Un fiu afectuos

Camp d'Avord, octombrie 1922.

Micuta mea mamica,

Tocmai am recitit scrisoarea ta din zilele trecute atât de plină de tandrețe. Micuța
mea mamă, cum aș vrea să fiu cu tine.Dacă ai ști cum învăț puțin mai mult să te
iubesc în fiecare zi. Nu am scris în ultimele zile, dar avem atât de mult de făcut
chiar acum.

este drăguț și dulce în seara asta, dar sunt trist, nu știu de ce. primul stagiu este atât
de obositor pe termen lung. Am mare nevoie de un leac de odihnă în Saint-Maurice
și de prezența ta cu mine…

scrie-mi. scrisorile tale îmi fac bine, mi se întâmplă prospețimea. mama mea mică,
cum găsești lucrurile atât de delicioase încât le spui? rămânem mișcați toată ziua.

Am atâta nevoie de tine încât, când eram foarte mică ... cum aș fi putut să o văd
uneori plângând?
când mă gândesc la asta, sunt atât de nenorocit. Te-am făcut să te întristezi cu
tandrețea mea. și totuși, dacă ai ști asta, mamă.

ești cel mai bun lucru din viața mea. Mi-e dor de casă noaptea când eram copil.
să spui că acolo te plimbi și vorbești și că am putea fi împreună și că nu profitez de
tandrețea ta și că nici eu nu sunt un sprijin pentru tine.

Este adevărat că sunt trist să plâng în seara asta. este adevărat că tu ești singura
mângâiere când suntem triști. când eram copil, mă întorc cu rucsacul mare pe
spate, plângând că am fost pedepsit și doar sărutându-i, îi fac pe toți să uite..
ne-am simțit în siguranță în casa ta, eram doar ai tăi, a fost bine.
Ei bine, acum e la fel, tu ești refugiul, tu știi totul care face ca totul să uite și să-ți
placă sau nu, te simți ca un băiețel.
mama, te las. Am treabă peste cap. O să respir o ultimă adiere de aer prin fereastră.
există broaște care cântă ca la Saint-Maurice, dar cât de puțin se cântă.
Te îmbrățișez atât de tandru.
Fiul tău mare, Antoine.
Mâine cu avionul voi face cel puțin cincizeci de kilometri în direcția locului tău
pentru a-mi imagina că mă duc acolo.

Antoine de Saint-Exupery, Scrisori către mama sa.