FIȘA 2.7.

Informații despre depresie – Fișă pentru pacient

CE ESTE DEPRESIA?
Mulți dintre noi se confruntă cu schimbări de dispoziție și câteodată avem nevoie
de ajutor. Însă uneori se poate întâmpla să nu reușim să ieșim din această stare și
necesităm sprijin. Depresia are o serie de simptome, cum ar fi lipsa de energie și
pierderea interesului pentru activitățile zilnice și pentru viață în general, tristețe,
pierderea apetitului și pierdere în greutate, dificultăți de concentrare, critică de
sine, sentimente de lipsă de speranță, dureri fizice, izolarea de ceilalți, iritabilitate,
dificultăți în luarea deciziilor și gânduri de suicid. Multe persoane deprimate simt
în același timp și anxietate: se îngrijorează des, le este greață sau sunt amețiți,
uneori pot avea valuri de căldură sau de frig, vedere încețoșată, bătăi rapide ale
inimii și transpirații.
Depresia clinică variază între forme ușoare și severe. De exemplu, unele persoane
acuză doar câteva simptome care apar ocazional. Altele, care suferă de depresie
severă, prezintă un număr mare de simptome frecvente, persistente și deosebit de
supărătoare.
Depresia clinică nu se confundă cu suferința resimțită după pierderea unei persoane
dragi, după separare sau divorț. Tristețea, sentimentul de gol interior, niveluri
scăzute de energie și pierderea interesului sunt reacții normale în timpul doliului.
De asemenea, furia și anxietatea pot fi o componentă firească a procesului de doliu.
Depresia clinică diferă de doliul normal, mai ales prin faptul că depresia poate
apărea câteodată fără ca pacientul să fi suferit o pierdere semnificativă. Pe lângă
aceste aspecte, depresia durează mai mult decât procesul de doliu și poate include
critica de sine, lipsa de speranță și disperarea.
Ar fi complet deplasat să auzim pe cineva spunând că nu a fost niciodată
„deprimat”. Fluctuațiile în starea noastră afectivă sunt fenomene normale care ne
ajută să realizăm faptul că lipsește ceva în viața noastră și că ar trebui să schimbăm
unele lucruri. Însă depresia clinică este o stare mult mai severă decât aceste simple
oscilații ale stărilor afective. Deoarece există mai multe grade de depresie, pacienții
diagnosticați cu depresie severă pot lua în considerare combinarea mai multor
tratamente.
CINE DEVINE DEPRESIV?
Depresia nu este ceva ce se întâmplă persoanelor „ciudate” sau „nebune”. Depresia
este un fenomen foarte des întâlnit. Aceasta și anxietatea (tulburare care apare mai
frecvent decât depresia) sunt un soi de „răceli comune” printre tulburări
emoționale. În fiecare an, un număr mare de persoane suferă din cauza depresiei
majore: 25% dintre femei și 12% dintre bărbați se confruntă cu un episod depresiv
major în cursul vieții. Șansele de a suferi un al doilea episod depresiv sunt ridicate.
Din fericire, tratamentele deosebit de eficace pe care le avem la dispoziție ne
permit să reducem în mod semnificativ probabilitatea unei recidive.
Motivele pentru care există diferențe de gen în ceea ce privește prevalența
depresiei nu sunt încă suficient de bine cunoscute. Un motiv plauzibil poate fi
faptul că femeile sunt mai predispuse să-și recunoască deschis sentimentele de
tristețe și atitudinea autocritică, în timp ce bărbații își „maschează” sau își ascund
depresia în spatele altor probleme, cum ar fi abuzul de alcool și droguri. În plus,
femeile sunt educate de la vârste fragede spre a deveni neajutorate și dependente.
De asemenea, femeile au la dispoziție mai puține surse de recompense decât
bărbații, iar reușitele lor sunt deseori neluate în seamă.
CARE SUNT CAUZELE DEPRESIEI?
Nu există o singură cauză a depresiei. Conform abordării noastre, depresia este
determinată de mai mulți factori diferiți. Acești factori pot fi de natură biochimică,
interpersonală, comportamentală sau cognitivă. În anumite cazuri, depresia este
cauzată de factori aparținând doar uneia dintre aceste arii, dar este la fel de
probabil ca ea să fie cauzată și de combinarea factorilor din toate aceste domenii.
