Povestea Ulciorului Crăpat

(poveste chinezească)

11 Iunie 2019, Bistrița

 O femeie bătrâna din China avea două vase mari, pe care
le atârna de cele două capete ale unui băț și le căra pe după
gât. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect și tot
timpul aducea întreaga cantitate de apă. La sfârșitul
lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul
crăpat ajungea doar pe jumătate.

 Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea

doar un vas și jumătate de apă. Bineînțeles, vasul bun era
mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era
atât de rușine cu imperfecțiunea sa și se simțea atât de rău
ca nu putea face decât jumătate din munca pentru care
fusese menit!

 După 2 ani de așa zisa nereușită, după cum credea el, i-a
vorbit într-o zi femeii lângă izvor: “Mă simt atât de
rușinat, pentru ca aceasta crăpătură face ca apa să se
scurgă pe tot drumul pana acasă!”.
 Bătrâna a zâmbit:

 Ia priveşte partea-n care, eu, pe tine te-am purtat!

Nu observi că este plină de flori vii şi colorate?
Ceea ce nu vezi pe cale, de priveşti cealaltă parte.
Eu, ştiind a ta meteahnă, că eşti şubred şi crăpat,
O grămadă de seminţe de garoafe-am semănat;
Şi zambile, şi lalele, şi crini albi şi micşunele…
Şi-mi împodobesc căsuţa cu aceste floricele!
Asta pentru că, pe cale, când ne-ntoarcem de la apă,
Zilnic, tu le uzi pe ele...
De n-aveai această hibă, dacă nu erai aşa,
Nu ar mai fi fost atâta frumuseţe-n casa mea.
 Teme de reflecție

 Dacă voi ați fi ulciorul imperfect, ce ați descoperi

despre voi și forța voastră în această lume? Ce v-ar
face să vă simțiti mai puternici, mai valoroși? Ce
”ingrediente” v-ar fi necesare ?
 Ați fost vreodată ”bătrâna” din poveste? Dacă da, pe
ce valori v-ați construit relația cu ”oamenii
imperfecți”?
 Morala
 Fiecare om contribuie la frumusețea acestei lumi,
dincolo de etichetele sociale!
 Nu doar perfecțiunea este creatoare de frumos și de
viață, ci și IMPERFECȚIUNEA...dacă există cineva care
să o pună în valoare...
 ”Bătrâna” puteți fi oricare dintre voi, dacă intuiți forța
vieții de dincolo de formă și dacă aveți răbdarea de a
trudi împreună cu celălalt, cumpătarea de a aștepta
rezultatele și ÎNCREDEREA în a continua, în
nerenunțarea la celălalt...
 Orice exercițiu de încredere presupune timp...nimic nu
se poate construi de pe azi, pe maine...
 În viața noastră putem fi oricând în ambele roluri și
trebuie să ne pregătim pentru a ni le asuma la timpul
potrivit... Dar, ASTĂZI este despre ”BĂTRÂNII” din
VOI...cei care POT contribui la reușita celor imperfecți și
construi drumuri de flori și lumină în viața lor.