Curs 1 – Gestionarea componentelor problematice

- Definirea corectă a comportamentelor:

o Exemple: agresivitate, refuz, sfidare, ignorare;
o Împiedică defășurarea optimă a orelir de clasă;
o Operaționalizarea problemei: identificarea comportamentelor țintă de
modificat ale elevului;
o Pentru fiecare situație problemă trebuie identificate comportamentele
care apar;
o Folosirea etichetelor => probleme definite vag;
 Sunt ambigue (nu au același sens pentru toată lumea);
 Sunt folosite în mod eronat ca explicații pentru comportamente;
 Trebuie aplicate după o observare îndelungată a
comportamentului elevului;
o Beneficii:
 Comportamentele sunt obiective și măsurabile;
 Descrierea specifică => identificarea cauzelor și contruiea
strategiilor de intervenție;
 Permite distincția între comportament și persoană;
o Etape:
 Identificarea exactă a acțiunilor persoanei (verbal, nonverbal);
 Distincție între comportamente și stări interioare (tristețe, furie);
 Distincţia între comportamente şi alte stări (a învăţa, a fi atent);
 Distincţia între comportamente şi atitudini (responsabil,
înţelegător);
 Distincţia între comportamente şi rezultate (teme, curăţenie);
 Distincţia între comportamente şi valori (onestitate, adevăr);
- Ce înseamnă comportament problematic în clasă?
o Comportamentele care pun copilul sau pe alţii în pericol (periclitează
sănătatea fizică sau emoţională);
o Comportamentele necompliante faţă de aşteptările şi cerinţele
rezonabile ale adultului, adică comportamente care fac dificilă
desfăşurarea procesului de predare-învăţare în clasă;
o Comportamentele care interferează cu menţinerea relaţiilor sociale
pozitive;
- Ce facem când apar comportamentele problematice?
o În orice situație de disciplinare există 3 variabile:
 Profesorul;
 Elevul care face comportamentul problemă;
 Ceilați elevi;
o Felul în care profesorul reacționează la comportamentul problemă al
elevului impactează ceea ce simte și crede elevul;
o Comportamentul profesorului trebuie mulat de așa natură încât să
impacteze pozitiv și eficient celelalte 2 variabile din situație;
 o Dacă motivarea pe care profesorul o dă unui comportament al elevului
este cea reală, rezolvarea și intervenția vor avea efecte poztivie pe
termen lung;
o Cele mai frecvente nevoi pentru a căror satisfacere apar
comportamente problematice la elevi sunt:
 Atenţia adultului
 Recunoaştere din partea colegilor
 Confort emoţional
 Siguranţă (securizare)
o Dezavantaje pedepsei:
 Falsul sentiment de control care de fapt cauzează copilul să se
ascundă de adult;
 Falsa autoritate, lipsită de fapt de încredere și respect din partea
copilului;
 Înlocuiește încurajarea și spirjinul cu amenințare;
 Factor de risc pentru violența în școală;
 Le arată elevilor că nu există metode pozitive de rezolvare a
problemelor;

Curs 2 – Managementul conflictului

- Conflictul: dezacord sau comportament incompatibil între părțile implicate;

