Viața monahală din Basarabia în timpul lui Visarion Puiu

Periodizarea istoriografică în baza cercetărilor făcute dea lungul

timpului privind trecutul istoric al mănăstirilor din spațiul dintre Prut
și Nistru s-a realizat în trei etape: I – perioada țaristă (1812-1917);
perioada a doua a Basarabiei în componența României Mari (1918-
1940; 1941-1944); III – perioada de la „perestroika” (din anii 80
până în prezent).1
Se constată că fiacare etapă a dezvoltării istoriografiei are
caracteristice sale specifice, legate de anumite fapte și evenimente
istorice, concepute în diverse viziuni valorice. Ne regăsim în cea de a
doua perioadă de după 1918 anul reîntregirii României mari care avea
să aducă mari transformări în spațiul bisericesc din Basarabia unită cu
țara mamă.
În perioada interbelică survine o nouă etapă în studierea
mănăstirilor basarabene.De această tema s-au preocupat reprezentanții
istoriografiei române. Menționăm că fețele duhovnicești au fost
printre primii care au pus baza științifică a subiectului în perioadă
interbelică. Cel mai important cercetător în acest domeniu s-a

1
Pr.Prof.dr.MIRCEA PĂCURARIU, Basarabia –aspecte din istoria Bisericii și a neamului românesc, Editura Mitropoliei
Moldovei și Bucovinei, Iași 1993, pp.12-13
1
manifestat arhimandritul și episcop și mitropolit Visarion Puiu.2
Prima sa lucrare, intitulată Din istoria vieții monahale, este dedicată
istoriei universale a monahismului. După părerea înaltului ierarh
monahismul în creștinism a apărut ca o necesitate psihologică și
socială eclesiologic și duhovnicesc. Prezintă interes comparația
autorului dintre monahismul răsăritean și apusean.3 În lucrarea apărută
în 1919 sub titlul Mănăstirile din Basarabia, autorul prezintă o scurtă
istorie a locașurilor sfinte existente în acea perioadă, dă numele
întemeietorilor lor și, pentru prima dată, a clasificat mănăstirile
basarabene în 3 categorii, în funcție de ctitorii lor: domnești, boierești
și mănăstiri fondate de călugări și enoriași. Ca îndrumător și luminător
a românilor basarabeni arhimandritul Visarion Puiu a fost chemat de
Arhiepiscopul Nicodim Munteanu al Chisinăului și Hotinului viitorul
Patriarh al României, să i se încredințeze ascultări de seama mai întâi ca
director al Seminarului Teologic din Chișinău ca apoi la scurt timp să
devină și exarh al mănăstirilor din Basarabia dând dovadă de un simț
practic și atașament față de neamul său. Conform numirii ca exarh al
mănăstirilor basarabene arhimandritul Visarion își începe activitatea
începând cu data de 7 decembrie a anului de grație 1918 ,,Vremilor de

2
PUIU, VISARION . Mănăstirile din Basarabia. Chișinău: Tipografia de Editură Națională „Luceafărul”, 1919. p. 95
3
PUIU, VISARION . Din istoria vieții monahale. București: Ateliere grafice SOCEC, 1911. p. 116

