C2

Educația timpurie. Profesorul pentru învățământ preșcolar/educatoarea: profil, competențe,

aptitudini

https://www.edu.ro/sites/default/files/Curriculum%20ET_2019_aug.pdf
Educația timpurie reprezintă etapa de pregătire a copilului pentru intrarea în sistemul de învățământ
obligatoriu. Aceasta cuprinde educația copilului în intervalul de vârstă de la naștere până în jurul
vârstei de 6 ani.
Grădinița asigură mediul în care are loc educația formală ce garantează sănătatea și integritatea
copiilor. Împreună cu familia și comunitatea locală, grădinița se ocupă, în cadru organizat,
sistematic și după reguli clare, de educația copiilor care o frecventează.
Toate deprinderile și cunoștințele dobândite în grădiniță favorizează achiziția și dezvoltarea altora,
iar asimilarea lor deficitară duce la apariția unor deficiențe mai mari, de-a lungul timpului.
Finalitățile educației timpurii privesc:
- dezvoltarea personalității copilului
- dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii
- dobândirea de cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi
- încurajarea explorărilor și experimentărilor ca experiențe de cunoaștere și învățare
- descoperirea propriei identități și formarea unei imagini de sine pozitive

Domeniile experiențiale se suprapun peste domeniile de dezvoltare a copilului:

- domeniul estetic și creativ (cuprinde activitățile care contribuie la educarea simțului estetic,
care explorează trăirile afective, ca și procesele de a construi, compune sau inventa)
- domeniul Om și societate (cuprinde activitățile prin care preșcolarii învață despre om, modul
lui de viață, relațiile cu alți oameni, modalitățile în care acțiunile sale influențează
evenimentele)
- domeniul științe (cuprinde atât activități din domeniul matematic, cât și activități ce vizează
înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune)
- domeniul psiho-motric (cuprinde activități prin care se urmărește coordonarea și controlul
mișcărilor corporale, mobilitatea și rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de
finețe)
- domeniul Limbă și comunicare (cuprinde activități prin care se dezvoltă exprimarea orală (și
scrisă), precedată de activități ce vizează abilitatea de a înțelege mesaje orale (și scrise). În
același domeniu, se înscriu activitățile care reprezintă primul contact al copilului cu o limbă
străină sau regională, alta decât cea maternă.)

Activitățile de învățare reprezintă un ansamblu de acțiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic

și intensiv, ce sunt organizate și conduse de cadrul didactic cu scopul atingerii finalităților prevăzute
în curriculum.
Partenerii în desfășurarea activităților de învățare sunt copiii, cadrele didactice, părinții, precum și
alți colaboratori și parteneri educaționali din comunitate.
Activitățile de învățare se desfășoară cu grupa, pe grupuri mici sau individual.

Formele activităților de învățare:

- activități pe discipline (activități de educare a limbajului, activități matematice, de cunoașterea
mediului, de educație pentru societate, de educație fizică, activități practice, de educație muzicală
sau activități artistico-plastice)
- activități integrate (cunoștințele din cadrul mai multor discipline, cel puțin două domenii de
cunoaștere/experiențiale sunt îmbinate armonios pe durata unei zile; jocurile și activitățile liber
alese intră și ele în activitatea integrată sau se pot desfășura în afara acesteia)
- activități liber-alese (se desfășoară pe grupuri mici, în perechi sau individual)

1
- activități de dezvoltare personală (includ rutinele, tranzițiile și activitățile din perioada după-
amiezii (pentru grupele cu program prelungit sau săptămânal)

Mijloace de realizare activităților de învățare:

- jocul liber
- jocul didactic
- povestirea
- experimentul
- lectura după imagini
- observarea
- discuțiile libere
- convorbirea
- memorizarea

ADE – activitățile pe domenii experiențiale

- sunt activități integrate sau pe discipline
- se desfășoară în cadrul unor proiecte planificate în funcție de temele mari propuse de
curriculum
- se pot desfășura maximum 5 activități integrate pe săptămână