- Tipuri de conflict:
o Conflictul competitiv: Scopuri opuse, neîncredere, atitutdine câsștig-
pierdere;
o Conflict de cooperare: Scopuri de cooperare, încredere, abordare
câștig-câștig;
- Abordarea conflictelor – perspective:
o Tradițională:
 Toate conflictele sunt rele;
 Presupune schimbarea realității;
o A relațiilor umane: conflictele sunt normale pentru toate grupurile;
o Interacționistă: încurajează conflictul care se presupune că încurajează
inovație și schimbare;
- Surse generatare de conflict:
o Diferentele si incompatibilitatile dintre persoane (trasaturile de
personalitate, valori, atitudini, gusturi/ preferinte…)
o Nevoile si interesele umane (piramida lui Maslow)
o Comunicarea – daca este absenta sau defectuoasa
o Stima de sine
o Valorile individuale (conflictul de valori)
o Nerespectarea normelor explicite / implicite (conflictul de norme)
o Comportamentele neadecvate
 o Agresivitatea
- Stiluri de rezolvare a conflictelor:
o Evitarea;
o Competiția (câștigător-învins);
o Ajustarea/acomodarea;
o Colaborarea (câștigător – câștigător);
o Compromisul;
- Modalități de rezolvare a conflictelor:
o Negociere;
o Medierea: prezentarea faptelor și listarea posibilelor soluții;
o Arbitraj: expunerea pozițiilor ambelor părți și enunțarea soluției;
- Modalități concrete de rezolvare a conflictelor la nivelul clasei de elevi:
o Abordare circulară:
 Abordare pașnică la nivel de clasă:
 Formarea acestora pentru dobândirea abilităţilor,
principiilor şi unora dintre procesele fundamentale de
rezolvare a conflictelor;
 Peer Meditation Program:
 Conflictul este văzut ca ,,problemă” care poate şi trebuie
soluţionată;
 Principalul scop este de a-i ajuta pe elevi să isi rezolve
conflictele apărute între ei;
 Medierea transformativă:
 Model mai comunicativ, mai interactiv ce subliniază clar
despre ce e vorba în conflict şi ce înseamnă în mod
concret rezultatele pozitive ale rezolvării conflictelor;
 Transformarea conflictului într-o interacţiune constructivă;
 Conflictele - experienţe în general ambivalente, acelaşi
conflict poate aduce atât prejudicii unei persoane, cât şi
un avantaj în ceea ce priveşte dezvoltarea acelei
persoane;
 Transformarea conflictelor în procese benefice este
posibilă prin reorientarea energiei conflictului în direcţii
benefice şi utile;
- Conflictele:
o Au consecințe negative cu impact nedorit în timp;
o Por produce emoții negative;
o Împiedică dezvoltarea personală;

Curs 3 – Gestionarea situațiilor de criză educațională

- Situație de criză: un eveniment sau un complex de evenimente inopinante,
neaşteptate dar şi neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul,
sănătatea ori siguranţa organizatiei respective şi a membrilor acesteia;
- Caracteristici:
o Izbucnire instantanee;
o Debut prin afectarea sistemului informațional: îngreunarea comunicării;
o Climat de insecuritate;
o Stare de panică;
- Abordare managerială:
o Imposibilitatea acorării în normalitate;
o Efecte:
 Interior: confuzie, insecuritate;
 Exterior: discreditatea imaginii;
- Atitudini favorizante:
o Intervenții tardive;
o Absența strategiilor pe termen lung;
o Inconsecvență și lipsă de responsabilitate;
o Reprezentarea eronată a situației;
o Teamă de repercursiuni de la superiori;
- Clasificare:
o După gradul de dezvoltare în timp:
 Instantanee;
 Inermitente;
o După gradul de relevanșă:
 Critice;
 Majore;
o După numărul subiecților implicați:
 Individuale;
 De grup;
 Colective, globale;
- Gestionarea situațiilor de criză:
o Inițiativă managerială care se organizează, se conduce și se
desfășoară după principii solide cu specificitate managerială;
o Anterior: se realizează diagnosticarea fenomenelor: analiza, elucidarea,
invesitgarea;
- Pași:
o Ideintificarea situațiilor de criză:
 Elevi: certuri injurioase, bătăi, abuzuri sexuale, consum de
droguri, furt, suicid, tentative de omor;
 Profesori-părinți: conflicte ce pot afecta echilibrul atitudinal al
cadrului didactic, denigrări, mituri;
 Inter-clase conflicte deschide între membri;
o Etiologia situației de criză:
 Identificarea cauzalității;
 Factor care influențeazăi:
  Strategii;
 Surse informaționale;
 Cantitatea și relevanța informațiilor;
 Capacitatea managerială a cadrului didactic;
 Cauzele trebuie explorate multicriterial;
 Profesorul nu are rolul de culpabilizare și blamare;
 Evidențierea elementelor de lian: stabilitate și echilibru;
o Decizia:
 Număr multiplicat de alternative;
 Decizia: selectarea unui anumit curs de acțiune pentru a ajunge
la rezultatul dorit;
o Program de intervenție:
 Set de operații planificate în funcție de parametrii de definiție ai
crizei;
 Necesară, în plus fașă de deciziile preliminare, pentru
perspective pe termen lung;
 Marcare în timp a pașilor următori;
o Aplicarea măsurilor:
 Ajustarea permanentă la situație;
 Situarea tuturor participanților în ipostaza de participanți activi;
o Monitorizare și control:
 Monitorizare: trebuie să însoțească orice demers acțional;
 Diversitatea procedurilor folosite rezultă o ajustare permanentă;
 Cursivitate, grad de omogenitate, optimizare;
o Evaluare:
 Măsurarea și aprecierea stării finale;
 Seturi de indicatori relevanți pentru a evita distorsiuni în
apreciere;
 Plan de măsuri pentru evitarea viitoarelo crize;
o Concluzii „post-criză”:
 Fundament temeinic în învățarea organizațională;
 Exploatarea întregii desfășurări a evenimentelor în favoarea
devoltării ulterioare a organizației;
 O criză poate fi formativă;
Curs 4 – Să predăm ca în Finlanda