Factorii biochimici pot include predispoziția genetică a familiei dumneavoastră sau
echilibrul chimic actual din creierului dumneavoastră. Conflictele și pierderile din
relațiile interpersonale pot fi, de asemenea, factori cu rol în cauzarea depresiei, la
fel și factoriicomportamentali (niveluri ridicate de stres sau reducerea numărului de
evenimente pozitive, plăcute). Factorii cognitivi sunt reprezentați cu precădere de
stilurile de gândire distorsionate și dezadaptative. În cele ce urmează, vă oferim o
descriere mai detaliată a factorilor cognitivi și comportamentali.
CUM AFECTEAZĂ COMPORTAMENTUL DEPRESIA?
Lista de mai jos descrie factori comportamentali specifici implicați în depresie.
1. Pierderea recompenselor. V-ați confruntat în trecutul apropiat cu pierderi
semnificative? – de exemplu, pierderea locului de muncă, a prietenilor sau o
despărțire? Un număr mare de cercetări evidențiază faptul că persoanele care se
confruntă cu multe situații de viață stresante sunt mai predispuse la depresie – mai
ales în cazurile în care nu au sau nu folosesc mecanisme de corespunzătoare de a
face față unor astfel de situații.
2. Diminuarea comportamentelor recompensatorii. Vă implicați în mai
puține activități care vă făceau plăcere în trecut? Depresia este caracterizată de
inactivitate și retragere. De exemplu, multe persoane deprimate relatează că își
petrec o mare parte din timp implicate în comportamente pasive, care nu le aduc
recompense, cum ar fi să se uite la televizor, să stea în pat, să se macine referitor la
anumite probleme, să se plângă prietenilor. Își petrec mai puțin timp în activități
stimulative și recompensatorii, cum ar fi interacțiunile sociale pozitive, exercițiul
fizic, recreerea, activități de învățare sau muncă eficientă.
3. Lipsa de auto-recompense. Multe persoane deprimate nu se
recompensează pentru comportamentele pozitive. De exemplu, rareori se laudă pe
sine sau laudă realizările personale ori ezită să cheltuiască bani pentru propria lor
persoană. Multe persoane deprimate se consideră atât de lipsite de valoare, încât
cred că nu trebuie să fie niciodată mândre de sine. Asemenea persoane consideră
că, dacă și-ar aduce laude, ar deveni leneșe și s-ar mulțumi cu mai puțin.
4. Deficite în abilități. Există abilități sociale sau de rezolvare de probleme
pe care nu le puneți în practică? Persoanele deprimate pot avea probleme de
asertivitate, în menținerea relațiilor de prietenie, în rezolvarea problemelor cu
partenerul de viață, cu prietenii sau colegii de serviciu. Deoarece acestor persoane
fie le lipsesc aceste abilități, fie nu le folosesc, trec prin mai multe conflicte
interpersonale și au mai puține oportunități de a face să li se întâmple lucruri
plăcute.
5. Cerințe noi. Există în viața dumneavoastră multe cerințe noi pentru care nu
vă simțiți pregătit? Faptul că v-ați mutat într-un oraș nou, că începeţi activitatea
într-un nou loc de muncă, faptul că ați devenit părinte, încheierea unei relații sau
încercarea de a vă găsi prieteni pot fi pentru mulți oameni situații destul de
stresante.
6. Situații în care vă simțiți neajutorat. Depresia se poate datora faptului că
rămâneți în anumite situații în care nu puteți controla recompensele și pedepsele.
Vă simțiți trist sau obosit, vă pierdeți interesul, vă simțiți disperat, deoarece
considerați că orice ați face nu puteți îndrepta situația. Locurile de muncă unde nu
aveți satisfacții sau relațiile fără niciun viitor pot genera astfel de sentimente.
7. Situații de pedeapsă continuă. Aceasta este un tip aparte de neajutorare:
nu numai că nu primiți recompense, dar, mai mult, sunteți criticat și respins de
către ceilalți. De exemplu, multe persoane depresive petrec destul de mult timp cu
indivizi care le critică sau le rănesc în diverse forme.
8. Evitare și pasivitate. Este posibil să aveți tendința de a evita experiențele
dificile sau neplăcute. Aceasta conduce la obținerea unui număr mai mic de
recompense și la un sentiment de neajutorare mai pronunțat.
