Consilierea

1. Consilierea psihologică, din perspectiva umanistă dezvoltată de Carl Rogers, se

referă la problemele psihice nu văzute în termeni de tulburare şi deficienţă, ci în
parametrii nevoii de autocunoaştere, de întărire a Eu-lui, de dezvoltare personală
şi de adaptare. În acest sens, rolul principal nu îi revine doar psihologiei, ci
succesul este asigurat de implicarea activă şi responsabilă a ambelor părţi
(consilierul şi persoana consiliată) în realizarea unei alianţe autentive, bazată pe
respect şi încredere reciprocă.
În acest sens, consilierea este definită de accentuarea următoarelor caracteristici:
- se adresează persoanelor normale ce nu prezintă tulburări psihice sau de
personalitate;
- asistenţa pe care o oferă utilizează un model educaţional şi un model al
dezvoltării, iar nu unul clinic şi curativ;
- există o puternică preocupare pentru prevenţia problemelor ce pot
împiedica dezvoltarea şi funcţionarea armonioasă a persoanei.
În consecinţă, procesul de consiliere pune accentul pe dimensiunea de prevenţie a
tulburărilor emoţionale şi comportamentale, pe cea a dezvoltării personale şi a rezolvării
de probleme.

2. Cauze
 atmosfera competitivă: obişnuinţa de a lucra individual, competitiv, fără deprinderi de
a munci în grup şi de a avea încredere în colegi şi profesori
 atmosfera de intoleranţă: „grupuleţele” din clasă, lipsa sprijinului între colegi
 comunicarea slabă: neînţelegeri, percepţii greşite a intenţiilor, sentimentelor, nevoilor
şi acţiunilor celorlalţi
 exprimarea nepotrivită a emoţiilor: sentimente „deplasate”, exprimare accentuata
negativă
 absenţa priceperilor de rezolvare a conflictelor: neştiinţa de a răspunde în mod creativ
conflictelor
 utilizarea greşită a puterii de către profesor: un profesor poate să accentueze sau să
diminueze cei 5 factori enumeraţi

Utilizarea repetată şi consecventă a tehnicilor de rezolvare a conflictelor de către

profesori şi consilieri va face ca elevii să fie capabili după un timp să-şi rezolve singuri
conflictele uzând de „atitudini” ca cele de:
- cooperare – munca în echipă
- comunicare – exprimare şi observare atentă a celuilalt
- toleranţă – respectă şi valorizează pozitiv diferenţele dintre oameni
- expresie emoţională pozitivă – exprimare emoţională neagresivă şi nedistructivă
- rezolvarea conflictelor – abilitatea de a răspunde creativ într-o situaţie conflictuală

3.
Autoritatea profesorului trebuie să se manifeste constructiv prin crearea unui mediu
propice învăţării, prin menţinerea ordinii, prin autoritate care refuză autoritarismul.
Pentru aceasta:
 - se stabilesc reguli cu ajutorul clasei
- se prezintă clasei lista de reguli şi se explică raţiunea fiecărei reguli
- se decid împreună consecinţele încălcării lor
- se fac cunoscute în mod adecvat regulile
- nu se face nici un rabat de la respectarea regulilor
- sancţiunile sunt echilibrate (nu severe, dar nici lejere)
- elevul trebuie să înţeleagă de ce a fost sancţionat
- elevii nu trebuie să fie umiliţi

CONCLUZII
- tinerii se confruntă cu numeroase conflicte pe care de cele mai multe ori încearcă
să le nege, reprime, camufleze sau soluţioneze de tipul câştigător-învins sau
învins-învins această realitate, atrăgând după sine o serie de efecte negative
- efectele negative ale soluţionării neeficiente sunt: scăderea implicării în activitate,
diminuarea sentimentului de încredere în sine, polarizarea poziţiilor şi formarea
de „coaliţii”, dileme morale, dificultăţi în luarea deciziilor
- în urma participării grupului experimental la un curs de management al
conflictelor se observă diferenţe notabile în atitudinea acestuia faţă de conflicte,
comparativ cu grupul martor
- agresivitatea înregistrează manifestări diferite la cele două grupuri, în funcţie de
participarea sau neparticiparea la curs