- Pauze frecvente benefice atât pentru elevi, cât și pentru profesori;

o Reduce nivelul de stres;
o Proritizarea succesului reduc starea de bine atât a profesorilor, cât și în
consecință a elevilor;
o Presiunea de excela este prea mare pentru copii și poate rezulta în
efecte devastatoare asupra psihicului acestora;
o Abordarea didactică finlandeză: ritm lent, indulgentă, axată asupra stării
de bine;
o Fericirea nu constituie rezultatul succesului, ci mai degrabă este un
element premergător al acestuia;
o Introducerea pauzelor de relaxare:
 Îi ajută pe elevi să rămână odihniți întreaga zi;
 Elevii sunt mai atenți după pauze decât înaintea acestora;
 Concentrare mai slabă, cu cât lecția e mai lungă;
 Strategie de optimizare a procesului de învățare;
 Beneficiu: menținerea concentrării elevilor datorită pauzelor în
care își odihnesc creierul;

Curs 5 – Părinți străluciți, profesori fascinați

- Deprinderi ale părinților buni și ale părinților inteligenți:

o Împărtășirea propriilor experiențe;
o Legarea de legături puternice (definesc calitatea relației);
 o Iertare;
o Reliefarea importanței copiilor în viața părintelui;
o Imagine umană a părintelui în fața copilului;
o Hrănirea personalității copiilor, nu doar a fizicului acestora;
o Alimentație inteligentă;
o Optimismul în relație cu copilul;
o Educarea copiilor către gândirea analitică a problemei, nu doar
rezolvarea acesteia;
o Dezvoltarea gândirii creative;
o Neaccentuarea regulilor;
o Dezvoltarea emotivității copilului și a spiritului pozitiv;
o Crearea unei relații de prietenie cu copilul;
o Insuflarea spiritului de perseverență;
- Deprinderi ale profesorilor buni și ale profesorilor inteligenți:
o Transformă informația în cunoaștere și cunoașterea în experiență;
o Sensibilizează metodologia pentru elevi;
o Valorificarea lui „a fi” în loc de „a avea”;
o Folosesc memoria ca suport al gândirii, nu de informație;
o Devin modele de neuitat, nu temporare;
o Rezolvă conflicte, nu corectează comportamente;
o Educă pentru viață, nu pentru profesie;
- Cele 7 păcate capitale ale educatorului:
o Corectarea în public;
o Criticism excesiv: obstrucționarea copilăriei;
o Pedepsirea și limitarea copilului la furie, fără explicații;
o Pierderea răbdării și renunțarea la a mai face educație;
o Nerespectarea cuvântului;
o Distrugerea speranței și viselor copilului;
o Exprimarea autorității cu agresivitate;
- Cele 5 funcții ale memoriei umane:
o Captează personalității;
o Emoția determină calitatea înregistrării;
o Nu poate fi ștearsă;
o Gradul de deschidere/receptivitate depinde de emoție;
o Nu există amintire pură: toate sunt distorsionate de propriul filtru;
- Școala visurilor:
o Muzică ambientală în sala de clasă;
o Așezarea în cerc sau semicerc;
o Expunere interogativă: formarea de minți libere;
o Expunere prin dialog;
o A fi povestitor;
o Umanizarea cunoașterii;
o Umanizarea profesorului;
o Educarea respectului de sine: laudă înainte de critică;
 o Administrarea gândurilor și emoțiilor;
o Participarea la proiecte sociale;

Curs 6 – Procesul de comunicare:

- Comunicarea: proces bidirecțional între diferite persoane și se poate realiza

pe verticală sau pe orizontală;
- Emițător: cel care inițiază comunicarea;
- Receptor: beneficiarul mesajului transmis;
- Mesajul: mozaic de informații obiective;
- Decodificarea: descifrarea sensului mesajului primit:
o Așezarea mesajelor pe niveluri: gândurile, sentimentele, tendințele,
incompatibilele);
o Ajustarea: părțile din mesaj considerate importante de receptor sunt
luate în considerare cu o pondere mai mare;
o Asimilarea: receptorul atașează mesajului înțelesuri pe care
transmițătorul nu le-a intenționat;
- Feedback: informația trimisă înapoi la sursă;
- Canal de comunicare: calea pe care se transmite mesajul:
o Contextul fizic;
o Contextul psiho-pedagogic;
- Clasificarea comunicării:
o După numărul de parteneri:
 Intrapersonală;
 Interpersonală;
 În grup mic;
 Publică;
o După statutul interlocutorilor:
 Pe verticală
 Pe orizontală;
o După codul folosit:
 Verbală:
 Informație codificată și transmisă prin cuvânt;
 Specific uman;
 Forme: orală, scrisă;
 Cea mai studiată formă;
 Paraverbală:
 Informație codificată și transmisă prin elemente prosodice;
 Forme: caracteristicile vocii, particularități de pronunție,
intensitatea rostirii, ritmul și debitul vorbirii, intonație,
pauză;
 Folosită obligatoriu împreună cu comunicarea verbală;
 Nonverbală:
  Informația este codificată și transmisă printr-o diversitate
de semne;
 Forme: gesturi, mișcări, mimică;
- Principii elementare ale comunicării nonverbale:
o Menținerea contactului vizual;
o Poziția corpului;
o Pauze;
o Gesturi și expresia feței;
o Distanța fizică;
- - Comportamente utile în comunicarea nonverbală, din perspectiva
emițătorului:
o - utilizarea tonului vocii în concordanță cu necesitățile de confort
emoțional ale receptorului;
o - menținerea unui bun contact vizual;
o - utilizarea gesturilor care să confirme receptorului că îl ascultăm și că
înțelege;
o - utilizarea zâmbetului;
o - viteza discursului moderată;
o - postură relaxată și deschisă, care să exprime siguranță.

- Comportamente de evitat în comunicarea nonverbală, din perspectiva

emițătorului:
o - lipsa contactului vizual cu receptorul mesajului;
o - așezarea/poziționarea prea departe de receptor;
o - sarcasmul (în zâmbet sau atitudine);
o - încruntarea;
o - arătarea cu degetul;
o - gesturi care pot distrage receptorul;
o - căscatul;
o - închiderea ochilor;
o - viteza discursului prea rapidă sau prea înceată.

Curs 7 – Rolul feedback-ului în procesul educațional

- Comunicarea în educație:
o Profesorul are rol decisiv în modul în care se construiește relația;
o Piloni indispensabili:
 Empatie;
 Sinceritate;
 Respect reciproc;
- Rolul feedbackului:
o Menținerea stabilității și echilibrului;
 o Comunicarea elevilor informații despre opiniile/produsele solicitate;
o Sumarizarea principiului ideii;
o Oferirea unui punct de vedere personal care să indice modalități de
îmbunătățire;
o Trebuie să fie constructiv, nu evaluativ;
- Scopurile feedback-ului:
o Apreciere:
 Crearea de relații și conexiuni umane în procesul didactic;
 Rol motivațional pentru elevi;
o Coaching:
 Oferă direcția de acțiune;
 Scop: învățarea și dezvoltarea elevului;
 Răspunde nevoilor de îmbunătățire;
 Poate identifica probleme existente în relațiile cu ceilalți;
o Evaluare:
 Cel mai puternic;
 Transmite elevului: unde se află în raport cu standardele de
performanță;
 Clarifică așteptările și performanțele;
- În oferirea unui feedback eficient e nevoie de atingerea tuturor celor 3 scopuri;

