Colectivizarea agriculturii (1947 - 1950) în memoria colectivă ...

215

COLECTIVIZAREA AGRICULTURII (1947 - 1950)

ÎN MEMORIA COLECTIVĂ A LOCALITĂŢILOR ECHIMĂUŢI
ŞI CINIŞEUŢI, JUDEŢUL ORHEI, R-NUL REZINA.
STUDIU DE ISTORIE ORALĂ

Ion XENOFONTOV

Rezumat
În articol se cercetează şi se analizează, din perspectivele istoriei orale, procesul co-
lectivizării în două sate din teritoriul interfluviului Pruto-Nistrean – Echimăuţi şi Cinişeuţi,
fiind prezentate evenimentele majore care au marcat comunităţile rurale în anii 1947-
1950: schimbarea autorităţilor, impactul războiului, foametea, deportările etc., factori care
au generat constituirea, perspectivele şi consecinţele mecanismului de colectivizare.

„Cu trecerea anilor, istoria se subţiază şi se îmblânzeşte”

(Doru Radosav)

Dimensiunile problemei
Anexarea teritoriului Pruto-Nistrean la Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste în
1940 a generat în el modificări substanţiale de ordin politic, economic, social, instituţio-
nal, naţional şi cultural. Conform modelului aplicat de Kremlin, după imixtiunea militară
a avut loc sovietizarea teritoriului, conjugată cu colectivizarea. Colectivizarea agricultu-
rii, ca şi foametea organizată din anii 1946-1947, au constituit fenomenul social ce a avut
un impact semnificativ asupra comunităţilor rurale din Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească. Imaginea satului românesc s-a modificat radical: gospodăriile indivi-
duale (unele prospere, altele mai puţin) s-au transformat ,,peste noapte” în gospodării
hibride ,,ale tuturor şi ale nimănui”, adică colective. Săteanul a fost plasat într-o nouă
dimensiune, ruptă de cea tradiţională, ce urmărea s-a formeze ,,homo sovieticus”.
Fenomenul colectivizării desfăşurat în Uniunea Sovietică, inclusiv şi în RSSM,
poate fi mai bine studiat şi analizat dacă este abordat şi la nivel micro: colectiviza-
rea în anumite localităţi ,,sovietizate”. Din acest considerente, în studiul de faţă ne
propunem drept obiectiv cercetarea procesului de colectivizare a agriculturii în două
localităţi: Echimăuţi şi Cinişeuţi care, ca şi alte sate de pe teritoriul dintre Prut şi
Nistru, au trecut prin mecanismul acerb al sovietizării şi colectivizării.
Demersul nostru se înscrie cronologic anilor 1947-1950. Anul 1947 înseamnă con-
stituirea artelurilor agricole din Echimăuţi. Ecoul acestei ,,transformări importante”, de
model sovietic, şi-a găsit expresia şi la Cinişeuţi, unde în anul 1948, de asemenea se for-
mează artelure agricole. În anul 1950 a avut loc comasarea artelurilor agricole din Echi-
măuţi, Cinişeuţi, cât şi din Mincenii de Jos şi Mincenii de Sus într-un colhoz. Astfel s-a
finalizat o etapă esenţială în procesul colectivizării agriculturii în localităţile cercetate.
Pentru a reliefa contextul istoric, în perimetrul căruia a decurs fenomenul colectivizării
satelor Echimăuţi şi Cinişeuţi, limitele cronologice ale studiului au fost extinse.

Volumul 5 (18) Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei
216 Ion XENOFONTOV

Repere teoretice, metodologice, izvoristice şi istoriografice

Tema abordată în studiul de faţă, sub aspectul teoriei istoriei, se plasează în aria
istoriei imediate, iar din punct de vedere metodologic aparţine istoriei orale. Istoria
imediată, istoria recentă sau istoria timpului prezent marchează proximitatea perioa-
dei în care trăim, ca martori sau analişti ai „timpului nostru”, chestionând persoanele
acestei perioade1. La baza lucrării stau o serie de documente (surse orale, izvoare de
arhivă) şi literatura de specialitate.
Drept instrument de lucru, în cercetarea istoriei orale, am utilizat tehnica interviului
individual semistructurat, având stabilite din timp tematica cercetării şi diverse întrebări
la care urma să facem apel. Acestea deseori au suferit modificări graţie particularităţilor
fiecărui interviu2. Au fost intervievate 13 persoane, alegerea eşantionului efectuându-
se în funcţie de naţionalitate, sex, studii, situaţie materială. Ponderea majoritară în el o
constituie bărbaţii (7 persoane), având în vedere că în calitate de cap de familie au fost
implicaţi mai activ în evenimente. Pentru a evidenţia influenţa naţionalităţii sătenilor
asupra procesului de colectivizare au fost intervievaţi 10 români şi 3 ucraineni. Statutul
social al martorilor în momentul colectivizării a variat de la persoane cu puţin pământ
(1-2 ha), la persoane cu pământ mai mult (6-7 ha). Pregătirea intelectuală a celor intervie-
vaţi variază şi ea: fără studii, studii primare, până la studii elementare (8 clase) şi liceale.
Majoritatea subiecţilor, cu excepţia unuia care a fost şef de zvenou, n-au ocupat funcţii în
administraţia locală sau organele locale de partid. La elaborarea acestei lucrări am făcut
apel şi la documentele de arhivă. Este vorba de ,,Regulamentul cu privire la constituirea
artelurilor agricole din Echimăuţi”3 şi ,,Despre legislaţia revoluţionară din judeţul Or-
hei, RSSM”4, documente ce relevă situaţia social-economică din Echimăuţi în anii 1945-
1947. O sursă documentară auxiliară o constituie ziarul Comitetului Central al RSSM
Moldova Socialistă, oficios ce exprimă realizările ,,glorioase” ale statului sovietic.
Colectivizarea a suscitat un interes deosebit în istoriografie, printre primii auto-
ri fiind înşişi protagoniştii procesului. Astfel, în anul 1960, preşedintele colhozului
Viaţa Nouă din raionul Teleneşti avea să aprecieze cu entuziasm mecanismul colecti-
vizării în republică5. În anii ’70, în campania de propagare a colectivizării s-au inclus
mai mulţi istorici de la Chişinău, care expuneau, în mod patetic, mecanismele ei. În
lucrarea colectivă История Народного хозяйства Молдавской СССР se afirmă că
colhozurile şi sovhozurile au putut face faţă calamităţilor naturale din anul 1946. Se
elogiază ajutorul primit de ţărani de la stat, dar nu se aminteşte nimic despre foamete.
De asemenea, se menţionează că procesul colectivizării a fost finalizat în anul 1947,
graţie ajutorului tehnic şi material primit din partea guvernului şi al partidului6.
Conform aceleiaşi scheme e elaborată şi lucrarea lui I. Benedictov7. Autorul sus-
ţine, în limbajul de lemn specific perioadei respective, că ,,Hotărârea Consiliului de
Miniştri al URSS şi a Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) din toată
uniunea din 19 septembrie 1941 are o însemnătate colosală pentru tot lucrul zidirii
colhoznice. Hotărârea asta dă o lovitură hotărâtoare schimonosirilor liniei bolşevice în
zidirea colhoznică. Hotărârea a descoperit neajunsuri serioase în viaţa colhoznică, care
duc la stabilirea principiului obştesc, la dezvoltarea elementelor hrăpăreţe din colhoz.

Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 5 (18)
Colectivizarea agriculturii (1947 - 1950) în memoria colectivă ... 217

Cu o mulţămire colosală a întâlnit ţărănimea colhoznică hotărârea stalinistă înţeleaptă,

ca o manifestare nouă a grijii părinteşti despre înflorirea vieţii colhoznice”8.
Aşadar, în scrierile autorilor sovietici au fost eclipsate chestiunea foametei, deportări-
lor şi a impozitelor date de către ţărani statului. Instaurarea regimului sovietic în republică
a fost considerată un factor favorabil dezvoltării economice, inclusiv şi în sectorul agrar.
Teza conform căreia ,,cu ajutorul tuturor popoarelor frăţeşti ale ţărilor noastre
oamenii muncii din Moldova au început cu succes lichidarea amarului regim de ocu-
paţie” şi-a găsit expresie în lucrarea Biruinţa puterii sovietice în Moldova9. Autorul
acestei cărţi expune, între altele, şi adevăruri acerbe: ,,în 1947 33,5% dintre toţi lu-
crătorii de conducere şi specialişti din economia naţională a republicii au fost trimişi
încoace din republicile frăţeşti”10.
Prin urmare, colectivizarea agriculturii în RSSM a fost abordată în istoriografia
sovietică drept un act benefic, sprijinit de masele populare etc. Acest discurs istorio-
grafic a constituit un reper în literatura istorică până la sfârşitul anilor ’80.
Odată cu declanşarea procesului de renaştere naţională începe expunerea unor noi
viziuni referitor la fenomenul colectivizării. În anul 1990 a fost publicată la Chişinău
culegerea de studii şi mărturii, în care autorii evidenţiază caracterul forţat al colecti-
vizării, metodele violente de represiune, pierderea de vieţi omeneşti11. În acelaşi an
a fost publicat un grupaj de articole publicistice, de schiţe documentare, de amintiri
şi reflecţii pe tema foametei12.
Importante documente ce deschid o nouă optică asupra procesului de colectivi-
zare in RSSM au fost publicate în volumul Foametea din Basarabia (1946-1947)13
de V.I. Pasat14.
Caracterul forţat al colectivizării a fost expus pe larg de către istoricul Ion Şiş-
canu15. O contribuţie importantă la cercetare este şi în teza de doctorat a Elenei Şiş-
canu16. Esenţa procesului colectivizării agriculturii din RSSM şi-a găsit o reflectare
amplă şi în cercetarea lui Mihai Gribincea17.
Astfel, după 1989 colectivizarea din spaţiul de la Est de Prut a fost cercetată sub
un alt unghi de vedere şi s-a trecut la o expunere obiectivă a faptelor şi evenimen-
telor istorice. Caracteristic pentru toate lucrările publicate este utilizarea izvoarelor
documentare de arhivă, presei, nu, însă, şi a surselor orale.
Procesul de colectivizare forţată a agriculturii, în mod special, în Echimăuţi şi
Cinişeuţi, practic, nu şi-a găsit reflectare în literatura de specialitate, la el se fac doar
referiri tangenţiale18.
Informaţii mai extinse au fost expuse în ziarul raional Farul Nistrean. În nr. 90
din anul 1971 a fost publicată o pagină pregătită de către studenţii Universităţii de
Stat din Moldova C. Pârţa şi V. Berca, referitoare la viaţa colhoznică din satul Echi-
măuţi19, iar jurnalistul Tudor Iaşcenco avea să afirme într-un ziar republican că ,,anii
de putere sovietică li s-au părut scurţi cinişeuţenilor”20. Aşadar, un studiu referitor
la procesul de colectivizare în satele Echimăuţi şi Cinişeuţi, bazat pe surse orale, ar
putea deschide noi dimensiuni de abordare a temei nominalizate.

Volumul 5 (18) Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei
218 Ion XENOFONTOV

Satele Echimăuţi şi Cinişeuţi. Privire de ansamblu

Satul Echimăuţi este atestat pentru prima dată la 24 ianuarie 1495 într-un document
de la Vaslui, în Cartea Domnească a lui Ştefan cel Mare (1457-1504). În actele timpu-
lui figurează sub diverse denumiri: Iurcăuţi, Iţcani. Investigaţiile din apropierea loca-
lităţii au relevat o serie de obiecte bizantine din sec. VI-VII, IX, XIII. Către anul 700
s-a constituit o nouă aşezare în apropierea sursei de apă. După anul 940 amplasamen-
tul este supus ingerinţei de către slavii bejenari, originari de pe Nipru (oraşul Kiev),
cunoscuţi ca ulici. Această grupare umană a construit o fortificaţie care pe la mijlocul
secolului al XI-lea a fost distrusă prin igniţie. Conform recensământului din 1803 erau
înregistrate 151 gospodării ţărăneşti. Este un sat cu vechi tradiţii în arta olăritului.
Documente din sec. al XIX-lea dovedesc o amplă activitate în localitate prin
organizarea şcolii parohiale (1859), şcolii elementare (1879), casei de împrumut
(1882). În 1917, satul Echimăuţi avea unul dintre cei mai tineri deputaţi în Sfatul
Ţării, Elefterie Sinicliu (născut în 1895), ales din partea judeţului Orhei, care a votat
Unirea Barsarabiei cu România. După 1918 a fost deputat în Parlamentul României
şi vice-primar al municipiului Chişinău. Deja în 1940 satul avea 2.542 locuitori, ma-
joritatea absolută fiind români. În anii ’80 colhozul era unul dintre cele mai bogate
din raionul Rezina, ramura de bază fiind tutunăritul.
Biserica „Acoperemântul Maicii Domnului” datează din anul 1911. Componenţa
etnică a satului este eterogenă (români, ucraineni, evrei). În anii ’80 sovhozul din lo-
calitate s-a specializat în ramura culturilor tehnice, pomicultură şi creşterea animale-
lor21. Între tinerii din Echimăuţi şi Cinişeuţi au persistat situaţii conflictuale, marcate
de tradiţiile de iniţiere din perioada premaritală – „cucerirea fetelor frumoase”.

Echimăuţi şi Cinişeuţi în perioada administrării URSS (1940-1941)

şi a României (1941-1944)
În urma tratativelor secrete dintre sovietici şi germani, la 23 august 1939 a fost
semnat protocolul adiţional secret dintre miniştrii de externe Molotov şi Ribbientrop22.
Conform articolului 3 Basarabia intra în ,,sfera de interese” a URSS. Drept urmare a
acestui fapt reprobabil, sovieticii, asigurându-şi sprijinul condiţional al Germaniei, au
înaintat României în vara anului 1940 note ultimative, privind retragerea trupelor sale
din spaţiul Pruto-Nistrean. Astfel, după epoca de reîntregire teritorială, graţie modifică-
rii configuraţiei politice internaţionale are loc dezmembrarea statului naţional român.
Basarabia din nou a fost supusă la noi încercări şi acte de instabilitate social-politică.
În lucrările istorice de până la perestroika (restructurarea) gorbaciovistă s-a aten-
ţionat asupra ,,rolului eliberator” al armatei sovietice23. În realitate sovieticii au pus în
aplicare maşina terorizării populaţiei băştinaşe. Mecanismul represiv al Uniunii So-
vietice (comisariatul de interne, securitatea etc.) nu doar că au pregătit deportarea în
masă a ,,elementelor” antisovietice, ci au şi arestat, maltratat şi asasinat mulţi oameni
paşnici, găsiţi de către sovietici a fi ,,culpabili” că nu erau proletari. Conform unor
date incomplete, instituţiile represive sovietice au reuşit să strămute până la 22 iunie

Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 5 (18)
Colectivizarea agriculturii (1947 - 1950) în memoria colectivă ... 219

1941 peste 22.000 de oameni24. Prin astfel de metode represive are loc transformarea
RSSM din ,,mijloace de producţie capitaliste în cele sovietice”25. Obiectivul principal
al acestei orientări a constituit încadrarea teritoriului românesc în sistemul economic al
URSS. Iniţial au fost naţionalizate întreprinderile statului român şi a cetăţenilor români
ce s-au retras peste Prut. La 15 august 1941 a fost publicat ,,Decretul privind naţiona-
lizarea pământului basarabenilor”, astfel are loc descompunerea proprietăţii private.
Pământul cu bogăţiile subsolului, pădurile şi apele lui erau era declarate un bun al în-
tregului popor şi date în folosirea ţărănimii26, adică date tuturor şi nimănui.
Imaginea anexării teritoriului dintre Prut şi Nistru de către Uniunea Sovietică şi-a
lăsat amprenta şi asupra satelor basarabene Echimăuţi şi Cinişeuţi. Armata Sovietică
a fost întâmpinată de către săteni cu discreţie şi ezitare. Puţini dintre ei ştiau că era
vorba de alt tip de ruşi, diferiţi de cei din perioada ţarismului, că în curând vor de-
monstra cât sunt de intoleranţi, ateişti vehemenţi, agresivi27. ,,Au venit vreo câţiva
soldaţi dinspre Est, am ieşit împreună cu semenii (16-18 ani) ca să vedem ruşii. A
ieşit şi moşul Pondurari cu pâine şi sare. De la început erau doi soldaţi, după care au
venit şi alţii. Şi ieşiseră cu pâine, sare şi flori bătrânii care făcuseră armata la ţarul
rus Nicolae”. (V. Gobjilă, n. 1922). „... lumea nu ştia care vine şi care se duce... au
fixat lege şi i-o primit”. (C. Armaş, n. 1938). „De fapt, oamenii n-o fost bucuroşi,
dar n-o avut ce face”. (Al. Cojocari, n. 1923). „Moş Nicolae Negură avea 100 ani
şi a ieşit acolo la marginea satului şi zicea: „Măi băieţi, aiştea-s urşi, da nu ruşi.
Nu-s ruşii care-au fost... (din perioada ţarismului – n.n.)” (I. Josan, n. 1922). La fel
şi la Cinişeuţi, sătenii au plasat imaginea sovieticilor în dimensiunea perplexităţii şi
componenţei diabolice: „Eu eram la praşă cu o vecină de-a mea şi întrebam: Oare
cum sunt ruşii ceea, picioare au, coadă, nu ştiam”. (Al. Andreeva). Cu alte cuvinte,
locuitorii satelor Echimăuţi şi Cinişeuţi i-au „primit” pe sovietici din perspectiva
curiozităţii umane, iar memoria colectivă referitor la ruşi era în congruenţă cu faptele
şi evenimentele istorice anterioare Unirii din 1918.
Componenta ,,eliberatorilor” a fost extinsă în urma relaţiilor directe dintre locuitorii
satului şi sovietici. În această perioadă sovieticii s-au comportat „bine” (C. Armaş),
„erau cuminţi” (F. Cesac, n. 1924). Cazuri abuzive în acţiunile sovieticilor au avut loc
după anul 1944 (Iu. Josan, n. 1932).
Instaurarea noului regim comunist a condiţionat retragerea armatei româneşti.
Astfel, primarul-delegat din Echimăuţi, Ion Sinicliu, preotul Vladimir Spănache,
profesorii s-au retras peste Prut (V. Gobjilă). Aceeaşi soartă au avut-o şi primarul din
Cinişeuţi – Petru Ceotu (reşedinţa primăriei satelor Echimăuţi şi Cinişeuţi se afla în
Cinişeuţi). În Cinişeuţi marii proprietari funciari Orhanovici, Cerchez, Gaidamovici
etc., au fost, de asemenea, nevoiţi să se retragă în Regat28.
În aceste localităţi, de fapt, ca şi în întreaga republică, a început procesul de des-
compunere a marii proprietăţi funciare, proces frânat într-o perioadă proximă.
Evoluţia situaţiei internaţionale a determinat România să se implice în cadrul cel
de-al Doilea Război Mondial pentru a-şi redobândi vechile provincii istorice, şi, în
primul rând, Basarabia. Participarea României în conflagraţia militară era urmărită
de liderii politici români ca o formă de reîntregire a unităţii naţionale, de asigurare a

Volumul 5 (18) Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei
220 Ion XENOFONTOV

securităţii statale. Astfel, după un an de zile teritoriul dintre Prut şi Nistru era impli-
cat în noi acţiuni armate.
Percepţia echimăuţenilor şi cinişeuţenilor faţă de armata română era una relativ bună:
,,Vai de capul lor, sărmanii. Veneau şi cereau de mâncare”. (V. Gobjilă). Comportamentul
dur al autorităţilor româneşti (al jandarmilor) faţă de locuitorii comunităţilor rurale avea
drept scop menţinerea ordinii publice. Printre cei aflaţi în litigiu cu jandarmii români erau
hoţii, persoanele alcoolizate şi alte elemente degradante ale societăţii. „Cu românii era
strict, nu ascultai ceva, bătaie” (Al. Cojocari). S-au sesizat şi acţiunile de pedepsire a au-
torităţilor faţă de cei care au colaborat cu ţara sovietelor (I. Josan, M. Maslic, n. 1936).
Aflarea României în război a presupus mobilizarea unor săteni pe front. În anii
1942-1944 Vasile Gobjilă a luptat de partea românilor alături de alţi consăteni – An-
drei Tuluc şi Mihai Şopotari. Combatanţii au fost mobilizaţi în judeţul Roman, satul
Trepelaţi, Vatra Dornei şi Podul Lonoci (V. Gobjilă).
Este de menţionat faptul că locuitorii satelor Echimăuţi şi Cinişeuţi au avut o percepţie
diferenţiată faţă de armata română şi cea germană. Spre deosebire de români „nemţii îşi
băteau joc, confiscau vite, porci, oi, găini” (Dm. Teoloţki). De activitatea nemţilor sunt
legate şi acţiuni antisemite. În acest sens trebuie amintit masacrul de la Cinişeuţi. ,,Evreii
au rămas, au fost ascunşi prin case. I-o prins nemţii şi i-o luat cu tot cu copii mici. I-o dus
la internatul de copii. Acolo o săpat cu buldozerul o groapă şi i-o pus de-a rândul, că se au-
zeau la o distanţă îndepărtată. L-au impus pe un moldovean să-i împuşte, şi acela o leşinat.
Au pus un ţigan şi i-o împuşcat... Trei zile a umblat pământul. Pe o evreică au împuşcat-o
cu doi copii în braţe... apoi o tras ţărână, tot din ţigani” (Al. Andreeva, n. 1916).
Armata Română era asigurată cu produse alimentare din economia basarabeană.
Gospodăria sătească era orientată spre asigurarea armatei cu alimente29. La Cinişeuţi
marii latifundiari Orhanovici, Cerchez, Gaidamovici şi-au reactivat proprietăţile
funciare. A fost repus în aplicare vechiul sistem de patronaj. Majoritatea sătenilor îşi
câştigau existenţa lucrând la boierii locali. Unii se angajau ca zilieri, iar alţii activau
pe o perioadă mai extinsă. Orhanovici, de exemplu, achita 2 lei pentru o zi la praşă,
iar Gaidamovici – un pud de porumb pe săptămână30.
Aşadar, contextul internaţional a generat modificări substanţiale de ordin social-
politic pe teritoriul dintre Prut şi Nistru. Războiul a schimbat viaţa tradiţională a
lumii rurale. Satele basarabene, inclusiv localităţile Echimăuţi şi Cinişeuţi s-au in-
clus în procesul unor modificări radicale. În aceste condiţii, sătenii au fost nevoiţi să
menţină un oarecare echilibru în faţa noilor autorităţi; alunecarea spre un extremism
putea condiţiona şi exterminarea fizică a acestora.

