Personalitatea

 Personalitatea – obiect de studiu pentru

psihologie, fiziologie, pedagogie,
sociologie, etică, drept.

 Problemă centrală a psihologiei: “nu există

personalitate fără psihic şi cu atât mai
puţin fără conştiinţă” (Leites)
 Lung proces formativ
 Interacţiunea mai multor factori:
 Ereditari

 Particularităţiconstituţionale şi
psihofiziologice
 Educaţia

 Mediul socio – familial

 Experienţa de viaţă
Definiţia personalităţii:
 Totalitatea trăsăturilor emoţionale şi
comportamentale care caracterizează o
persoană aflată în condiţii existenţiale obişnuite
 Este relativ stabilă şi predictibilă
 Este rezultanta acţiunii temperamentului,
caracterului, conştiinţei, intelectului, precum şi a
altor funcţii cum sunt aptitudinile şi
comportamentul.
Funcţiile de sinteză ale personalităţii:
 Conştiinţa
 Temperamentul
 Caracterul
 Intelectul
 Comportamentul
 Aptitudinile
Conştiinţa:
 Procesul de reflectare a propriului “eu”
(conştiinţa activităţii şi a continuităţii
persoanei) şi a lumii înconjurătoare (locul,
ambianţa, timpul, etc.)
Temperamentul:
 Reprezintă o componentă înnăscută, relativ
stabilă a personalităţii, pe care se structurează
caracterul
 Este un ansamblu de trăsături constituţionale în
special neurovegetative, emoţionale şi reactive
Caracterul:
 Este un ansamblu de trăsături observabile,
achiziţionate prin educaţie şi experienţă de
viaţă
 Diferenţiază personalităţile între ele după
criteriul atitudinii faţă de sine şi faţă de cei din
jur
 Imprimă unei persoane o anumită manieră de
comportament în relaţiile cu ceilalţi sau faţă de
anumite obiecte
Intelectul:
 Capacitatea individului de a înţelege şi
aprecia raporturile dintre el şi lumea
înconjurătoare
Comportamentul:
 Strâns legat de caracter şi de intelect
 Sistem de relaţii în acţiune care determină
atitudinea practică şi specifică a
subiectului faţă de realitatea
înconjurătoare.
Aptitudinile:

 Reprezintă însuşirile psihice şi fizice

relativ stabile care permit omului să
efectueze anumite forme de
activitate.
Factorii formativi ai personalităţii:
 Ereditatea
 Factorii socio – culturali
 Factorii de mediu
Ereditatea:
 Rol decisiv în determinarea diferenţelor de
personalitate, pondere de 50 – 70%
 Implicaţiile factorilor eredo – constituţionali
în producerea unor boli psihice:
 9,3% din descendenţii părinţilor schizofreni
devin şi ei schizofreni
 23,4% din descendenţii părinţilor cu psihoză
maniaco – depresivă dezvoltă o psihoză.
Factorii socio – culturali:
(rolul familiei şi şcolii în formarea personalităţii)

 La nivel familial, posibilitatea de influenţare a

dezvoltării este foarte mare
 Important: copil dorit de părinţi, relaţia mamă –
copil, de calitatea ei depinde formarea
personalităţii şi dezvoltarea sa ulterioară.
 Rupturile precoce ale relaţiei mamă – copil –
grave tulburări ale personalităţii, boli
psihosomatice, psihoze.
 Familia trebuie să ofere un climat psihoemoţional
adecvat
Factorii socio – culturali:
(rolul familiei şi şcolii în formarea personalităţii)

 Rolul formativ al şcolii este complementar

educaţiei intrafamiliale
 Şcoala va întări sistemul de motivaţii şi
valori
 Profesiunea are rol formativ, în sensul
împlinirii în profesie, pe lângă împlinirea
familială.
Factorii de mediu:
 Cultura din care provine persoana şi
împrejurările de viaţă – influenţează
formarea personalităţii
 Evenimentele sociale şi situaţiile
economico – financiare care pot afecta
dezvoltarea personalităţii: război,
calamităţi, criza economică, violenţa
socială, imigraţia, intoleranţa, rasismul
Personalitate şi vulnerabilitate:
 Vulnerabilitatea – răspuns adaptativ insuficient
sau neadecvat al persoanei, la solicitările
psihice sau fizice obişnuite.
 Fiecare eveniment de viaţă – impact.
 Evenimentele de intensitate medie – primesc
răspuns corespunzător.
 Dacă răspunsul nu este cel aşteptat,
vulnerabilitatea persoanei este crescută, are “un
prag de toleranţă “ mic – tulburări psihice şi
comportamentale
Vulnerabilitatea – nivele:
 1.biologico – genetică şi biochimică
 2.psihologică
 3.cognitivă
 4.socială
Vulnerabilitatea biologico –
genetică şi biochimică:
 Predispoziţie mai mare pentru o anumită
boală determinată genetic sau prin
neurotransiţători, neuromodulatori sau
neurohormoni
– deficitul de serotonină creşte riscul
depresiei, corelaţia între personalitatea
schizotipală şi schizofrenie.
Vulnerabilitatea psihologică:
 Carenţe afective
 Dezechilibrul emoţional al familiei
 Deficienţe educative, atitudini educative
extreme, excesiv de permisive sau foarte
rigide, maltratarea copilului
 Evenimente de viaţă psiho – traumatizante
 Decesul unui părinte, părinţi divorţaţi
 Familii conflictuale datorită sărăciei,
alcoolismului, rivalitate între soţi
Vulnerabilitatea cognitivă:
 Deficitul intelectual
 Supradotarea cognitivă – determină
perturbări ale percepţiei propriei persoane
(se vede mai bun, mai valoros, mai
deştept şi aşteaptă neîntemeiat o anumită
recunoaştere şi atitudine din partea celorlalţi)
Vulnerabilitatea socială:
 Subliniază rolul suportului social (colegi de
muncă, familie, stare materială), al
mediului şi evenimentelor de viaţă.

