Literatura postmodernistă

-Ce este postmodernismul?

Jean Francois Lyotard a descris curentul literar neîncredere în metanarațiuni deoarece, în viziunea lui,
postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice și încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe cele
multiple. Pe de altă parte, postmodernismul reprezintă și un set de răspunsuri de ordin intelectual, artistic,
academic, cultural ori filosofic la condiția postmodernității.

Primele reacţii ale poeticii postmoderniste au aparţinut lui Alexandru Robot, Teodor Nencev, George
Meniuc, Liviu Deleanu, Emilian Bucov, Andrei Lupan. Lor li s-a alăturat Paul Mihnea, Victor Teleucă, Ion
Vatamanu, Liviu Damian, Anatol Codru, Mihail Ion Cibotaru. Prin anii ’60 ai secolului al XX-lea toţi revin
la versul „în dulcele stil clasic”. Vine momentul cînd în literatură se impune generaţia „Ochiului al treilea”
(numită astfel după cartea cu acelaşi nume a lui Nicolae Dabija), constituită din Nicolae Dabija, Leonida
Lari, Ion Hadîrcă, Arcadie Suceveanu, Marcela Benea, Nina Josu.
Dintre trasăturile cele mai evidente ar putea fi amintite amestecul de narativitate şi lirism în poezie,
oralitatea expresiei, pastişa, parodia, colajul, jocurile de limbaj. În fond, tipologia postmodernistă s-ar putea
defini tocmai prin „…lipsa unei tipologii riguroase, prin extrema mobilitate şi amestecul voit al genurilor”.
În proză, postmodernismul presupune: textualism − un mod de a organiza povestirea sau romanul; trecerea
de la proza auctorială la proza autoreflexivă; predilecţia pentru fragment şi o noua relaţie cu cititorul. În
poezie, postmodernismul nu inventează cu adevărat o nouă poezie, aşa cum inventase epoca modernă.
Unii critici consideră literatura postmodernistă nu doar un mit, ci doar un „moft cultural” şi nimic mai mult.
Alţii pun accentul pe latura autobiografică, realistă, orală şi prozaizantă a curentului.
Pe lîngă toate acestea postmodernismul mai înseamnă Joc, combinaţie, ironie, retorică, eliberarea fanteziei şi
împrumutarea limbajului familiar, ca să nu zicem chiar licenţios, dar şi construcţii ingenioase din
„semifabricate”.
Mișcarea are un succes semnificativ mai ales printre autorii de poezie. Printre ei se numără: Leo
Butnaru, Arcadie Suceveanu, Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Leahu, Vitalie Ciobanu, Vasile Gîrneț, Eugen
Cioclea, Maria Șleahtițchi, Andrei Țurcanu, dar şi în proză: Nicolae Popa, Constantin Cheianu; în
dramaturgie: Irina Nechit, Dumitru Crudu. Criticii lor de serviciu au devenit Eugen Lungu, Iulian Ciocan,
Mihai Vaculovschi.