Impactul celui de-al Doilea Război Mondial

La sfârşitul anului 1944 militarii nemţi s-au retras în direcţia Orhei. Iar în satele
Echimăuţi şi Cinişeuţi s-a reîntors puterea sovietică.
Documente de arhivă ilustrează faptul că trupele sovietice din „Mesopotamia
Pruto-Nistreană”, în mod special în primii ani postbelici, aveau toate trăsăturile
unor trupe de ingerinţă. Necunoscând limba, obiceiurile, cultura populaţiei locale

Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 5 (18)
Colectivizarea agriculturii (1947 - 1950) în memoria colectivă ... 221

forţele militare, animate de spiritul eliberator, tratau localnicii cu ostilitate, inculpân-

du-i, făcându-i vinovaţi, îi maltratau, insultau şi persecutau31. În domeniul economiei
consecinţele celui de-al Doilea Război Mondial au fost destul de grave. Începând cu
1 ianuarie 1945 cca 74 la sută din gospodăriile ţărăneşti erau lipsite de cai, 86% nu
aveau boi, 59,3 la sută – vaci etc. Până la jumătatea anului 1947 cca jumătate din
gospodăriile ţărăneşti erau în totalitate lipsite de forţele de producţie şi de muncă32.
Imaginea respectivă era caracteristică şi pentru satele Echimăuţi şi Cinişeuţi. Numă-
rul combatanţilor localnici, căzuţi în lupte, se estimează la 98 oameni în Echimăuţi
şi 200 - din Cinişeuţi. Existau mari dificultăţi în privinţa mijloacelor tehnice pentru
prelucrarea pământului, iar numărul animalelor era foarte redus.
Pe teritoriul Pruto-Nistrean au fost aplicate metodele politice, sociale, economice
ale instituţiilor din URSS, toate acestea fiind administrate conform modelului ,,trans-
formărilor socialiste”33. În lucrarea Istoria Republicii Moldova din cele mai vechi tim-
puri până în zilele noastre, publicată la Chişinău (1997), se afirmă că „războiul era
în desfăşurare..., însă Moldova a primit resurse semnificative de ajutor. Din bugetul
URSS către republică în anii 1944-1945 au fost alocate 448 mln ruble”34. Ajutorul so-
vietic în esenţă a fost insignifiant pentru necesităţile regiunii. Mai mult ca atât, din eco-
nomia RSSM s-au utilizat bani pentru susţinerea armatei şi lărgirea bugetului central.
În anii 1944-1945 ţăranii din satul Cinişeuţi au participat la colectarea mijloacelor de
sprijinire a armatei sovietice, drept urmare, la această campanie au participat mai mulţi
oameni din RSSM, constituindu-se coloana de tancuri „Salvarea Moldovei”35.
Graţie constrângerilor din partea sovieticilor în procesul de colectare a pâinii către
stat cinişeuţenii s-au mobilizat activ, fiind remise statului 104 tone de pâine36. La Echi-
măuţi autorităţile locale au luat măsuri excepţionale pentru lărgirea fondurilor auxiliare.
Astfel, la 9 noiembrie 1945, sovietul sătesc a efectuat un control strict asupra tranzac-
ţiilor poştale care erau reţinute şi puteau fi eliberate în urma intervenţiei puterii locale,
conform realizării planului de colectare a pâinii în fondul Armatei Sovietice. În total au
fost reţinute 41 de tranzacţii – utilizate pentru ajutorarea familiilor de militari37.
Consecinţele dezastruoase ale celui de-al Doilea Război Mondial, participarea să-
tenilor la diferite acţiuni politice şi economice, în condiţiile în care nu se ţinea cont
de necesităţile locale, constrângerile autorităţilor, calamităţile naturale etc. au generat
unul dintre cele mai cumplite fenomene din istoria ţinutului – foametea, care a făcut
ravagii în teritoriul dintre Prut şi Nistru în anii 1946-1947. În demersul istoriografic
sovietic foametea a fost tratată, grosso modo, conform tezei esenţiale: foametea a fost
provocată de starea de ruină şi seceta din anii 1945 - 1946 şi graţie ajutorului acordat de
guvernul sovietic această dificultate a fost soluţionată38. Dar, de fapt, numărul victime-
lor, care au suferit în urma foametei, se estimează la 150.000 - 200.000 de suflete39.
Pe parcursul anilor 1946-1947, în timpul foametei, provocate de regimul sovietic,
violenţa puterii sovietice s-a manifestat, în mod deosebit, în legătură cu colectarea
produselor alimentare din gospodăriile ţărăneşti. Ţăranii erau intimidaţi şi constrânşi
să efectueze livrarea produselor agricole impuse de Kremlin. Sondajul de opinie al
martorilor evenimentelor din perioada foametei reliefează o serie de aspecte ce vin să
demonstreze politica de constrângere aplicată de statul sovietic, acţiuni ce au generat

Volumul 5 (18) Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei
222 Ion XENOFONTOV