 Vulnerabilitatea aceluiaşi subiect este

foarte marcată în copilărie, diminuează la
vârsta adultă şi creşte din nou la bătrâneţe
 Vulnerabilitatea eredo – constituţională şi
biochimică – creşte riscul apariţiei bolilor
psihice şi psihosomatice
 Vulnerabilitatea datorată factorilor
educaţionali – creşte riscul personalităţilor
psihopatice
 Cauzele sociale pot duce la alienarea
persoanei, cu ruperea de realitate
Tulburările de personalitate
 Nu se conformează modelului medical al bolii
 Nu corespund accepțiunii comune de boală
 Nu prezintă:
 Un debut care să poată fi delimitat în timp
 O perioadă de “stare”, maximă manifestare
clinică
 O remisiune sau vindecare
Tulburările de personalitate
 Au fost denumite “dezvoltări” – le apropie
de structura psihică a persoanei în cauză

 Structurări ale personalității, dizarmonice:

 Pot fi observate din copilărie
 Se cristalizează la adolescență
 Însoțesc individul de-a lungul întregii existențe
 Structurarea și relativa constanță în evoluție
le menține alături de bolile psihice propriu-
zise
 Tulburarea de personalitate poate fi situată
în această zonă incertă între patologia
psihică și normalitatea psihică
 Influențe culturale, sociale, educaționale
 Experiența de viață individuală
Istoria tulburărilor de
personalitate
 Autorii celor mai interesante teorii ale
personalității – P. Janet, S. Freud, C.G.
Jung, Mc. Dougall, I.P. Pavlov – au avut
instrucție de bază medicală
 Noțiunea de “personalitate anormală”
aparține întemeietorului psihiatriei clasice
franceze Philippe Pinel – “Mania fără delir”
(1801)
Istoria tulburărilor de
personalitate
 Termenul de personalitate anormală era
atribuit acelor pacienți cu “funcții
intelectuale, de percepție, judecată,
memorie și imaginație intacte”, dar care
prezentau “anumite izbucniri nervoase”,
comiteau “acte impulsive”, a căror amploare
atingea uneori “o furie criminală”.
Istoria tulburărilor de
personalitate
 Influențat probabil de Pinel, medicul american
Benjamin Rush, care a pus bazele Psihologiei
Medicale americane a descris în 1812
“Deranjamentul facultăților morale” în care erau
prezentați oameni cu “rațiune sănătoasă și
intelect bun” dar “neschimbați ca afect”, “fără
rușine” și cu o “iresponsabilitate înnăscută”.
*noțiunea de moral se referea mai mult la manifestări
afective
Istoria tulburărilor de
personalitate
 Jean Etienne Dominique Esquirol – clasic al
psihopatologiei franceze – descrie în 1837
pacienți nonpsihotici dar cu mod de gândire și
comportament distorsionate
 Istoria propriu-zisă începe în Anglia, odată cu
James Cowles Prichard, autor al lucrării “Tratat
asupra demenței și a altor tulburări ale minții”
(1835) – lansează termenul de “nebunie morală”
(Moral Insanity)
Istoria tulburărilor de
personalitate
 Prin acest termen Prichard definește
“persoana cu o perversiune morbidă a
sentimentelor, afectelor, înclinațiilor,
dispoziției, obiceiurilor naturale, a
disponibilităților morale și a impulsurilor...fără
nici o tulburare sau defect remarcabil al
intelectului...fără nici o idee delirantă sau
halucinație”.
(J.C.Prichard, 1835, p. 6, cf M. Gelder et. Al., 1989, p.
126)
Istoria tulburărilor de
personalitate
 De la acest moment de clarificare şi delimitare a
tulburărilor de personalitate, istoria lor cunoaşte un
declin până la sfârşitul secolului trecut.
 După o jumătate de secol, Henri Maudsley (1885)
preia ideile lui J.C. Prichard insistând asupra
caracterului delictual al acestor persoane care nu au
niciun sentiment moral adevărat...impulsurile și
dorințele lor sunt egoiste...iar comportarea lor pare a
fi guvernată de motive imorale
(H. Maudsley, 1885, p. 171, cf. M Gelder et. Al.,
1989, p. 127)
Istoria tulburărilor de
personalitate
 În anul 1891, J. A. Koch conferă acestor condiții
termenul de Inferioritate psihopatică, precum și pe
acela de Psihopatie, care a fost larg adoptat pe
plan internațional și menținut timp de un secol
 În această noțiune, Koch înscria “toate tulburările
mintale, dobândite sau congenitale, care
influențează viața personală a insului, tulburări care
nu se ridică însă până la gradul de boală mintală”.
(J.A. Koch, 1891, cf. C.P. Freeman, 1983, p. 368)
Istoria tulburărilor de
personalitate
 Emil Kraepelin, fondatorul nosografiei psihiatrice
moderne, a elaborat, în anul 1921, în ediția a opta a
Manualului de Psihiatrie, o concepție proprie asupra
tulburărilor de personalitate, considerându-le ca:
 Anomalii constituționale ale personalității
 Psihoze nedezvoltate
 Dezvoltă noțiunea de “Spectru al tulburărilor de
personalitate”
 În 1927 elaborează tipurile de personalitate pe care
le denumește: schizoid, cicloid, epileptoid și senzitiv
Istoria tulburărilor de
personalitate
 Kraepelin alcătuiește prima clasificare
modernă a tulburărilor de personalitate, în
șapte grupe: instabili, impulsivi, excentrici,
mincinoși, escroci, antisociali și cverulenți
 Folosește pentru prima dată noțiunea de
Personalitate Psihopatică, preluată ca atare
de Kurt Schneider – psihiatru german –
Lucrarea “Personalități Psihopatice” (1950)
Istoria tulburărilor de
personalitate
 În mod independent, sau inspirat de Schneider,
psihiatrul scoțian David Henderson, în lucrarea
intitulată Stări Psihopatice (1939) clasifică psihopații
în trei categorii:
 Predominant agresivi – heteroagresivi sau suicidari