ALA – activități liber alese

- sunt alese de copii și îi ajută să socializeze și să se inițieze, progresiv, în cunoașterea lumii
fizice, a mediului social și cultural căruia îi aparțin, a matematicii, comunicării, a limbajului
citit (și scris)
- se desfășoară în grupuri mici, pe perechi șau individual
- se desfășoară în etape: dimineața, înainte de începerea activităților//după activitățile de
învățare și înainte de masa de prânz sau plecarea acasă//între etapa de relaxare de după prânz
și înainte de plecarea acasă
- în sala de grupă, educatoarea organizează spațiul în centre ca: Biblioteca, Colțul căsuței,
Construcții, Știință, Arte, Nisip și apă (toate centrele sau cel puțin două, materialele alese
atent, în legătură cu tema săptămânii sau a proiectului aflat în derulare, atenție acordată
amenajării spațiului și siguranței)

ADP – activități de dezvoltare personală

- rutinele, tranzițiile și activitățile de după-amiază, inclusiv activitățile opționale

Rutinele – acoperă nevoile de bază și se repetă zilnic, aproximativ la aceeași oră, cu aproape
aceleași conținuturi
- exemple: sosirea la grădiniță, întâlnirea de dimineață (calendarul naturii, prezența, activități
de autocunoaștere, dezvoltarea abilităților de comunicare, dezvoltarea empatiei, luarea
deciziilor, medierea conflictelor), micul dejun, igiena (spălatul mâinilor și mersul la toaletă),
masa de prânz, somnul, gustările, plecarea acasă

Tranzițiile – activități de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la alte tipuri de
activități de învățare sau de la o activitate de învățare la alta
- activitatea se poate desfășura în mers ritmat, pe muzică, cu recitarea unei numărători, un joc
cu text, cânt și mișcări cunoscute de copii

Întâlnirea de dimineață (salutul, calendarul naturii, prezența, etc.) va ocaziona și desfășura discuții
în care accentual va cădea pe:
- autocunoaștere (Cine sunt? Cine ești? Cine suntem? – autocunoaștere

2
 - comunicare asertivă (Cum salut? Cum refuz fără să-i deranjez pe cei din jur? Cum spun
mulțumesc? În cine pot avea încredere? Comunicare cu colegii/cu părinții, Azi, mi-a plăcut/
nu mi-a plăcut….Sunt vesel/ trist pentru că…)
- managementul învățării prin joc: Continuă povestea…Vreau să fiu școlar…
- dezvoltarea empatiei: Dacă tu ești bine, și eu sunt bine, Cum să îmi fac prieteni? Cum îmi
aleg prietenii? Cum v-ați simți dacă cineva v-ar spune…
- luarea deciziilor. Vreau,,,îmi permiți? M-am certat cu prietenul meu, ce pot să fac? Hei! Am
și eu o opinie!
- medierea conflictelor: Învăț să lucrez în echipă! Singur sau în grup? Nu fi agresiv!

Activitățile opționale – intră în categoria activităților de învățare, ADP și se includ în programul

zilnic al copilului în grădiniță
- sunt alese de părinți din oferta grădiniței
- sunt conduse de educatoare sau un specialist, care elaborează și programa activității
- cel mult un opțional pe săptămână la grupa mică și două la grupele mijlocie și mare
- se desfășoară cu maximum 10-15 copii

Ministerul Educației Naționale, Anexa la ordinul ministrului Educației Naționale nr.

4.694/2.08.2019, Curriculum pentru educația timpurie, 2019.
Glava, Adina, Pocol, Maria, Tătaru, Lolica-Lenuţa, Educația timpurie : ghid metodic pentru
aplicarea curriculumului preșcolar, Pitești. Paralela 45, 2009.
Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învățământul preșcolar, volumul 1:
Comunicarea orală, Editura Compania, Iași, 1999.