lipsa generală şi prelungită de hrană. De specificat că cele mai profunde aspecte emo-
ţionale abordate de subiecţi au ţinut de momentul foametei. ,,În timpul foametei era
greu. Când a venit rusul ne-a luat totul. Am dat sămânţă, grâu şi fasole. Am cultivat
pământul. Dacă am dat totul, iarna nu era de mâncat. Grâul ni l-au luat, popuşoii i-au
luat. Veneau cu oamenii din sat, cu forţa îţi luau mâncarea” (Al. Andreeva). „Sovieticii
au măturat podurile în anii 1944-1945, ca lumea să se dăi în colhoz” (Al. Cojocari).
Situaţia ţăranilor, în acest context, se prezenta destul de dificilă, marcată de pe-
nurie de alimente: „După război a fost foamete, nu era mâncare, nu era nici ce să
cumperi. Se ducea lumea, sărmana, în Rusia şi aducea de acolo câte ceva. Mâncam
sfeclă, macuh, - dacă era. Ghindă din pădure uscam... mai mâncam urzică, lobodă,
floare de salcâm” (Al. Andreeva). „Oamenii n-aveau de mâncare, fierbeau şi mâncau
diferite buruiene... Mureau foarte mulţi” (V. Gobjilă). ,,Mâncam floare de salcâm...
ce dădea Dumnezeu” (Iu. Josan). „Mâncam apă cu ardei, am vândut totul din casă”
(F. Cesac). „Mâncam numai buruiene, de ne prăvăleam” (I. Josan).
Ajutorul acordat de stat n-a putut frâna marasmul foametei. De fapt, acest ajutor
nici pe departe nu acoperea achiziţiile efectuate de instituţiile locale din gospodării-
le sătenilor. Conform unor date, în 1944-1952 populaţia rurală din RSSM a achitat
statului cca 400 mln ruble. În această perioadă au fost colectate 2181,2 mii tone de
cereale; 444 mii tone seminţe de floarea soarelui; 1841,3 mii tone de sfeclă de zahăr,
97,4 mii tone de soia etc40. În 1946, când deja mureau de foame zeci de mii de oameni,
industria alimentară din RSSM a depăşit planul anului în curs - la fabricarea tutunului
cu 33,2%, a uleiului - cu 39,5 la sută, a cărnii - cu 32,5%, a conservelor - cu 109%41.
Aceste produse alimentare proveneau din producţia achiziţionată de la ţărani şi se ex-
porta în URSS, în timp ce producătorii din Moldova Sovietică sucombau de foame42.
În scopul barării creşterii mortalităţii în republică, la 16 iunie 1947 CM al RSSM şi
Biroul CC al PC (b) M adoptă hotărârea ,,Cu privire la acordarea de împrumut alimentar
suplimentar colhozurilor şi gospodăriilor ţărăneşti din RSSM”. Potrivit acestei hotărâri
colhozurile şi gospodăriile ţărăneşti individuale din Moldova au primit ovăz şi orz în
cantitate de 5.500 de tone, făină de porumb – 500 tone, în condiţia de a fi restituite (în
cereale) din recolta anului 1947, conform echivalentului de recalculare a pâinii de grâu
cu dobândă de 10% din 100 centnere din împrumutul acordat. Norma lunară de produse
alimentare pentru fiecare membru al familiei s-a stabilit în limitele a 3-5 kg de făină,
orz şi porumb43. Ajutorul acordat de stat n-a soluţionat, însă, problema foametei şi mor-
talităţii oamenilor, ci a limitat doar proporţiile acestui flagel. În Echimăuţi şi Cinişeuţi
autorităţile sovietice, de asemenea, au încercat să i-a anumite măsuri de „ajutorare”. La
Echimăuţi statul ,,aducea câte 20-30 kg de porumb” (V. Gobjilă), „o ajutat, păcat” (Al.
Cojocari), „aduceau, dădeau, dar nu reuşeau să aducă atâtea produse” (I. Josan). Pentru
cei mai pauperi oameni din sat a fost organizată o cantină, unde se oferea un fel de cior-
bă (C. Armaş). În opinia unor echimăuţeni însă statul sovietic „nu prea a oferit ajutor”
(M. Şveţ, n. 1926). „Ajutorul” a fost mai pronunţat la Cinişeuţi unde se acorda privilegii
invalizilor, familiilor cu mulţi copii etc., iar unii locuitori beneficiau de „supă chioară”,
numai din apă, unde şi unde câte o crupă. Cei care erau la casa de copii erau hrăniţi mai
bine... „Noi eşeam de la şcoală şi aşteptam că o să le aducă lor mâncare” (Dm. Teolţki).

Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 5 (18)
Colectivizarea agriculturii (1947 - 1950) în memoria colectivă ... 223

Unele familii numeroase ,,au primit ajutor câte un sac de porumb” (F. Cesac). Pentru
unii intervievaţi esenţa ,,ajutorului sovietic consta în următoarea formulă: ,,cu ce să ne
ajute, dacă nici ei nu aveau” (Al Andreeva). În martie 1947 la Cinişeuţi se preconiza
deschiderea unui depozit de seminţe, în scopul alimentării populaţiei44.
Situaţia dezastruoasă a generat faptul că la 3 martie 1947 în raionul Rezina se în-
registrau 2.269 de persoane distrofice, dintre care 525 – de gradul 2 şi 3. Una din cele
mai teribile pagini ale foametei de după flagelul militar a constituit-o antropofagia
(canibalismul). În RSSM au fost asemenea cazuri (martor al acestui fenomen a fost şi
A.N. Kosâghin, care sosind în februarie 1947 în Moldova, a vizitat câteva locuinţe din
judeţul Chişinău şi a constatat într-o casă cadavrul unui mort pregătit pentru a fi consu-
mat)45. La Echimăuţi şi Cinişeuţi, din fericire, asemenea cazuri nu s-au înregistrat.
Aşadar, în urma celei de-a doua conflagraţii mondiale RSSM a trecut printr-o traumă
spirituală şi colaps material. Comunitatea rurală a perceput o imagine acerbă: schimba-
rea de autorităţi, teroare, secetă, foamete. Pe fundalul marasmului social ţăranii au fost
mai facil de manipulat în procesul complex al colectivizării agriculturii sovietice.

Procesul colectivizării în RSSM – factor al modificărilor agricole

Colectivizarea forţată în RSSM
Conform experimentului sovietic după ingerinţa militară se desfăşoară sovietiza-
rea teritoriului dintre Prut şi Nistru. În zona anexată de Kremlin, în ritm accelerat,
din interiorul URSS, a fost transplantat sistemul politic sovietic, trăsătura caracteris-
tică a căruia o reprezintă stricta determinare a tuturor elementelor de către Consti-
tuţia Uniunii Sovietice. Statul sovietic avea stabilit prin Legea Fundamentală baza
economică, care se reducea la proprietatea statului asupra mijloacelor de producţie.
Potrivit Constituţiei URSS, adoptată în 1936, în baza căruia erau formulate textele
Constituţiei RASSM, iar din 10 februarie 1941 şi a RSSM, baza economică o constituia
„sistemul socialist de gospodărie şi proprietatea socialistă asupra uneltelor şi mijloacelor
de producţie, constituit în urma lichidării sistemului capitalist de gospodărie, a anulării
proprietăţii private asupra uneltelor şi mijloacelor de producţie şi lichidării exploatării
omului de către om”46. Constituţia RSSM statua existenţa doar a proprietăţii socialiste,
care avea drept formă proprietatea de stat (apanaj al întregului popor) şi forma coopera-
tist - colhoznică (proprietatea colhozurilor şi a asociaţilor cooperatiste). Pământul, apele,
pădurile, uzinele, fabricile, minele, transportul feroviar, unităţile agricole de stat, staţiile
de maşini şi tractoare – toate acestea constituiau proprietatea statului47.
Colectivizarea forţată a gospodăriei ţărăneşti din RSSM nu avea alternativă în
sistemul totalitar stalinist. Cu alţi termeni, colectivizarea era în congruenţă cu func-
ţionarea legilor din URSS, stat în care colectivizarea se finalizase în anul 1937. În
ţara sovietelor activau 243,7 mii colhozuri ce înglobau 93% din gospodăriile ţără-
neşti48, astfel sistemul socialist de tip sovietic, care urma să fie instituit în RSSM era
prestabilit: totul urma să fie transferat în proprietatea statului sovietic. Chestiunea
consta doar în ritmurile şi metodele de etatizare a economiei.
Ţăranii, conform dogmei şi experienţei bolşevice, urmau să fie încadraţi în colec-