 Predominant pasivi sau inadecvați – insensibili,

schizoizi, hipocondriaci, instabili

 Predominant creativi – cu aptitudini, dar intens

individualiști, își croiesc drum în viață indiferent de

mijloace
Istoria tulburărilor de
personalitate
 Karl Leonhard - Profesor de psihiatrie la
Universitatea Humbold, Berlin
 A scris “Personalităţi accentuate în viaţă şi
literatură” – citează personaje din întreaga
literatură universală.
Definirea tulburărilor de
personalitate
Tulburarea de personalitate:
 Deviaţie cantitativă în raport cu personalitatea
considerată normală
 Trăsăturile care formează o personalitate
patologică sunt inflexibile şi maladaptative,
cauzând probleme în funcţionarea socială a
persoanei respective.
 Sunt grupate în trei categorii care reunesc
caracteristici clinice comune.
Epidemiologie:
 Există puţine informaţii despre frecvenţa
tulburărilor de personalitate
 Prevalența este de 6 – 9%, posibil chiar până la
15%
 După însumarea tuturor tipurilor, femeile și
bărbații sunt egal afectați
 Există o anumită transmisie genetică parțială
Etiologie:
 Se ştie puţin despre factorii răspunzători de
variaţiile normale ale personalităţii –
cunoştinţele despre cauzele tulburărilor de
personalitate sunt incomplete.
 Există mai multe informaţii despre tulburarea
personalităţii de tip antisocial
 Se consideră că etiologia este plurifactorială
Date de heritabilitate în etiologia tulburărilor
de personalitate
 Studiile pe gemeni – rate de concordanță
de 36% pentru monozigoți și de 12%
pentru dizigoți
 Studiile de adopțiune – în viața adultă,
copii proveniți din părinți cu tulburări de
personalitate (în special de tip antisocial)
prezentau tulburări asemănătoare cu ale
părinților biologici
Rolul leziunii cerebrale minore
 Corelații mai evidente între atingeri
neuronale din copilărie și tulburările
antisocială și borderline ale personalității
 Investigarea bioelectrică – prezența
undelor teta, și grupări de unde rapide de
3 – 5 cicli pe secundă în zonele temporale
posterioare
 Semnele neurologice soft – tulb.
Antisocială și borderline
Date biologice implicate în tulburările de
personalitate:
 Creșterea endorfinelor endogene
 Mișcări sacadate ale globilor oculari la proba de
urmărire a unui obiect în mișcare
 Activarea sistemelor dopaminergice și serotoninergice
 Reducerea concentrației acidului 5 hidroxiindolacetic
(metabolit al serotoninei) – tulb. Evitantă, schizoidă,
schizotipală
 Creșterea testosteronului și estrogenilor – antisocial,
borderline
Rolul mediului – istoricul dezvoltării
 Dificultăți interpersonale, probleme
familiale, uneori severe (abuz, incest,
neglijare, boală, deces parental)
 “Potrivirea” dintre părinte și copil este de
asemenea importantă
Caracteristici și diagnostic
 Trăsăturile sunt pervazive (extensive) și
persistente. Dg. Necesită un istoric de dificultăți
îndelungate în diferite domenii ale vieții (afectiv și de
muncă)
 Trăsăturile sunt ego-sintonice (acceptabile
pentru ego) și nu ego –distonice sau străine
egoului
 Trăsăturile sunt alloplastice, și nu autoplastice
(pacientul caută să schimbe mediul, nu să se
schimbe el însuși)
Caracteristici și diagnostic
 Trăsăturile sunt menținute cu rigiditate
 Pacientul manifestă fixație în dezvoltare și
imaturitate
 Prezintă dificultăți interpersonale în
relațiile afective și de muncă și,
caracteristic, nu apreciază impactul pe
care îl are asupra altora
 Toleranța față de stres este deficitară
Metodele de cercetare ale
personalităţii:
Metodele de cercetare ale
personalităţii:
 Observaţia
 Experimentul
 Testele şi chestionarele
 Analiza rezultatelor activităţii
 Biografia
 Observarea directă a conduitei, în
condiţiile normale de viaţă şi activitate a
individului – metoda cea mai eficientă
Întrebări referitoare la:
 Constanţa în viaţă, pasiuni,
conştiinciozitate şi seriozitate
 Anumite înclinaţii şi tendinţe pentru ordine,
dreptate, reuşită socială
 Modul de reacţie afectivă în diferite situaţii
şi împrejurări
 Sinceritatea , simularea sau disimularea în
atitudinile adoptate, etc.
Testele psihologice
 Pot să evidențieze organicitate
 Testele proiective: Inventarul Multifazic de
Personalitate Minnesota -2 (MMPI-2),
Testul de Apercepție Tematică (TAT),
testul Rorschach, Desenează –un –om
 Pot fi utile: EEG, tomografia
computerizată, hărțile electofiziologice
Clasificări actuale ale tulburărilor
de personalitate
Competiție între cele două sisteme
taxinomice:
 Sistemul taxinomic european – ICD X
 Sistemul taxinomic american – DSM IV TR