- Oferirea feedback-ului în evaluare:

o Impactul asupra învățării:
 Justifică acordarea notelor;
 Identifică și recompensează trăsături specifice ale activității
elevului;
 Îndrumă elevul cum să-și îmbunătățească performanța;
 Motivează;
 Dezvoltă noi abilități: de(auto)evaluare și monitorizare a
propriului nivel de învățare;
o Tipuri de feedback:
 Constructiv: evidențierea punctelor tari și a celor slabe, dar și a
modalităților de îmbunătățire a activității;
 Operațional: însoțește activitatea la un timp foarte scurt, chiar
imediat, pentru a clarifica diferite aspecte de conținut înainte de
a trece la o altă secvență;
 Evaluativ: apreciază o activitate (pune etichete), fără a oferi
recomandări;
 Pozitiv/negativ exprimă o părere pozitivă sau negativă (dar fără
recomandări de remediere) despre realizarea unei activități;
 Prescriptiv oferă doar recomandări, fără o analiză a situației cu
elevul;
 Descriptiv oferă o analiză/evaluare a situației, dar și
recomandări/măsuri de remediere, după caz;
o Cum se utilizează feedback-ul:
  Trebuie primit, înțeles și integrat;
 Toate formele de evaluare trebuie să includă feedback;
 Feedback-ul evaluativ este parte a strategiei de evaluare
semestrială;
o Beneficiile feedback-ului:
 Încurajarea elevilor;
 Promovarea dialogului elev-profesor;
 Îndrumarea elevilor pentru adaptare și ajustarea strategiilor de
învățat;
 Adaptarea și ajustarea predării la nevoile reale ale elevilor;
 Sprijină formarea capacității de auto-evaluare;
 Stimulează, încurajează, motivează elevii;
o Eroare de feedback: Punerea sa sub forma enunțurilor generale care
nu conțin comportamente observabile;

Curs 8 – Bariere în comunicare

- Barierele în comunicare cauzează blocaje:

o Fizice;
o Sociale;
o Culturale/educaționale;
o Personale;
o Semantice;
o Cognitive;
o Psihologice;
o Ambientale;
o Manageriale;
o Organizatorice;
- Cum pot fi înlăturate barierele:
o Disponibilitate de dialog;
o Angajament în îndeplinirea obiectivelor propuse;
o Competență profesională;
o Abilități de comunicare și negociere;
o Echilibru emoțional;
o Deschidere la schimbare;
o Creativitate;
- Bariera perceptuală:
 o Legată de percepția situației;
o Se produce când unul din interlocutori are o imagine despre sine
nerealist ă si este lipsit de deschidere în comunicare;
o Ce se poate face:
 Tonus pozitiv în conversație;
 Utilizarea limbajului non-verbal;
- Barieră comportamentală:
o Opinia celorlalți afectează în mod direct nivelul de asimilare a mesajului
și probabilitatea unui dialog eficient;
o Un ton pompos superior/arogant generează ostilitate față de
interlocutor;
o Scăderea stimei de sine poate provoca, de asemenea, o barieră;
o Ce se poate face:
 Oferirea de feedback pozitiv;
 Contact vizual și zâmbet;
- Bariera lingvistică:
o Apare la:
 Folosirea cuvintelor necunoscute;
 Folosirea jargoanelor profesioniste;
 Explicarea rezolvării unei probleme unui copil după cum ar
rezolva-o un adult;
o Ce se poate face:
 Simplificarea discursului;
 Accesibilitatea limbajului;
- Barieră emoțională:
o Provine din nesiguranță, furie, tristețe sau bucuri excesivă;
o Ce se poate face:
 Controlul emoțiilor;
 Păstrarea conversației la un nivel neutru;
- Barieră culturală:
o Poate fi ofensatoare;
o Ce se poate face:
 Studierea în prealabil a interlocutorului;
 Explicarea nefamiliarității cu obiceiurile culturale pentru a evita
neînțelegeri;
- Bariere de gen:
o Femeile tind să gândească intuitiv, ir bărbații logic;
o Ce se poate face:
 Lipsa prejudecăților de gen: toate genurile sunt egale;
- Bariere care țin de propria persoana:
o Fizice: deficiențe acustice, amplasament, factori din mediu, durata
dialogului;
o Semantice: vocabular, semantică, conotații emoționale;
o Diferențe de percepție;
o Concluzii grăbite;
 o Frica de vorbire în public;
o Frica de rejecție;
o Blocaj psihic;