Volumul 5 (18) Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei
224 Ion XENOFONTOV

tivele agricole de producţie – colhozuri, considerate ,,unica cale dreaptă a socialis-

mului pentru ţăranii muncitori”49.
Pentru CC al PC (b) al Moldovei colectivizarea gospodăriilor individuale nu consti-
tuia o problemă dificilă. Aici veniseră „specialişti înarmaţi” cu teoria bolşevică a trans-
formărilor socialiste în agricultura URSS. Conform deciziei din 12 octombrie 1940,
spre mijlocul lunii iunie 1941, în cele 6 judeţe ale RSSM funcţionau 78 SMT – puncte
de reper ale statului în procesul de cooperare a agriculturii50. În pofida faptului că prime-
le colhozuri din teritoriul interfluviului Pruto-Nistrean au fost organizate în noiembrie
1940, cursul oficial a fost declanşat în 1941. La 15 februarie 1941 se numărau oficial 29
colhozuri, întrunind 3.629 gospodării cu membrii lor, iar în data de 19 iunie 1941 în cele
6 judeţe erau organizate 120 de colhozuri constituite din 16.244 gospodării51. Declanşa-
rea războiului a întrerupt construcţia colhozurilor. După conflagraţia mondială condu-
cerea RSSM n-a restabilit prompt colhozurile ce existau în 1941, edificarea acestora a
fost efectuată doar în 1946. Cauzele ce au stat la baza acestui comportament le consti-
tuia, conform unor autori sovietici, neconştientizarea ţărănimii de necesitatea realizării
planului leninist de cooperativizare52. În demersul istoriografic sovietic se evidenţiază
faptul că organele de partid şi cele sovietice au comis, în anii 1944-1945, o eroare prin
faptul că n-au susţinut iniţiativa ţăranilor de a restabili colhozurilor antebelice53.
Actualmente opinia cea mai elocventă este trasată de Elena Şişcanu, conform
căreia gospodăriile ţărăneşti nu dispuneau de forţe de tracţiune şi inventarul agricol
necesar pentru reînfiinţarea colhozurilor54. În contextul pregătirii studiului de faţă,
drept urmare a chestionării mai multor martori, de asemenea am putut constata cauza
de bază – lipsa unei infrastructuri, tehnologii etc., condiţii majore necesare pentru
prelucrarea pământului.
Primul colhoz restabilit în dreapta Nistrului a fost cel din satul Mârzineşti, raionul
Vertiujeni, în data de 10 martie 1946. La sfârşitul anului funcţionau 45 colhozuri şi
erau constituite 48 de noi unităţi agricole55. În urma intervenţiilor majore ale auto-
rităţilor centrale apogeul colectivizării l-a constituit sfârşitul anului 1949 (82,3%)56.
Drept urmare a terorii şi intimidărilor staliniste (în mod deosebit în urma operaţiei
„Iug”) ţărănimea a început să se înscrie în colhoz, iar planul de colectivizare a fost
realizat dublu57. În raionul Rezina, la 1 septembrie 1949, 65% din gospodăriile ţără-
neşti erau colectivizate, iar 1a 1 iulie 1950 – 97 la sută58. La sfârşitul anului 1950 în
RSSM erau colectivizate 433.923 (97%), procesul fiind considerat finalizat59.
Prin urmare, instaurarea şi consolidarea regimului stalinist în spaţiul de la Est
de Prut a generat modificări substanţiale în economia ţinutului, în mod general, şi
a agriculturii, în mod special. Schimbările esenţiale din viaţa social-economică a
RSSM s-au efectuat eclipsându-se particularităţile specifice zonei. Colectivizarea a
fost promovată sub administrarea nemijlocită a Moscovei.

Constituirea colhozurilor. Metodele colectivizării

Drept urmare a campaniei de colectivizare forţată din RSSM către anii 1947-1948 s-au
constituit premisele necesare formării colhozurilor din localităţile Echimăuţi şi Cinişeuţi.
La etapa incipientă s-au constituit asociaţii gospodăreşti, bazate pe principiul facultativ.

Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 5 (18)
Colectivizarea agriculturii (1947 - 1950) în memoria colectivă ... 225

La Echimăuţi activau câteva asociaţii de genul acesta. Componenţa numerică a acestor

tovărăşii varia. Astfel, în tovărăşia unde activa Maria Şveţ lucrau circa 70 persoane. M.
Gribincea a identificat faptul că autorităţile sovietice le-a acordat unele înlesniri artelelor
agricole exact atâta timp cât statul avea nevoie să-i atragă pe ţărani în ele, iar după ce
faptul a fost consumat, puterea a început să acumuleze venituri din colhozuri60.
Artelul agricol din s. Echimăuţi s-a format la 23 august 1947. La procesul de consti-
tuire au participat 42 de membri ai tovărăşiei cooperatiste de livezi şi vii, adunarea fiind
condusă de preşedintele executivului judeţean, tovarăşul Ropt. Prezidiul a fost selectat
de către sătenii P.S. Gârlea, A.A. Armaş şi N.A. Armaş61. Ca şi structurile agricole de tip
sovietic, majoritatea artelurilor agricole purtau numele vestiţilor revoluţionari bolşevici
(„Stalin”, „Lenin”, „Molotov”, „Kalinin” etc.). Cel din Echimăuţi a fost numit - ,,Gr.I.
Kotovski”. Reprezentanţii instituţiilor de partid au efectuat mai multe navete în localitate
pentru a-i converti pe gospodarii satului la noua formă de organizare social-economică:
„În ’47 au venit să facă colhoz. M-au chemat la sovietul sătesc, nenea Sidor era preşedin-
te. Acolo erau nişte şefi şi m-au zis: Trebuie să intri în colhoz! Dar eu le răspund: Pentru
ce îmi trebuie colhoz? Eu am cai, căruţă, 2 ha de pământ şi nu-mi trebuie” (I. Josan)
Primii ţărani din sat care s-au inclus în artelurile agricole au fost Nicolae Armaş
(avea 2 desetine de pământ) şi Ipolit Tuluc (C. Armaş), iar primul preşedinte al arte-
lurilor agricole, mai târziu al colhozului, a fost Ion Negară, fiind numit de „oameni,
în prezenţa unor reprezentanţi din raion” (M. Şveţ). Se cere de specificat faptul că
baza tehnică şi materială a gospodăriilor colective iniţial se afla la oamenii din sat.
De exemplu, la N. Armaş acasă era grajdul, iar la V. Gobjilă – depozitul de grâne. În
1949 artelurile agricole din Echimăuţi s-au comasat în colhozul „Kotovski”.
La fel ca în Echimăuţi, în Cinişeuţi a existat o etapă premergătoare constituirii colho-
zului; şi aici s-au format iniţial tovărăşii şi arteluri agricole. Spre deosebire de Echimău-
ţi, la Cinişeuţi constatăm anumite particularităţi. Graţie faptului că solul este mai arid, în
comunitate s-a dezvoltat olăritul şi comerţul, iar agricultura a reprezentat o alternativă în
activitatea economică. În acest context, ţinem să menţionăm importanţa ce se da acestui
meşteşug în perioada de înaintare a trupelor române şi germane pe teritoriul Basarabiei.
În 1941 satul Cinişeuţi a fost prezentat la un post de radio în felul următor: „Vitezele
noastre armate au ocupat încă un important centru industrial al Basarabiei – Cinişeuţi.
Aici funcţionează 79 fabrici de oale şi 2 fabrici de ţiglă”62. De fapt, în localitate funcţio-
nau doar câteva centre de olărit, la nivelul unor gospodării individuale.
O altă caracteristică a Cinişeuţilui o constituie componenţa etnică. Spre deosebire
de Echimăuţi, unde majoritatea populaţiei era română, aici persista un mozaic de et-
nii: români, ucraineni, ruşi, ţigani, evrei, germani. Este binecunoscut faptul că cei mai
receptivi la procesul de colectivizare au fost românii. Acest factor a determinat tergi-
versarea procesului de colectivizare în localitatea respectivă, unde artelurile agricole
s-au constituit abia în 1948, cu denumirea - „Stalin”63. Majoritatea membrilor erau de
naţionalitate români (F. Cesac). În anul 1950, satul s-a comasat într-un colhoz unic,
împreună cu localităţile Echimăuţi, Mincenii de Jos şi Mincenii de Sus.
Una dintre cele mai acerbe metode de intimidare a ţăranilor pentru a se înscrie în
colhoz au constituit-o deportările, de care n-au scăpat nici satele Echimăuţi şi Cini-