Deși fiecare dintre factorii descriși mai sus vă pot predispune la dezvoltarea
depresiei, ei nu cauzează neapărat depresia. (De exemplu, o persoană care s-a
confruntat cu o pierdere poate gestiona această situație dificilă prin mai multe
metode: sporirea comportamentelor recompensatorii, deprinderea unor abilități noi,
redirecționarea atenției și a energiei asupra unor noi obiective și folosirea
exprimării asertive de sine). Cu toate acestea, există anumite tipuri de gândire care
pot favoriza apariția depresiei. În cazul în care vă simțiți singurul vinovat pentru că
nimic nu se schimbă în bine și considerați că trebuie să fiți o persoană perfectă în
aproape tot ceea ce faceți, prezentați un risc crescut pentru dezvoltarea depresiei.
Aceste interpretări legate de stres și pierdere sunt „cognițiile” saugândurile pe care
le aveți despre propria dumneavoastră persoană și despre mediul în care trăiți.
Terapia cognitivă se focalizează pe identificarea, testarea, contracararea și
modificarea acestor viziuni excesiv de negative asupra vieții.
CUM AFECTEAZĂ STILUL DE GÂNDIRE DEPRESIA?
Anumite moduri în care gândiți (cognițiile dumneavoastră) pot cauza depresia. În
cele ce urmează, vom descrie câteva dintre ele:
1. Gânduri automate disfuncționale. Acestea sunt gânduri care apar spontan
și par plauzibile, cu toate că reflectă percepții distorsionate și sunt asociate cu
sentimente negative, cum ar fi tristețea, anxietatea, furia și lipsa de speranță. Iată
câteva exemple de asemenea gânduri:
Citirea gândurilor: „Crede că sunt un ratat.”
Etichetarea: „Sunt un ratat.”, „E un nemernic.”
Predicția viitorului: „Voi fi respins.”, „Mă voi face de râs.”
Catastrofarea: „Va fi cumplit dacă voi fi respins.”, „Nu suport să-mi fie
teamă.”
Gândirea dihotomică (totul-sau-nimic): „Dau greș în orice.”, „Nimic nu-mi
face plăcere.”, „Nimic nu îmi iese.”
Desconsiderarea aspectelor pozitive: „Acel lucru nu contează, fiindcă
oricine ar fi fost în stare să îl facă.”
2. Asumpții dezadaptative: în această categorie sunt incluse ideile pe care le
aveți despre ceea ce ar trebui să faceți. Acestea sunt regulile pe baza cărora
persoanele deprimate consideră că ar trebui să trăiască. Câteva exemple de
asemenea reguli:
„Ar trebui să am parte de aprobarea tuturor.”
„Dacă cineva nu mă iubește, înseamnă că sunt o persoană care nu poate fi
iubită.”
„Nu voi putea fi niciodată fericit de unul singur.”
„Dacă am un eșec înseamnă că sunt un ratat.”
„Trebuie să mă critic pentru eșecurile mele.”
„Dacă am o problemă de multă vreme, înseamnă că nu sunt în stare să mă
schimb”.
„Nu ar trebui să fiu deprimat.”
3. Imagine de sine negativă. Persoanele deprimate se concentrează asupra
propriilor neajunsuri, le exagerează, diminuând în același timp importanța
trăsăturilor pozitive pe care le au. Ele se consideră niște ființe pe care nimeni nu le
poate iubi – urâte, proaste, slabe ori chiar diabolice.
4. Preocupare negativă pentru gândire. Multe persoane se blochează asupra
propriilor gânduri și emoții negative, ceea ce conduce la și mai multă pasivitate și
evitare.
ÎN CE CONSTĂ TRATAMENTUL COGNITIV-COMPORTAMENTAL AL
DEPRESIEI?
Tratamentul cognitiv-comportamental al depresiei este o formă de terapie foarte
structurată, practică și eficientă pentru cazurile de depresie. Această formă de
terapie tratează depresia prin identificarea și abordarea acelor comportamente și
tipare de gândire care cauzează și mențin depresia. Terapia vizează gândurile și
comportamentele dumneavoastră din prezent, de aici și acum. Împreună cu
terapeutul, veți examina modul în care anumite acțiuni (sau lipsa unor acțiuni) pot
contribui la starea dumneavoastră de bine sau de rău. Există acțiuni care vă pot
ajuta să vă simțiți mai bine, deîndată ce începeți să le efectuați. Împreună cu
terapeutul dumneavoastră, veți examina și stilurile de gândire negative și nerealiste
care vă fac să vă simțiți deprimat. Terapia vă oferă instrumentele care vă ajută să
gândiți mai realist și să vă și simțiți bine.

