarea tuturor învăţăturilor de mai
sus.“ (Democrit)
 “Părintele gloriei şi al fericirii este lucrul.“ (Euripide)
 “Întăriţi trupul vostru prin muncă şi mintea voastră prin
studiu.” (Socrate)
 “Nu munca este ruşinoasă, ci lenea.” (Hesiod)
 “Munca scuteşte pe om de trei mari rele: plictiseala, viciul şi
sărăcia.”
(Voltaire)
 “Omule , nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea
decât de la
munca lui, iar nu de la întâmplare.” (Andersen)
  “Nu aurul este bogaţia neamurilor…Avuţiile de aur sunt
pieritoare; munca
este o bogaţie veşnică.” (Alecu Russo)
 “Un om care nu munceşte nu ştie să preţuiască munca altuia.”
(Al. Vlahuţă)
 “Progresul omenirii întregi, deci al unui popor, se sprijină tot
numai pe
munca, răbdarea şi voinţa indivizilor; numai ele pot ridica un
neam pe urcuşul producţiei şi al stimei tuturora.”
(I.Simionescu)
 “La ţară, unde locuiesc, fac toate muncile unui argat, laolaltă
cu nevasta
şi cu copiii mei (titraţi), cărora nu le e ruşine decât de patru
lucruri: să nu paraziteze, să nu mintă, să nu fure şi să nu
cerşească.” (T.Arghezi)
 “Pentru mine, viaţa fără muncă nu-şi are raţiunea.”
 Proverbe româneşti:
 “Cine nu munceşte la tinereţe , n-are la bătrâneţe.”
 Lucrul lungeşte viaţa şi lenea o scurtează.”
 Lucrul face sănătate/Trândăvia tot păcate.”
 Omul muncitor, de pâine nu duce dor.”
 “Omul sfinţeşte locul.”
 “Cel ce începe multe nu isprăveşte nimic.”
 “Sârguinţa e mama norocului.”
 “Lenea e începutul răutăţilor”
 “Mare ruşine să-ţi fie altul a te hrăni, când tu poţi munci.”
 “Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.”
 “Sârguinţa/Ţese pânza/Iară lenea/Pierde vremea.”
 “Timpul pierdut nu se mai întoarce.”
 “Pomul după roade se cunoaşte.”
 “Pe craca uscată nu cântă privighetoarea.”
 Bibliografie

1.Cosma, T., Ora de dirigenţie în gimnaziu, Editura “Plumb”,

Bacău, 1994
2.Lemeni,G., Porumb,M., Consiliere şi orientare. Activităţi
pentru clasele V-VIII, Editura ASCR, Cluj, 2011
3.Puia,M.,Comşa,F.,M.,Îndrumar de dirigenţie, Editura
Niculescu, Bucureşti, 2007
4.www.wikipedia.ro
SFÂRŞIT