Petrecerea înseamnă a lăsa spontaneitatea să apară prin ridicarea barierelor obișnuite pe care le impune

comoditatea. Masca socială pe care individul o poartă zilnic fără să-și dea seama este înlocuită de cea a
unui personaj mitic, grotesc dacă este posibil. Orice lucru care poate ajuta la slăbirea autocontrolului
este foarte recomandat. Petrecerile de băut sunt adesea o parte importantă a sărbătorii, atât în
festivalul indian Papagos, cât și în festivalul recoltei Neufchatel și în multe varietăți de carnaval
contemporan. Zgomotele, cântecele, efectele mulțimii, agitația, dansul, toate contribuie, alături de
ciudățenia decorurilor și a costumelor, la crearea schimbării esențiale a decorului. Știm că va fi suficient,
când se va termina petrecerea, să scoatem măștile, să măturăm confetti-urile, să găsim brusc lumea de
zi cu zi, probabil plictisitoare, dar liniștitoare. Cel mult, va trebui să tratăm ficatul și stomacul câteva zile
dacă au mai puțină memorie.

Da, este foarte adevărat că festivalul este profanat, că este dezbrăcat de referințe simbolice și religioase.
Doar locul din calendarul dinaintea Postului Mare amintește poate de primul pretext pentru carnaval.
Măștile cu greu ne fac să ne gândim la cei decedați și la strămoși. Dar nu vă faceți nicio greșeală: în
contextul arhaic sau antic, important era probabil mai puțin, până la urmă, evocarea precisă a
legendelor, decât amețeala, sentimentul de detașare de lumea mondenă și de comunicare. Cu altceva ”.
Acesta este motivul pentru care, în cele din urmă, jubilarea populară a timpului nostru, chiar secularizat,
păstrează ceva neobișnuit. Este, așa cum spun unii, un substitut pentru practica religioasă sau este
expresia unei nevoi metafizice nesatisfăcute în civilizația industrială, așa cum cred alții? Cert este că,
chiar și în forma lor actuală, festivalurile sunt în scădere în multe locuri și sunt menținute, contra orice
cotă, doar în câteva orașe privilegiate. De ce aici, mai degrabă decât acolo? De obicei, deoarece există
grupuri care sunt atât dinamice, cât și atașate în mod tradițional. Festivalul popular presupune o
anumită continuitate într-o parte a populației și, în schimb, are în plus tendința de a menține coeziunea
socială.

Care va fi soarta acestor ocazii pentru jubilarea colectivă? Da, esența petrecerii este să fii un moment
excepțional și bine definit! A-l dizolva într-o existență de zi cu zi, chiar neînfrânată, înseamnă a-l nega.
Ceea ce este probabil este că „weekendurile, sărbătorile, excesele nu vor umple niciodată complet golul
lăsat de petrecerea în care a dispărut, pentru că este mai mult decât divertisment pur și simplu”. Homo
festivus este omul care își recuperează una dintre dimensiunile sale, tocmai cea prin care își unește
propriile mistere. Petrecerea este dovada că ființa nu se epuizează în rutina zilnică, ci se deschide către
altceva.