 Există deosebiri semnificative – numărul,

selecția și denumirea tulburărilor
Clasificarea bazată pe clustere
Categoria A:

 Personalitatea paranoidă
 Personalitatea schizoidă
 Personalitatea schizotipală
Fac parte de obicei din familii cu încărcătură
genetică, în special schizofrenie.
Clinic se caracterizează prin ciudăţenie,
bizarerie, excentricitate.
Categoria B:

 Personalitatea antisocială
 Personalitatea borderline
 Personalitatea histrionică
 Personalitatea narcisistă
Se asociază mai mult cu depresia, alcoolismul sau
tulburările de somatizare.
Se caracterizează prin teatralism, instabilitate
emoţională şi impulsivitate.
Categoria C:

 Personalitatea obsesiv – compulsivă

(anancastă)
 Personalitatea anxioasă (evitantă)
 Personalitatea dependentă
Caracteristic – nesiguranţă, anxietate
Tulburarea de personalitate
paranoidă
 Termenul de paranoia (para = alături,
nous = minte) era folosit în antichitatea
greacă pentru a desemna o boală mintală
severă
 Cea mai autentică descriere clinică –
Schneider (1960) care a denumit-o
“Psihopatie fanatică”, subliniindu-i
trăsătura esențială
 Se caracterizează printr-o triadă
comportamentală – suspiciozitate,
neîncredere și interpretativitate
 Adult tânăr, cu logică fermă, argumentativă și
persuasivă
Date epidemiologice
 Are o frecvență mai înaltă decât era
expectată:
 0,5 – 2,5% din populația generală
 10 – 30% din pacienții internați în clinicile de
psihiatrie
 2 – 10% din pacienții tratați ambulator
Trăsături caracteristice:
 Suspiciozitate exagerată, neîncredere generală
 Sensibilitate excesivă la insulte pe care refuză
să le ierte
 Ostilitate şi tendinţă la conflictualitate
 Suspectează pe cei din jur că ar dori să-l
exploateze sau să-I producă anumite daune
 Este bănuitor în ceea ce priveşte loialitatea şi
bunele intenţii ale partenerului, amicilor sau
colegilor
 Nu face confidenţe
Trăsături caracteristice:
 Complimentele sau remarcile pozitive sunt
interpretate ca încercări de a obţine ceva
 Tendinţa supraevaluării propriei importanţe
 Dacă o persoană îi oferă ajutorul, consideră că
acest lucru de fapt îl critică şi îl desconsideră
Trăsături asociative sau facultative:
 Rațional, obiectiv, non-emoțional
 Grad semnificativ de rigoare logică
 Este limpede în exprimare, coerent,
argumentativ
 Combativitate și tenacitate
 Nevoia de a fi recunoscut, stimat, prețuit
 Slabă toleranță la pierdere, eșec sau frustrare
Trăsături asociative sau facultative:
 Heteroatribuirea insucceselor, ceilalți fiind
acuzați și culpabilizați pentru acestea
 Rezonanță afectivă redusă – conduită
rece, distantă
 Incapacitate de cooperare, tendință la
autonomie
 Exigență și intransigență
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Cel puțin 4 din:
 Suspectează fără bază reală faptul că ceilalți
îl exploatează, rănesc sau disprețuiesc
 Neîncredere acordată prietenilor sau
asociaților
 Este refractar în a se confesa celorlalți de
teamă că informațiile ar fi folosite în mod
malițios împotriva sa
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Cel puțin 4 din:
 “Citește” motive ascunse și înțelesuri
amenințătoare în evenimente și remarci benigne
 Este neiertător în privința insultelor, injuriilor sau
ofenselor
 Percepe atacuri asupra caracterului sau reputației
proprii pe care ceilalți nu le percep și reacționează
repede, agresiv, sau răspunde la fel (“cu aceeași
monedă”)
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Cel puțin 4 din:
 Manifestă suspiciune recurentă, fără justificare,
în privința fidelității partenerului sexual
Diagnostic diferențial:
 Tulburări psihotice – tulburarea delirantă,