Curs 9 – Managementul timpului

- Se referă la un set de obiceiuri, aptitudini, sisteme și principii, folosite pentru a

gestiona timpul petrecut pentru îndeplinirea unor activități specifice, cu scopul
de a spori eficiența și productivitatea muncii;
- Beneficii:
o Diminuarea stresului;
o Productivitate și eficiență;
o Mai mult timp liber;
o Mai multe oportunități;
o Facilitează realizarea obiectivelor;
o Viață echilibrată;
- Consecințele unui management deficitar:
o Nerespectarea termenelor;
o Flux de lucru ineficient;
o Calitate slabă a muncii;
o Nivel crescut de stres;
o Afectarea calității vieții;
- Programarea eficientă a timpului:
o Obiective SMART;
o Proritizarea cu grijă a activităților;
o Stabilirea limitelor de timp;
o Pauze între sarcini;
o Organizare calendaristică;
o Eliminarea sarcinilor non-esențiale;
o Planificare în timp;
- Matricea Eisenhower:
o matrice de decizie pentru a ajuta persoanele în a face distincția între
ceea ce este important și ce nu este important și ceea ce este urgent
sau nu;
- Procrestinarea:
o Amânarea sau întârzierea voită a începerii execuției unei sarcini;
o Diferită de lene;
o Procrestinatorii vor să se apuce de treabă, dar din varii motive, nu pot;
o Cauze:
 Factori externi perturbatori;
 Lipsa inițiativei;
 Așteptarea „momentului potrivit”;
 Prioritare incorectă;
 Estimare greșită a timpului;
 Subestimarea timpului necesare;
 Lipsa auto-disciplinei;
 Cauze medicale;
o Efecte:
 Burnout
 Sentiment de vinovîție;
 Scăderea productivității;
 Dificultăți de relaționare;
 Resentimente din partea celor apropiați;
 Dificultăți financiare;
o Tipuri de persoane care procrestinează:
 Perfecționistul:
 Visătorul;
 Sfidătorul;
 Declanșatorul de cirze;
 Supra-implicatul;
o Cum evităm procrestinarea:
 Recunoașterea semnelor;
  Realizarea listei de sarcini;
 Împărțirea activităților pe segmente mici;
 Eliminarea surselor de distragere;
 Autorecompensarea;
 Găsirea motivației (instrinsec sau extrinsec);

Curs 10 – Starea de bine în educație

- Starea de bine:
o Concept multidimensional care se referă la calitatea vieții școlare;
o Dimensiuni: psihologice, fisice, sociale;
o Aspecte vizate:
 Dezvoltarea psihologică și emoțională a elevului;
 Comportament social;
 De relaționare;
 Mediu de învățare;
o Relaționarea dintre prerformanță și stare de bine – principii (modelul
danez):
 Centrare pe elev ca persoană;
 Lipsa diferențelor ierarhice între elevi și profesori;
 Reflecția cadrelor didactice asupra practicii proprii;
 Abordare practică asupra activităților pedagogice;
 Centralizarea calității relației și importanței ascultării;
 Grupul de elevi: resursă în activitate;
 Valorizarea și încurajarea efortului de echipă;
o Indicatori ai stării de bine a elevului:
 Zâmbet;
 Contact vizual;
 Motivație;
 Participare activă;
- Elevul responsabil și autonom:
o Pilonii de bază:
 Autonomie
 Mediu de ănvățare;
 Interacțiune;
 Incluziune;
o Conceptul de autonomie: capacitatea, libertatea și disponibilitatea de a
se autoguverna sub aspect psihologic, moral și social;
o Elevul autonom:
 Capabil de gestionarea propriului proces de învățare;
 Asumarea alegerilor;
 Manifestarea implicării în viașa școlară;
- Autonomie:
o Personală:
  Cognitivă: raționare independentă;
 Comportamentală: acționarea conformă cu propriile decizii;
 Emoțională: independeța formării și exprimării sentimentelor;
 Valorică: exprimarea și contruirea unui set propriu de valori;
o În învățare:
 Capacitatea de a exercita control asupra propriilor procese
formative și asumarea răspunderii pentru calitatea și eficiența
lor;
o Socială;
- Educația pentru elevi autonomi:
o Tranformarea persionalității, creștere și maturizare;
o Cum poate ajuta profesorul elevii să devină autonomi:
 Deschidere la ascultare;
 Oportunități pentru elevi e a se exprima în felul propriu;
 Susținerea inițiativelor;
 Permiterea manipulării materialelor didactice;
 Solicitarea opiniilor elevilor și încurajarea dialogului și negocierii;
 Motivare și feedback;
- Autonomia - concluzii:
o Influențează starea de bine;
o Presupune eforturi și implicare din ambele părți: elevi și profesori;
o Necesită timp și răbdare;
o Se contruiește prin interacțiune și colaborare, nu înățare izolată;