În terapia cognitiv-comportamentală, împreună cu terapeutul, vă veți identifica

întâi simptomele și gradul lor de severitate. Veți fi rugat să completați fișe și
chestionare standardizate prin care se pot măsura științific simptomele
dumneavoastră. S-ar putea să primiți Inventarul Beck pentru Depresie-II,
Inventarul Rapid de autoevaluare a Simptomatologiei Depresive, Scala de Evaluare
Globală a Funcționării precum și alte chestionare. În primele ședințe, veți fi rugat
să vă stabiliți anumite scopuri pe care doriți să le atingeți – de exemplu,
dezvoltarea stimei de sine, îmbunătățirea stilului de comunicare, reducerea
timidității, reducerea lipsei de speranță sau a singurătății. Împreună cu terapeutul
dumneavoastră veți monitoriza progresul în cadrul terapiei, comparând scorurile la
evaluările inițiale cu cele obținute ulterior, pe măsură ce vă apropiați de scopurile
stabilite.
CÂT DE EFICIENTĂ ESTE TERAPIA COGNITIV-
COMPORTAMENTALĂ PENTRU DEPRESIE?
Numeroase cercetări efectuate la universități de prestigiu din lume au demonstrat
că pentru tratamentul depresiei majore, terapia cognitiv-comportamentală este la
fel de eficientă ca intervenția medicamentoasă. Mai mult decât atât, majoritatea
pacienților care beneficiază de terapie cognitiv-comportamentală continuă să aibă o
dispoziție mai bună și la 2 ani după terminarea intervenției. În cadrul terapiei
cognitiv-comportamentale, ne propunem nu doar să vă reducem simptomatologia,
ci și să vă învățăm cum să împiedicați reinstalarea simptomelor în viitor.
AJUTĂ MEDICAMENTELE?
Există mai multe medicamente care s-au dovedit eficiente în tratamentul depresiei.
Tratamentul medicamentos își dezvoltă efectul în organism după 2-4 săptămâni.
Unele medicamente pot avea efecte secundare negative, dar aceste efecte
secundare pot fi temporare și pot să dispară în timp sau pot fi ameliorate prin
administrarea concomitentă cu alte medicamente.
CE TREBUIE SĂ FACEȚI DUMNEAVOASTRĂ CA PACIENT?
Intervenția cognitiv-comportamentală necesită participarea dumneavoastră activă.
În prima etapă a terapiei, terapeutul vă poate ruga să veniți de două ori pe
săptămână, până când simptomele dumneavoastră se vor ameliora. Veți fi rugat să
completați fișe cu ajutorul cărora se evaluează depresia, anxietatea și alte probleme
pe care le-ați putea avea, și să citiți materiale specifice legate de depresie și de
tratamentul acesteia. În plus, terapeutul vă poate solicita mai târziu, sau la interval
săptămânal, să completați fișe pentru evaluarea depresiei și a altor probleme care
pot deveni aspecte importante abordate în cadrul terapiei. De asemenea, veți primi
teme de casă care să vă ajute să schimbați anumite comportamente, stiluri de
gândire, relații. Deși mulți pacienți diagnosticați cu depresie sunt neîncrezători în
șansele de ameliorare a afecțiunii, șansele sunt favorabile ca depresia
dumneavoastră să fie redusă în mod semnificativ în urma acestui tratament.
 FIȘA 2.8. Programul de activități săptămânale al pacientului
Numele pacientului _______________________
Data de astăzi: ______________________________
Pentru fiecare oră a săptămânii, completați exact ce ați făcut, evaluând și
nivelul de plăcere și pricepere pe care l-ați simțit. Pentru a evalua nivelul de
plăcere resimțit, folosiți o scală unde 0 = „lipsa totală a plăcerii” și 10 = „plăcerea
maximă care poate fi imaginată”, 5 indicând niveluri moderate de plăcere. De
exemplu, completați cu „discuție cu un prieten, 6” în căsuța pentru Marți ora 10, în
cazul în care ați simțit acel nivel de plăcere având o discuție cu respectivul prieten
în acel moment. Pentru evaluarea competenței (sentimentul de eficacitate și
împlinire derivat din efectuarea activității respective), folosiți o scală similară de la
0 la 10, scriind după activitatea efectuată valoarea aferentă ca fiind a doua cifră (de
exemplu, „discuție cu un prieten, 6/5”).