schizofrenia paranoidă
 Alte tulburări de personalitate
Abordarea terapeutică
Psihoterapia
 Tratament de elecție
 Nu suportă terapia de grup
 Psihoterapia individuală se bazează pe
încredere și intimitate
 Se recomandă evitarea interpretării sau chiar
abordării psihanalitice
 Tolerează cu dificultate terapiile
comportamentale
Farmacoterapia
 Se recomandă doar în anumite situații, pe
termen scurt
 Reducerea anxietății, agitației psihomotorii,
sau eventual a incidentelor psihotice
 Neuroleptice în doze mici, sedative
 Benzodiazepine
 Anxiolitice
Tulburarea schizoidă a
personalității
 Istoria tulburării schizoide este corelată cu
istoria schizofreniei
 A fost descrisă de Krepelin (1897), care a
prezentat-o ca personalitate premorbidă a
schizofreniei
 Bleuler (1911) a pus accentul pe slaba
rezonanță afectivă față de cei din jur, pe
incapacitatea de a se bucura, de a trăi
satisfacția sau succesul
 Se caracterizează clinic printr-un grad
semnificativ de introversie, detașare de
realitate, sociofobie, non-implicare și slabă
rezonanță afectivă
Epidemiologie
 Prevalența – puține date, 0,5 – 7% din
populația generală
 Prevalență mai înaltă la bărbați, raportul
bărbați / femei = 2/1
 Debutul – de obicei în prima copilărie
Trăsături caracteristice:
 Tendinţă la izolare şi relativ dezinteres faţă de
lumea exterioară
 Contactele sociale şi afective se restrâng în
favoarea unor activităţi solitare
 Viaţă imaginară destul de intensă dar bizară, cu
preocupări filosofice, ştiinţifice şi teologice,
idealism doctrinar
 Un anumit grad de pierdere al contactului cu
realitatea, sociofobie
Trăsături caracteristice:
 Persoana pare timidă şi rece, indiferentă
 Indiferent faţă de activităţile plăcute, distractive,
sau faţă de experienţele sexuale
 Evoluţia – nu foarte favorabilă, din cauza
adaptării sociale din ce în ce mai reduse –
desocializare – poate conduce spre depresie
atipică şi tentative de suicid
 Agravarea trasăturilor bolii poate anunţa chiar
debutul unei schizofrenii
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Cel puțin 4 din:
 Nici dorință, nici plăcere din relațiile personale
apropiate
 Preferă activitățile solitare
 Manifestă interes scăzut în a întreține relații
sexuale
 Găsește plăcere în puține activități
 Îi lipsesc prietenii apropiați, alții decât rudele
de gradul I
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Cel puțin 4 din:
 Este indiferent la admirația sau critica
celorlalți
 Demonstrează răceală și detașare emoțională
ori afectivitate tocită
Diagnostic diferențial
 Tulburarea schizotipală
 Schizofrenia
 Tulburararea depresivă cu simptome
psihotice
 Tulburarea de personalitate paranoidă,
obsesiv-compulsivă, evitantă
Complicații:
 Se consideră că poate apare ca un
antecedent morbid al tulburării delirante,
schizofreniei sau tulburării depresive
majore
 Pot apare episoade psihotice scurte
Abordarea terapeutică
Psihoterapia
 Psihoterapia individuală
 Pacienții prezintă disponibilități pentru
dezvoltarea unei relații terapeutice
 Obiectivul terapeutic esențial este teama de
dependență a pacientului
 Psihoterapia de grup
Farmacoterapia
 Doze reduse de antidepresive și
antipsihotice
 În perioadele de decompensare –
tratament asemănător schizofreniei
 Flufenazina – de elecție – doze sedative
de 0,25mg – 0,50 mg, câteva săptămâni
Tulburarea schizotipală a
personalității
 Se caracterizează prin comportament
excentric și anomalii de gândire și de
afectivitate asemănătoare schizofreniei
 Prezintă o prevalență înaltă printre rudele
biologice ale pacienților cu schizofrenie,
fiind considerată ca parte a spectrului
genetic al schizofreniei