https://eduscoala.ro/resurse/competentele-si-abilitatile-ale-unei-educatoare
Educatoarea acționează asupra personalității în formare a copilului, direcționând și oferind
modele. În fața acestor sarcini majore, exigențele pregătirii acestor cadre didactice sunt maxime. 
În grădiniță, împlinirea misiunii profesionale se împletește cu personalitatea fiecărei
educatoare. În structura personalității se configurează un anumit sistem de valori. Educatoarea
reprezintă în acest proces factorul principal de influențare a orientării valorice a copiilor și în același
timp modelul concret, posibil de urmat. Profilul de competență al educatoarei trebuie să facă
referire și la sistemul de valori al personalității acesteia, deoarece valorile sunt formațiunile cele mai
insistente și influente exprimându-se pregnant în comportament. 
Pe lângă bagajul informațional pe care trebuie să-l dețină și să-l transmită copiilor și deprinderile pe
care trebuie să le formeze acestora sunt importante însușirile bio-psihice, însușirile de personalitate 
În acest sens, calitățile necesare unei bune educatoare pot fi grupate în:
1) Calităţi pedagogice ce cuprind
 capacitatea de înțelegere și comunicare pe plan afectiv cu copiii;
 capacitatea de a sensibiliza conținutul științific;
 capacitatea de a manifesta interes față de copii;
 capacitatea de a-i influența pe copii, de a le modela personalitatea în formare prin exemplul
propriu. 
2) Calități ce țin de personalitate
 spirit organizatoric; 
 spirit deschis, interes pentru nou și pentru propria perfecționare; 
 capacitate de auto stăpânire; 
 imaginație bogată. 
Oprindu-ne asupra acestor calități – în munca oricărei educatoare se întâlnesc două realități de care
trebuie să se țină seama și anume:
- trăsăturile comune copilăriei, universalitatea vârstei, diversitatea și unicitatea fiecărui copil
cu care va lucra. Toate aceste calități sunt cu atât mai importante, cu cât preșcolarul
beneficiază numai de un singur model – educatoarea.

3
 - acuitatea senzorio-perceptivă (văz, auz), motricitatea generală sunt implicate direct în actul
comunicării, în organizarea și desfășurarea activităților cu grupa de copii; 
Însușirile de personalitate sunt foarte importante pentru educatoare. E necesar, ca fiecare educatoare
să se cunoască, să știe să-și valorifice calitățile și să-și mascheze sau să-și suplinească eventualele
lipsuri. 
3) Capacitatea de comunicare - constă în modul deschis de adresare, în răbdarea și
interesul pentru a-l „descifra” pe interlocutorul preșcolar, în modul plăcut în care se
prezintă în fața copilului. 
4) Capacitățile intelectuale - o bună memorie, creativitate, inventivitate, folosirea unui
limbaj corect din punct de vedere gramatical, expresiv, logic, prezență de spirit și
imaginație. Este necesară o cultură generală temeinică, cunoscută fiind dorința de
informare a copilului, căreia educatoarea trebuie să-i facă față prin explicații corecte, și,
de cele mai multe ori, chiar amănunțite. 
5) Însușirile socio-afective: echilibrul emoțional, altruism, perseverență. Firea sociabilă,
obiectivitatea, încrederea în sine și în ceilalți sunt calități necesare oricărei educatoare. 
6) Competențe ce țin de individualitatea fiecărei educatoare, cele exprimate prin
posibilitatea de a capta rapid interesul copilului, simpatia acestuia, posibilitatea de a crea
un mediu empatic ce înlesnesc relații posibile. 
 Factorii care favorizează aceste însușiri sunt: 
 gândirea pozitivă, acel mod de abordare a situațiilor, stimulativ, constructiv, ce
exprimă încrederea în forțele proprii și favorizează reușita și succesul. Gândirea pozitivă
exprimă echilibrul interior și ajută integrarea socială. Ea influențează întreg sistemul
cognitiv, afectiv, motivațional, conduita copilului în general. 
 farmecul personal, această capacitate de a cuceri dragostea copiilor prin ținută,
zâmbet, atitudine încurajatoare, timbrul și inflexiunile vocii, prin lucrurile interesante pe
care le împărtășește. 
O influență deosebită o are și comportamentul nonverbal în organizarea și desfășurarea
procesului didactic la grupa de preșcolari. 
 
În concluzie, personalitatea educatoarei trebuie astfel modelată încât aceasta să exprime
competențele și abilitățile prezentate, cu atât mai mult cu cât, educatoarea este singurul model care i
se oferă preșcolarului în această etapă, completând bineînțeles modelele din cadrul familiei.