ORA LUNI MARTI MIERCURI JOI VINERI SAMBATA DUMINICA

06

07

08
09

10

11

12
(pranz)
13

14

15

16
17

18

19

20
21

22

23

24
(Miez
ul
noptii)

01-06
 FIȘA 2.9. Programul pacientului pentru planificare săptămânală:
Preconizarea nivelului de plăcere și competență
Numele pacientului _______________________
Data de astăzi: _____________________________
Pentru fiecare oră din decursul săptămânii, completați cu ceea ce
plănuiți să faceți, evaluând și nivelul de plăcere și competență pe care credeți că îl
veți simți. Pentru a evalua nivelul de plăcere resimțit, folosiți o scală unde 0 =
„lipsa totală a plăcerii” și 10 = „plăcerea maximă care poate fi imaginată”, 5
indicând niveluri moderate de plăcere. De exemplu, dacă preconizați că veți simți
un nivel de plăcere de 6 făcând exercițiu fizic luni dimineața, la ora 8, treceți
„activitate fizică, 6” în căsuța Luni ora 08. Pentru evaluarea priceperii (sentimentul
de eficacitate și împlinire resimțit datorită efectuării activității respective), folosiți
o scală similară de la 0 la 10, scriind valoarea aferentă preconizată ca a doua cifră
(de exemplu, „activitate fizică 6/8”).

ORA LUNI MARTI MIERCURI JOI VINERI SAMBATA DUMINICA

06

07

08
FIȘA 10.1. Fişă cu informații generale despre terapia cognitiv-
comportamentală pentru pacienți
Probleme
Descriere generală
Evaluarea pacienților
Răspunsuri
Terapia cognitiv-comportamentală
este o formă de psihoterapie
focalizată, de durată relativ scurtă,
adresată unei varietăți largi de
probleme psihologice, cum ar fi:
depresie, anxietate, furie, probleme de
cuplu, frici și abuz/dependență de
substanțe. Terapia se focalizează
asupra modului în care gândiți
(cognițiile), vă comportați și
comunicați azi, și mai puțin pe
experiențele pe care le-ați avut în
copilăria timpurie. Numeroase studii
au evidențiat faptul că terapia
cognitiv-comportamentală este la fel
de eficientă ca tratamentul
medicamentos în intervenția împotriva
depresiei, anxietății, obsesiilor și altor
frici. Mai mult decât atât, datorită
faptului că pacienții învață să își
autoadministreze tehnicile terapeutice,
efectele pozitive se mențin și după
întreruperea tratamentului.
Înaintea începerii terapiei cognitiv-
comportamentale, terapeutul vă va
ruga să completați mai multe scale de
evaluare, în vederea identificării
severității simptomelor și a
problemelor. Aceste scale evaluează
nivelurile de depresie, anxietate, furie,
temerile, acuzele fizice, personalitatea
și relațiile. Scopul acestei evaluări este
strângerea a cât mai multe informații
despre dumneavoastră, pentru a
identifica exact ce probleme aveți (sau
nu aveți) și cât de complexe sunt
problemele respective.
Planuri de intervenție Terapeutul va concepe împreună cu
dumneavoastră un plan de intervenție,
cuprinzând: frecvența ședințelor,
nevoia de tratament medicamentos,
diagnosticul, scopurile pe care doriți
să le atingeți în cadrul terapiei,
dezvoltarea de abilități, anumite
schimbări în stilul dumneavoastră de
gândire, de comportament și
comunicare, precum și alți factori
specifici.
Cum decurg ședințele? Alte forme de intervenție s-ar putea să
fie mai nestructurate, dar, în terapia
cognitiv-comportamentală,
dumneavoastră veți stabili împreună
cu terapeutul agenda fiecărei ședințe.
Această agendă poate include o trecere
în revistă a experiențelor
dumneavoastră din ședința anterioară,
verificarea temei de casă, discutarea a
una sau două probleme cu care vă
confruntați în momentul de față,
discutarea realizărilor din cadrul
ședinței actuale și a temelor de casă
pentru următoarea săptămână. Scopul
acestui tip de intervenție este să
ajungem să rezolvăm problemele, și
nu doar să ne plângem de ele.
Teme de casă self-help Dacă ați merge la un antrenor personal
la o sală de sport, v-ați aștepta de la
acesta să vă arate cum să faceți
exercițiile chiar și în absența sa.
Același principiu este valabil și în
terapia cognitiv-comportamentală.
Ceea ce învățați în cadrul terapiei va
trebui să exersați și în afara ședințelor,
pe cont propriu. Cercetările au
demonstrat faptul că pacienții care își
fac temele de casă se recuperează mai
repede și starea lor îmbunătățită se

