Catrene duhovnicești despre bătrâni

Senectutea nu-i fatalitate

Nimeni nu îmbătrânește când anii s-a cumulează,

Sau când pierzi din frumusețe și forța diminuiază.
Senectutea nu-i virtute, dar nu-i nici fatalitate,
Ci, este o împlinire a faptelor asumate!...

Numai omul fără credință îmbătrânește

Bătrânețea nu sunt anii care trec brăzdându-ți fața

Ci, când te înșeală gândul că prin ea s-ar sfârși viața.
Deci, Viața nu se-nchide atunci când pielea ridează,
Ci, atunci când pierzi credința în Hristos ce re-crează.

A ști să-mbătrânești este o artă

Capodopera vieții este-a ști să-mbătrânești,

Având conștiința dreaptă acceptând ceea ce ești.
Cel mai dificil capitol în arta de a trăi
E credința înțeleaptă și dorința de-a mai fi

Părul alb nu-i simbolul bătrâneții

Când ești sănătos și tânăr zilele se mai scurtează,

Dar în iarna bătrâneții devin lungi și te-ntristează.
De vrei să fii veșnic tânăr și s’arați mereu frumos,
Lasă părul să albească și iubește pe Hristos.

Lipsa nepoților poate fi un semn al bătrâneții.

Tinerii nu pot ști vreodată cum este să fii batrân

Pentru că n-au fost niciodată slugă la vreun stăpân.
Nimeni nu-i bătrăn când vede împlinirea viselor .
Ci, când conștiința-l mustră de lipsa nepoților.

Arhiep. Ioachim