Volumul 5 (18) Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei
226 Ion XENOFONTOV

şeuţi (M. Botnari, n. 1919; Cl. Ceban, n. 1935; Dm. Teoloţki, n. 1930; Gr. Recnic, n.
1914). În total, în raionul Rezina, la 1 iulie 1948 au fost trecute în lista gospodăriilor
„chiabure” 256 de familii ţărăneşti, dintre care 17 erau din Echimăuţi64.
Aşadar, satele Echimăuţi şi Cinişeuţi, ca şi alte localităţi din RSSM au fost incluse
în procesul de colectivizare forţată. Aplicând „legea” bolşevică, organele puterii de
stat au exercitat presiuni acerbe asupra sătenilor pentru a-i converti la transformarea
socialistă. În altă dimensiune, pentru a-şi constitui o anumită legitimitate, bolşevicii
au format şi anumite grupe de iniţiativă pentru a magnetiza populaţia în colhoz.

Consecinţele colectivizării
Consecinţele colectivizării forţate pe teritoriul dintre Prut-Nistru, în mod general,
şi în localităţile Echimăuţi şi Cinişeuţi, în mod particular, sunt destul de complexe,
cu elemente economice, sociale, politice şi culturale ce solicită eludare.
Comunităţile rurale şi-au modificat imaginea tradiţională, din sate constituite din
gospodării individuale s-a trecut la o nouă formă de proprietate – colectivă. Ţăranii
au fost transformaţi, în urma diverselor presiuni, fără liberul consimţământ, într-o
nouă categorie socială – colhoznici. Astfel apare o nouă reorganizare socială în lu-
mea rurală. Odată cu apariţia colhozurilor în satele româneşti s-a constituit o nouă
categorie socială – „aristocraţia colhoznică”, reprezentată de oamenii din aparatul
administrativ al colhozului, care, graţie poziţiei pe care o ocupau în ierarhia biro-
cratică stalinistă, se bucurau de anumite privilegii. O mare parte din veniturile col-
hozurilor erau gestionate pentru întreţinerea activităţii conducerii. De exemplu, în
1948, în gospodăriile colective „Kotovski”, „Stalin”, „Lenin”, „Molotov”, „Svetnic”
din raionul Rezina pentru întreţinerea aparatului administrativ s-a prodigat venitul
colhoznicilor din numărul total al zilelor de muncă, între 11-13%, faţă de 7%, cât
prevedea artelul agricol. La Echimăuţi şi Cinişeuţi aristocraţia era nominalizată cu
noţiunea apeiorativă - activ-ul (Al. Cojocari). „Aristocraţia colhoznică” a reprezen-
tat sprijinul regimului comunist la sate, iar în procesul de privatizare din anii ’90 ai
secolului al XX-lea, s-au opus acestor transformări.
Prin constituirea colhozurilor, statul sovietic coordona mai lejer sistemul admi-
nistrativ - de comandă centralizat. Satele colectivizate au asigurat legătura pe ori-
zontală şi verticală în viaţa politică a statului sovietic. Una din consecinţele cele mai
traumatizante ale colectivizării a constituit-o faptul că ţăranii au fost forţaţi să se în-
cadreze în colhozuri, iar la descompunerea acestora, de mai târziu, au fost constrânşi
să le părăsească.

Consideraţii finale
Contextul internaţional, izbucnirea celei de-a doua conflagraţii mondiale a generat
modificări substanţiale în viaţa politică, economică, socială, culturală a localităţilor de
pe teritoriul dintre Nistru şi Prut. În urma anexării teritoriului la URSS în sate au fost
instituite şi consolidate noi instituţii administrative. Drept urmare, sătenii au fost nevoiţi
să menţină un oarecare echilibru în faţa noilor autorităţi. După cel de-al Doilea Război

Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 5 (18)
Colectivizarea agriculturii (1947 - 1950) în memoria colectivă ... 227

Mondial, RSSM a trecut printr-o criză puternică. Ajutorul „frăţesc” pentru RSSM a avut
mai mult un caracter declarativ. Mai mult ca atât, din bugetul republicii s-au scurs resurse
băneşti în fondurile armatei sovietice şi pentru completarea veniturilor centrale.
În anii 1946-1947, teritoriul dintre Nistru şi Prut a suportat unul dintre cele mai
acerbe fenomene – foametea în contextul unor condiţii vitrege: consecinţele flagelului
militar, participarea sătenilor la diverse acţiuni politice şi economice fără să se ţină cont
de necesităţile locale, constrângerile autorităţilor de diferite niveluri, afectarea situaţiei
şi de calamităţile naturale. Cele mai vii aspecte evocate de respondenţi au ţinut de in-
tervalul respectiv, interval considerat drept o perioadă traumatizantă din istora regiunii.
Surmenajul total: schimbarea autorităţilor, teroarea, seceta, foametea au creat condiţii ca
ţăranii să fie mai uşor manipulaţi în procesul de colectivizare. Cea mai radicală transfor-
mare a satelor basarabene în perioada postbelică a reprezentat-o colectivizarea. Procesul
colectivizării gospodăriilor ţărăneşti de pe teritoriul Pruto-Nistrean nu avea alternativă
în sistemul regimului stalinist. Colectivizarea presată din RSSM şi-a găsit expresie şi în
satele Echimăuţi şi Cinişeuţi, unde locuitorii, în urma diverselor presiuni, au fost somaţi
să intre în colhoz. Regimul comunist a luat măsuri dure (inclusiv deportări), pentru a-i
ostraciza pe sătenii care nu doreau să se înscrie în colhoz. În procesul de colectivizare a
satelor Echimăuţi şi Cinişeuţi s-au putut constata trei etape: a) în etapa incipientă (sfâr-
şitul celui de-al Doilea Război Mondial-1947/1948) s-au constituit asociaţii ţărăneşti,
bazate pe principiul benevol al sătenilor de includere în acestea; b) în etapa intermediară
(1947/1948-1950) s-au constituit arteluri agricole, până la comasarea artelurilor agrico-
le; c) în etapa a treia – 1950 - s-a format un colhoz unic. Sovieticii au aplicat diverse me-
tode, atât moderate (propaganda, ameninţarea, formarea unei baze sociale solide), cât
şi radicale (deportarea, lichidarea fizică) pentru constituirea colectivizării în localităţile
nominalizate. Sătenii, derutaţi de evenimente: război, foamete, secetă, au fost nevoiţi
volens-nolens, să se includă în noua formă de activitate social-economică – colhozul.
Ţăranii din Republica Moldova se confruntă actualmente cu o nouă dimensiune
de perspectivă – ruperea de trecut şi revenirea la forma particulară de gospodărie.