2
acum cerând ca și mănăstirile să aibă o mai de aproape administrare
superioară, care să le ajute a-și dezvolta atât viața monahală, cât și
menirea socială ce au în Biserica noastră ortodoxă din această latură a
țării. Ne-am hotărât a da exarhatului mănăstiresc cu o organizare
deosebită și Vă facem cunoscut că cu începerea de la 1 decembrie a
anului 1918 sunteți numit în acest scop Exarh al mănăstirilor
basarabene. Aprobând propunerile din memoriul ce Ne-ați prezentat cu
privire la mănăstiri, Vă învităm a primi această ascultare și a duce la
îndeplinire toate măsurile ce vor trebuica ele să dobândească în cel mai
scurtă vreme înflorirea și însemnătatea cuvenită în Sfânta noastră
Biserică,,4 Întradevăr raportul pe care l-a întocmit noul exarh nu arăta o
situație atât de bună a vieții monahale ,nu că nu ar fi existat viață
duhovnicească ci mai mult dificulțățile vremii cu privire la multe lipsuri
sociale precum lipsa miljoacelor de transport, principala cauză pentru
care exsarhul nu putea să viziteze mănăstirile, dar a reușit pentru prima
data prin corespondențe și scrisori să adune materiale întocmind astfel
monografii istorice duhovnicești la aproape toate cele 10 mănăstiri
existete atunci. A întocmit pentru prima dată note de inventar a
personalului monastic și a bucurilor mănăstirești. A introdus
contabilitatea românească, a făcut propuneri pentru îmbunătățirea vieții
4
Arhiepiscopul Nicodim Munteanu al Chișinăului și Hotinului numeste pe Arhim. Visarion Puiu exarh al mănătirilor basarabene
adresă din dosar 1 f,40
3
părinților din mănăstiri.Tot el a introdus pentru prima data regulamente
de functionare a mănăstirilor cât și modul de alegere a stareților ca și
conducători de obște, organe administrative de conducere. S-a îngrijit de
apariția primelor ateliere meșteșugărești, înființarea unei scoli monahale,
căci se constatase o ușoară analfebetizare fiind necesar să-i învețe să
scrie și să citească. Folosindu-se de faptul că avea răspundere
administrativă la Societatea istorico arheologică bisericească și cu
sprijinul Comisiomului Monumentelor Istorice de la București
organmizează o uniformizare a arhitecturii în construirea de noi
mănăstiri, cât și organizarea prin concursuri stimulate de premii pentru
tineri care se evidențiau cu talet în întocmirea de planuri arhitecturale de
bisericii clopotnițe, modele de troițe la răscruce de drumuri, fântâni. În
sprijinul mănăstirilor la inițiativa marelui exarh au venit și autoritățile
locale și centrale prim directorul Basarabiei care a vegheat că mănăstirile
să fie împropietărite cu terenuri agricole, și păduri necesare desfășurării
activitătilor gospodărești al mănăstirilor. Din ăpunct de vedere cultural a
cordonat și tipărirea și răspândirea de cărâi apologetice,scrieri patristice
și trimiterea de misionari acolo unde era nevoie, prin coordonarea
Societății cultural misionare ,,Frăția Nașterii Lui Hristos,,.

4
 O altă etapă împortantă în viața marelui ierarh a fost și în timpul
păstorii ca episcop la Hotin din anul 1923 momentul reînființării
episcopiei de Hotin cu reședința la Bălți.
Rapoartele de activitate ale vremii cu privire la mănăstiri la fel nu
arătau o bunăstare din toate punctele de vedere. Darea de seama a anului
1927 se arăta că în urma războiului mănăstirile au expropiate de terenuri
si alte bucuri nemai avâd mijloace de existența zilei de mâine pentru
viața monahilor din mănăstiri. De aceea acum ca ierarh al locului s-a
străduit să mijlocească la autorițile vremii să redobândească terenurile
agricole păduri și alte mijloace pentru întreținerea personalului monahal
lucru ca l- a și reuși în mare măsură. Însușirea științei de carte pentru
monahi a fost o altă importantă preocupare a episcopului Visarion
înființând primele biblioteci cu cărți de învățătură și zidire sufletească.
Înființarea școlilor de învătură din mănăstirile de la Drobușa și Japca a
făcut ca mulți dintre viețuitorii din mănăstiri să acumuleze știință de
carte. Atât de conștient și credincios a fost marele ierarh de la Hotin față
de misiunea să pentru bunăstarea neamul său încăt avea pe buzele sale
cuvintele frumoase ,,prin rugăciunea călugărilor lumea va exista,, După
ce a împlinit toate și văzând cât de mult au crescut și prosperat
mănăstirile lui dragi s-a apucat să scrie multe lucrări cu caracter
monografic despre mănăstiri și viața lor. O preocupare chiar încă din
5
tinerețile sale ca student, profesor și ierarh a lăsat scris lucrări de referință
dedicate vieții monahale Mănăstirile de călugărițe București 1910, Cum
trebuie să trăiască monahii, București 1911, Din istoria vieții monahale,
București 1911 Mănăstiri din Basarabia Chișinău, 1919. Arta condeiului
ce o avea s-a împletit cu refacea și înoirea edificiilor mănăstirești și
revigorarea lor.
Din corespondența sa reiese o scrisoare adresată colaboratorului său
arhim.Melchisedec Dumitriu căruia ia fost exarh al mănăstirilor de la
Hotin, cel ce avea să devina starețul marei lavre a Neamțului
,,Ierusalimul românesc,, a sfântului Paisie Velicicovski.
El scria așa: ,, Ajutându-ne Bunul Dumnezeu să dovedim toate
acele împrejurări de piedică lăsate asupra mănăstirilor noastre de
Revoluția Rusească de exproprierea crudî ce li s-a făcut și de anii de
secetă prin care am trecut, starea materială a lor credem că s-a mai
îmbunătățit ți nădăjduim că pe începutul de astăzi cu vremea și cu
munca tuturor, aceste locașuri se vor îmbunătăți material. Dar odată cu
întemeierea lor materială mai trebuie continuată și cea sufletească
pentru că altminterea va fi zadarnică și rostul acestor așezăminte va
rămâne vested, ca până acum. Și cunoașteți ca în vremea de astăzi ,
pentru zidirea sufletească a monahilor la noi nu se mai găsesc
mijloacele din trecut, adică numai sunt nici monahi cu viață strălucită și
6
pilduitoare ca în alte vremuri și nu avem nici cărțile de suflet pilduitoare
ale tiparnițelor mănăstirețti din trecut, ca măcar prin citirea acestora
viața monahală să fie susținută. De aceea în înțelegere cu preacuvioșii
stareți și starețe ale mănăstirilor și schiturilor noastre, pe deoparte veți
lua măsurile cuvenite ca disciplina vieții călugărești, să nu
slăbească ,iar pe de altă parte, ne veți întocmi o listă cu toate cărțile
vechi, a căror cuprindere ne este de folos vieții monahale, pentru ca
alegând din ele ,pe cele mai potrivite să le dăm spre citire , atât în școlile
mănăstirești, cât tuturor mănăstirilor, pentru ca prin ajutorul acestora
duhul vieții frumopase de mănăstire să nu mai dormiteze, ci să fie treaz,
pilduitor și aducător de roade…”5
În concluzii am putea spune următoarele:

Începtul sec XIX marele ierarh Visarion Puiu, care atât ca exarh
cât și cel ce a condus Eparhia Hotinului ca arhiereu, a centralizat
administrația mănăstirilor, le-a dat un nou suflu, fapt care a condus la
o organizarea mult mai bună a activității religioase și sociale a
acestora.
Mănăstirile au avut un rol important în consolidarea spiritului
național românesc în rândul basarabenilor. Nu întâmplător este faptul
că anume ele au devenit focare ale mișcării de emancipare, care a fost
5
Visarion Puiu episcopul Hotinului, Glas în pustie, Editura Cartea Românească, 1930, vol. I, Chișinău 1930
7
condusă de către arhimandritul Visarion Puiu și fostul său
colaborator arhimandritul Melchisedec Dumitriu în calitate de exarhi .
În perioada relatată documentele arată un număr relativ stabil al
numărului de mănăstiri în eparhia hotinului. Sursele pentru
construcția și reparația bisericilor în cadrul mănăstirilor proveneau din
donațiile ctitorilor înstăriți, credincioșilor simpli și veniturilor
obținute în urma reîmproprietăririi pământurilor (cazul mănăstirilor
Dobrușa și Japca) ți a celor 10 mănăstiri. Aceasta vorbește și despre
intensificarea culturale în cadrul Bisericilor Ortodoxe din spațiul Sud-
Est European. În perioada nominalizată viața mănăstirească s-a
manifestat activ în activitatea culturală, mănăstirile devenind focare
de culturală națională românească. Anume aici călugării efectuau
traduceri ale manuscriselor din limba slavă în română ateliere
meștesugărești rocodele călugărești. Cărțile tipărite în cadrul
mănăstirilor au fost răspândite nu numai în Basarabia, dar și de peste
Prut la țara mamă cu apariția primelor biblioteci spre luminare și cirea
cărșilor întru acumulare de știință. Școlile mănăstirești, unde activau
călugări iluminați, au contribuit la intensificarea educației primare în
rândul monahilor dar și a țărănimii. De asemenea, mănăstirile
întrețineau orfani și îi asigurau cu tot necesar. pentru studiile.
Subvențiile obținute din veniturile mănăstirilor închinate cât și prin
8
mijlocirea arhiereului Visarion la autoritățile de atunci se direcționau
în scopuri construirii bisericilor și deschiderii școlilor înproximitatea
bisericilor și mănăstirilor basarabene. Istoria zbuciumată a acestor
vremuri ale nației noastre în acest spatiu este unu inepuizabil dacă am
mai putea zice ceva. De aceea ne vom opri aici cu demersul nostru de
reconstituire a ceea ce am expus în această evocare a unor frumoase și
luminoase pagini ale istoriei noastre bisericești, considerând că
Marele ierarh Mitroppolit Visarion pe care îl venerăm astăzi este
,,călugărul ostaș” așa cum l-a numit marele istoric Nicolae Iorga.

Arhim.Andrei Ioniță

9
10