Problemele mele nu se trag cumva din
experiențe din copilărie?
Problemele mele nu sunt cauzate
cumva de modificări biochimice?
menține mai multă vreme. Exemple de
astfel de teme de casă sunt:
monitorizarea stărilor emoționale, a
gândurilor și a comportamentelor
dumneavoastră, programarea
activităților, dezvoltarea scopurilor pe
care doriți să le atingeți în cadrul
intervenției, contracararea gândurilor
negative, acumularea unor informații,
optimizarea stilului de comunicare cu
ceilalți și altele.
O parte dintre problemele cu care vă
confruntați ar putea fi cauzată de
modul în care v-au tratat părinții, frații
sau colegii, dar soluția pentru
problemele dumneavoastră se găsește
în modul în care gândiți și vă
comportați în momentul de față.
Totuși, în multe cazuri s-a dovedit
utilă o analiză a factorilor care au stat
la baza problemelor. Aceasta vă ajută
să învățați cum puteți schimba modul
în care vă raportați la ele în momentul
de față.
O parte dintre problemele cu care vă
confruntați se poate datora unor
modificări de natură biochimică. Însă
trebuie să luăm în considerare mulți
alți factori – de exemplu, modul în
care gândiți, vă comportați,
relaționați cu ceilalți, evenimente de
viață trecute și actuale. Terapia
cognitiv-comportamentală nu exclude
posibilitatea apelului la tratament
medicamentos. Pentru majoritatea
tulburărilor psihice există dovezi care
atestă faptul că intervenția cognitiv-
comportamentală este cel puțin la fel
de eficientă ca tratamentul

Cum îmi dau seama dacă starea mea s- La începutul intervenției, veți stabili
a îmbunătățit?
Cum pot afla mai multe despre terapia În funcție de problemele pe care doriți
cognitiv-comportamentală?
medicamentos. În cazul unor niveluri
extrem de severe de anxietate și
depresie, considerăm că abordarea
cea mai eficientă este combinarea
tratamentului medicamentos cu cel
cognitiv-comportamental. Un avantaj
important pe care îl prezintă
intervenția cognitiv-comportamentală
este faptul că puteți învăța și
modalități prin care să vă rezolvați
problemele pe cont propriu.
împreună cu terapeutul anumite
scopuri pe care vă propuneți să le
atingeți – și care pot fi schimbate pe
măsură ce înaintați în terapie. Pe
baza acestora, veți putea urmări dacă
ați devenit mai puțin deprimat, anxios,
furios etc. Oferiți-i periodic informații
terapeutului despre progresul pe care
credeți că l-ați făcut în cadrul
intervenției. Acest feedback din partea
dumneavoastră poate fi util pentru
identificarea tehnicilor care vă sunt
de folos și a celor care nu sunt.
să le rezolvați, terapeutul vă poate
recomanda spre lectură o serie de
cărți sau alte materiale. Fără
îndoială, cu cât veți ști mai multe
despre propria persoană, cu atât vă
va fi mai bine. Sperăm că veți putea
învăța să deveniți propriul terapeut.