Note
1
Vezi SOULET Jean-François - Istoria imediată. Bucureşti, Corint, 2000, p. 7.
2
ILUŢ P., ROTARU T. - Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teorie şi prac-
tică. Iaşi, 1997, p. 63.
3
Arhiva Naţională a Republicii Moldova (ANRM), Fond 2790, dos. 1, inv. 29, f. 294.
4
ANRM, Fond 51, dos. 3, inv. 3845, f. 89.
5
GLUŞKO B.V. - Kolhoz „Viaţa Nouă” Teleneştskogo raiona. Kişinev, 1960.
6
Istorija narodnogo hozeaistva Moldavskoi SSSR. 1917 - 1958 gg. Kişinev, 1974,
pp. 257 - 259, 262, 272.
7
BENEDICTOV I. - Orânduirea colhoznică de nebiruit. Chişinău, 1974.
8
Ibidem, p. 32.
9
AFTONIUC D.I., AFTONIUC S.Ia., ESAULENCO A.S. etc. - Biriunţa de nebi-
ruit a puterii sovietice în Moldova. Chişinău, 1979, p. 356.
10
Ibidem

Volumul 5 (18) Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei
228 Ion XENOFONTOV

11
Anii grei ai colectivizării. Chişinău, 1990.
12
Fărâma cea de pâine... Chişinău, 1990.
13
Golod v Moldove (1946 - 1947). Sbornik documentov. Kişinev, 1993, 767 p.
14
PASAT V.I. - Trudnâe straniţî istorii Moldovî (1940 - 1950). Moskva, 1994, 800 p.
15
ŞIŞCANU Ion - Desţărănimea bolşevică în Basarabia. Chişinău, 1994.
16
ŞIŞCANU Elena - Instaurarea şi consolidarea regimului totalitar bolşevic în
RSS Moldoveneacsă (1940 - 1952). Chişinău, 1997.
17
GRIBINCEA Mihai - Basarabia în primii ani de ocupaţie. 1940 – 1950. Cluj-
Napoca, 1995.
18
Ibidem, p. 126.
19
Farul Nistrean, nr. 90, 1971, p. 2.
20
IAŞCENCO F. - Omul spre bine se trage //Viaţa Satului, nr. 80, 1977, p. 4.
21
Despre istoria satelor Echimăuţi şi Cinişeuţi a se vedea: BOGDAN Ioan - Docu-
mentele lui Ştefan cel Mare. Bucureşti, 1913, vol. I, p. 109; Documente din Basara-
bia. Chişinău, 1928, p. 224; Perfectura judeţului Orhei. Darea de seamă asupra rea-
lizărilor pe anii 1933 – 1937. Bucureşti, 1937, p. 23; Localităţile Republicii Moldova,
vol. 4. Chişinău, 2002, pp. 42 - 48; Idem, vol. 6. Chişinău, 2006, pp. 153 - 161.
22
Vezi ŞIŞCANU Ion - Raptul Basarabiei. Chişinău, 1992.
23
GRIBINCEA Mihai - Trupele ruse în Moldova. Factor stabilizator sau sursă de
pericol. Chişinău, 1997, p. 8.
24
PETRENCU Anatol - Politica României privind Basarabia. 1940 - 1944. Teză de
doctor habilitat în ştiinţe istorice. Chişinău, 1997, pp. 79 - 80.
25
LAZEREV A. - God 1940. Prodolgenie soţialisticeskogoi revoluţii v Bessarabii.
Chişinău, 1985, p. 83.
26
GRECUL A. - Înflorirea naţiei socialiste moldoveneşti. Chişinău, 1978, p. 134.
27
CAŞU Igor - “Politica naţională” în Moldova Sovietică (1944 - 1989). Chişinău,
Cartdidact, 2000, p. 128.
28
IAŞCENCO F. - Op. cit., p. 4.
29
PETRENCU Anatol - Op. cit., p. 80.
30
IAŞCENCO F. - Op. cit., p. 4.
31
POSTICĂ Elena - Rezistenţa antisovietică în Basarabia. 1944 - 1950. Chişinău,
1997, p. 23.
32
SCURTU Ion, ALMAŞ D. ş.a. - Istoria Basarabiei de la începuturi până în
1944. Bucureşti, 1994, p. 345.
33
AFTONIUC D.I., AFTONIUC S.Ia., ESAULENCO A.S. etc. - Op. cit., p. 225.
34
Istorija Respubliki Moldova s drevneişih vremen do naşih dnei. Kişinev, 1997,
p. 225.
35
GUJEL A. - Comoara de la Cinişeuţi // Moldova, nr. 7, 1976, pp. 32 - 35.
36
IAŞCENCO F. - Op. cit., p. 4.
37
ANRM, Fond 51, dos. 3, inv. 3845, f. 89.
38
SÂTNIK M.C. - Pomoşi sovetskogo gosudarstva krestianam Moldavii v likvidaţii
posledstvja zasuhi 1945 - 1946 gg// Seliskoe hozeaistvo i krestjanstvo sovetskoi Mol-
davii (1921 - 1965 gg). Kişinev, 1970, p. 234.
39
ŢĂRANU A., GRIBINCEA M. - Victimele foametei. Câte au fost? // Fărâma cea
de pâine... p. 90.

Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei Volumul 5 (18)
Colectivizarea agriculturii (1947 - 1950) în memoria colectivă ... 229

40
POSTICĂ Elena - Op. cit., p. 14.
41
Moldova Socialistă, 28 ianuarie, 1947.
42
MORARU Anton - Istoria românilor: Basarabia şi Transnistria. 1812 – 1993.
Chişinău, 1995, p. 424.
43
GRIBINCEA Mihai - Basarabia..., pp. 100 - 101.
44
Golod v..., p. 554.
45
MORARU Anton - Op. cit., p. 425.
46
Konstituţia (Osnovnoi zakon) Moldavskoi Soţialisticeskoi Respubliki. Kişinev,
1945, p. 3.
47
Ibidem, p. 3 - 4.
48
Sraniţî istorii KPSS: Factî. Problemî. Uroki. Moskva, 1988, p. 324.
49
Partiinoe stroitelistvo, nr. 5, 1935, p. 1.
50
ŞIŞCANU Elena - Op. cit., p. 77.
51
Kolektivizaţia krestjanskih hozeaststv v pravoberejnâh raionah Moldavskoi
SSSR. Sb. dok. Kişinev, 1977, p. 183.
52
LAZEREV A. - God 1940..., p. 83.
53
Stanovlenie i razvitie kolhoznogo stroia v Moldavskoi SSR. Kişinev,1975, p. 44.
54
ŞIŞCANU E. - Op. cit., p. 78.
55
Istorija Respubliki..., p. 252.
56
MORARU Anton - Op. cit., p. 429.
57
Orizontul, nr. 7, 1988, p. 39.
58
Kolektivizaţia krestjanskih..., p. 169.
59
GRIBINCEA Mihai - Basarabia..., p. 45.
60
Ibidem
61
A N R M, Fond 2790, dos. 1, inv. 29, f. 294.
62
Farul Nistrean, nr. 90, 1971, p. 2.
63
Dnestrovskii majak, nr. 91, 1973, p. 2.
64
PROCA Nicolae, PROCA Olga - Rezina. Schiţă istorică. Chişinău, Civitas, 1999, p. 86.

AGRICULTURE’S COLLECTIVIZATION (1947-1950), IN A COLLECTIVE

MEMORY OF ECHIMĂUŢI AND CINIŞEUŢI LOCALITIES, ORHEI
COUNTY / REZINA DEPARTMENT. STUDY OF SPOKEN HISTORY

Abstract
In the article below, from a spoken expectation of history, is examined and analyzed
the collectivization process in two villages from Pruto-Nistrean fluid – Echimǎuţi and Cini-
şeuţi, being presented increasing events which marked rural communities in the period of
1947-1950 years: the authorities’ change, the war’s impact, the famine, the deportations
and so on, the factors which generated the constitution, the expectations and the results
of collectivization’s mechanism.

Consultant, Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică,

Academia de Ştiinţe a Moldovei

Volumul 5 (18) Buletinul Ştiinţific al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Moldovei