Epidemiologie
 Prevalență de 3% din populația generală,
la o evaluare clinică globală
 Evaluările simptomatice, bazate pe criterii
standardizate indică o prevalență de 10 –
20% din populația generală
Trăsături caracteristice:
 Capacitate scăzută de a lega relaţii mai strânse cu
ceilalţi, anxietate socială excesivă (datorată mai mult
unor temeri paranoide, decât fobiei sociale)
 Rezonanță afectivă redusă
 Relaționare slabă, cu sociofobie, absența prietenilor
 Comportament bizar şi excentric
 Introvertiți, cu viață interioară bogată, cu un grad de
detașare față de lumea reală
Trăsături caracteristice:
 Prezintă idei de referinţă, convingeri ciudate cu
influenţe paranormale (superstiţii, telepatie, clarviziuni)
 Poate fi convinsă că deţine un control magic asupra
celorlalţi – direct, prin gândire sau indirect, prin
intermediul unor obiecte în cadrul executării unor
ritualuri
Trăsături caracteristice:
 Pot apare tulburări de percepţie, în special
diferite iluzii corporale
 Răspunsurile pot fi cu conţinut abstract sau cu
înţeles neobişnuit, fără a ajunge la incoerenţă
 Comportamentul este considerat excentric prin:
 Maniera de a se îmbrăca – obiecte de vestimentaţie
care nu se potrivesc în ansamblu
 Gestica manierată
 Neglijarea convenienţelor sociale obişnuite
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Cel puțin 5 din:
 Idei de referință
 Credințe ciudate sau magice care îi
influențează comportamentul, necongruente
cu normele subculturale
 Experiențe perceptive neobișnuite, incluzând
iluzii corporale
 Gândire și vorbire ciudată (metaforică,
excesiv elaborată)
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Cel puțin 5 din:
 Ideații paranoide
 Comportament sau înfățișare ciudate,
excentrică sau stranie
 Lipsa prietenilor apropiați sau confidenților,
exceptând rudele de gradul I
 Anxietate socială excesivă
Diagnostic diferențial
 Schizofrenia
 Tulburarea delirantă
 Distimia
 Depresia majoră
 Depresia cu manifestări psihotice
 Tulburări de personalitate – schizoidă,
evitantă, paranoidă, borderline
Abordarea terapeutică
Psihoterapia
 Asemănătoare tulburării schizoide, cu
mențiunea că
 Ideile și credințele pacientului, fără a fi
delirante sunt structurate în personalitatea sa
și nu pot fi ușor schimbate
 Scopul – estomparea și destructurarea
acestora
Farmacoterapia
 Neuroleptice
 Comorbiditatea cu distimia sau depresia –
antidepresive, anxiolitice
Tulburarea de personalitate
antisocială (sociopatie, psihopatie)
 Se caracterizează prin sfidarea și încălcarea
normelor, regulilor și obligațiilor sociale și a
drepturilor celorlalte persoane
 Acte antisociale continue
 Alte denumiri: personalitate amorală,
personalitate sociopată, sociopatie,
personalitate antisocială
 Tulburarea apare înaintea vârstei de 15 ani
Factori etiologici:
 Atingere cerebrală minimală, obiectivată
prin EEG
 Pattern familial ereditar:
 Tulburarea este mai frecventă la rudele
biologice de grad I ale celor cu tulburare
antisocială, comparativ cu populația generală
Factori etiologici:
 Pattern familial ereditar:
 Studiile pe copii adoptați ai dissocialilor au
demonstrat că atât factorii genetici cât și factorii
ambiental – educaționali contribuie la realizarea
riscului pentru tulburarea antisocială
 Descendenții bărbați ai pacientului dissocial
prezintă un risc mai înalt pentru toxicomanie
Date epidemiologice:
 Prevalența aproximativ 4% din populația
generală
 În populația clinică prevalența este
aproximativ 15%
 În secțiile de dezalcoolizare și în cele
psihiatrico-judiciare prevalența este peste
30% din totalul pacienților
Trăsături caracteristice:

 Dispreţ total faţă de drepturile celorlalţi, pe care

adesea le şi încalcă
 Manifestările încep din copilărie sau
adolescenţă şi continuă în perioada adultă
 Impulsivitate, instabilitate, până la devianţă
socială
 Nu se conformează normelor legale şi sociale
 Pot să acţioneze repetat împotriva legii,
prezentând numeroase arestări
Trăsături caracteristice:

 Acţiunile antisociale se datorează şi unei

impulsivităţi crescute, reacţii colerice de
moment, fără elaborări mintale şi fără a ţine
cont de consecinţele actului săvârşit
 Comit acte de violenţă corporală, inclusiv faţă
de membrii familiei
 Pot fi agresivi şi faţă de propria persoană –
automutilări (acte favorizate de o hipoestezie
senzorială caracteristică)
Trăsături caracteristice:

 Scăderea instinctului de conservare –

manifestă comportamente periculoase – viteză
excesivă de conducere, eventual sub influenţa
alcoolului, consum de droguri, practicarea unor
“sporturi” riscante.
 Instabilitatea comportamentală se poate
manifesta şi mai puţin grav d.p.d.v. legal, dar cu
influenţe negative asupra vieţii cotidiene –
abandonează locurile de muncă, părăseşte
brusc domiciliul, îşi schimbă des rezidenţa
Trăsături caracteristice:

 Lipsă de responsabilitate pe plan financiar

 Nu se simt niciodată vinovaţi de necazurile
provocate celorlalţi sau de situaţiile dificile,
conflictuale, pe care le creează
 Răceală afectivă, imaturitate, reacţii disforice
Trăsături caracteristice:

 Evoluţia – marcată de:

 Acte de delicvenţă pedepsite prin lege
(discernământ păstrat)
 Stări depresive majore cu tentative sau echivalenţe
suicidare
 Supradozări de droguri, accidente, infecţii HIV
(comportament sexual riscant)
 Conjugopatii care duc la destrămarea familiei
 Vagabondaj şi cerşetorie
Trăsături asociative sau facultative
 Instabilitate psihică – în plan relațional, profesional
și sentimental
 Ignorarea problemelor personale curente sau de
perspectivă
 Siguranță de sine, supraestimare și dispreț pentru
muncă
 Aspect și ținută agreabilă, corectă, volubilitate în
comunicare, disponibilități formale, uneori
seducătoare
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Eșecul de a se conforma normelor sociale
 Tratarea celorlalți potrivit unui interes
personal sau propriilor plăceri
 Impulsivitate sau eșecul de a planifica
 Iritabilitate sau agresivitate, demonstrate
de repetate agresiuni fizice
 Disprețuirea siguranței personale sau a
celorlalți
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Iresponsabilitate, la locul de muncă sau în
onorarea datoriilor financiare
 Lipsa remușcării, indiferența sau
neconștientizarea faptului că a rănit pe
cineva, l-a tratat necorespunzător sau a
furat
Abordarea terapeutică
Psihoterapia
 Tratament de elecție, cu anumite reguli
 Stabilirea unei alianțe terapeutice
 Desfășurarea terapiei în condiții de spitalizare,
pentru a reduce la maxim influențele exterioare
perturbatoare
Farmacoterapia
 Pentru reducerea unor manifestări clinice ca
anxietatea, agresivitatea sau depresia
 Medicație normotimizantă - Carbamazepina
Tulburarea de personalitate
“borderline”
 Trăsături și manifestări clinice nespecifice
 “Sindromul de graniță”
 Clinic: instabilitatea relațiilor interpersonale,
a imaginii de sine și o impulsivitate
accentuată
Factori etiologici:
 Pattern familial ereditar – este de 5 ori mai
frecventă printre rudele biologice de grad I ale
pacienților schizofreni, comparativ cu populația
generală
 Prag scăzut de excitabilitate în sistemul limbic
(labilitatea afectivă, impulsivitatea)
 Deficiențe în metabolismul central al
serotoninei (disforia, impulsivitatea, depresia)
Date epidemiologice:
 Reprezintă 30 – 60% din ansamblul
tulburărilor de personalitate
 În populațiile clinice de pacienți prevalența
variază între 15 și 25%
Trăsături caracteristice:

 Instabilitatea relaţiilor interpesonale, a propriei

imagini despre sine
 Instabilitatea afectelor
 Impulsivitate crescută
 Sensibili faţă de circumstanţele exterioare
 Subiecţii experimentează o teamă excesivă de
abandon, de rejecţie, neîncredere în sine
Trăsături caracteristice:

 Reacţionează cu furie chiar şi când se află în

faţa unei situaţii justificate de separare, clar
limitate în timp, sau a unor schimbări de plan
 Datorită sentimentului de abandon – adevărate
crize de panică sau mânie, până la automutilări
şi tentative sau echivalenţe suicidare
 Afectarea relaţiilor personale, prin tendinţa
idealizării potenţialului lor încă de la primele
întâlniri
Trăsături caracteristice:
 Solicită petrecerea unui timp prea îndelungat
de la început
 Sunt împărtăşite multe detalii intime
 De la idealizare – trec foarte uşor la
nemulţumire şi devalorizare, care se exprimă
de multe ori dramatic
 Viaţa afectivă este marcată de sentimente de
“vid interior”, dar şi de o reactivitate crescută a
dispoziţiei, cu accese necontrolate de furie
Trăsături asociative sau facultative:
 Reactivitatea și instabilitatea dispoziției –
iritabilitate, depresie sau anxietate
 Comportament imprevizibil
 Acte autodestructive repetitive –
automutilare, incizii tegumentare,
abdominale sau toracale, secționarea
venelor sau tentative suicidare
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Eforturi de a evita abandonul real sau
imaginar
 Relații interpersonale instabile și intense –
oscilarea între extreme ale idealizării și
subevaluării
 Tulburări ale identității – instabilitatea
imaginii de sine
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Impulsivitate (cheltuieli, sex, abuz de
substanțe, șofat, hrană)
 Comportament suicidar – gesturi sau
comportamente de automutilare
 Instabilitate afectivă
 Mânie intensă și nejustificată
 Ideații paranoide tranzitorii, legate mai mult
de stress
Evoluție:
 Relativ constantă și continuă
 Cele mai multe manifestări în decada 3 și
4, cu ușoară estompare a manifestărilor
după 40 de ani
 Pot apare scurte episoade psihotice, dar
nu evoluează spre schizofrenie
Complicații:
 Episoade psihotice
 Episoade depresive majore
 Tentative de suicid
 Alcoolism
Abordarea terapeutică
 Psihoterapia
 Psihoterapia individuală
 Psihoterapia exploratorie
 Abordarea suportivă
 Terapia comportamentală
 Terapia de familie
 Terapia de grup este recomandată pacienților
borderline care prezintă și toxicomanii asociate
Farmacoterapia
 Pentru reducerea unor manifestări clinice ca
manifestările impulsiv-agresive :
Carbamazepina, Alprazolam
 Corectarea episoadelor micropsihotice –
neuroleptice
 Corectarea dispoziției disforice sau depresive
Tulburarea de personalitate
histrionică
 Tulburare ilustrată prin extraversie,
sociofilie, comunicabilitate, labilitate
dispozițională și conduită demonstrativă,
de rol
 Sinonime: personalitate isterică,
personalitate psiho-infantilă
Date epidemiologice:
 2 – 3% din populația generală
 10 – 15% din populația spitalelor și
centrelor de sănătate mintală
 Prevalență similară pe sexe în populația
generală
Trăsături caracteristice:
 Labilitate emoţională excesivă
 Comportament direcţionat spre atragerea atenţiei
(atitudini dramatice şi teatralism)
 Nu se simt confortabil dacă nu sunt în centrul atenţiei,
“sufletul petrecerii”
 Solicită în mod continuu atenţia celor din jur, în caz
contrar – crează scene dramatice
 Atitudini cu conotaţii sexuale nepotrivite, cu scop
provocator şi seductiv – erotizarea raporturilor sociale
(chiar şi în context profesional)
Trăsături caracteristice:
 În acelaşi timp, pot exista o serie de modificări
sexuale – frigiditate, nimfomanie,
homosexualism
 Aparenţa fizică prezintă mare importanţă –
cheltuie energie şi bani pentru haine şi diverse
accesorii
 Utilizează detaliile fizice şi vestimentare pentru
a “vâna complimente”
 Manifestă o supărare exagerată faţă de un
comentariu critic
Trăsături caracteristice:
 Discursul – expuneri dramatice, fară suport
faptic, cu utilizarea de adjective, fabulaţii,
producţii imaginare
 Sunt uşor sugestionabile – opiniile lor sunt uşor
influenţate de alţii
 Consideră orice relaţie interpersonală,
indiferent de contextul ei, mai intimă decât este,
atitudine cu atât mai evident exprimată, cu cât
este vorba despre o relaţie socială importantă.
Trăsături asociative sau facultative:
 Aviditate pentru noutate, stimulare sau schimbare
 Autoimpostaziere în roluri extreme sau insolite
 Entuziasmare facilă și efemeră
 Comportament manipulativ
 Amenințări cu suicidul sau tentative suicidare
demonstrative
 Amnezia traumelor, frustrărilor, afectelor –totală
senină, fără regret sau resemnare (“la belle
indiference”)
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Se simte inconfortabil în situații în care el /
ea nu se află în centrul atenției
 Comportament provocator
 Se folosește de aspectul fizic pentru a
atrage atenția în repetate rânduri
 Expunere rapidă a expresiilor emoționale
superficiale și nestatornice
Criterii diagnostice (conform DSM IV)
 Tendință spre dramatizare, teatralitate și
exagerarea emoțiilor
 Mod de a vorbi excesiv de afectat și lipsit de
detalii
 Ușor de sugestionat, ușor de influențat de
ceilalți
 Își consideră relațiile ca fiind mai intime
decât sunt în realitate
Evoluție și complicații:
 Tulburarea se estompează cu vârsta,
manifestările histrionice se reduc numeric
 Complicații:
 Tulburarea depresivă majoră
 Alcoolomanie
 Toxicomanie
 Suicidul
Abordarea terapeutică
Psihoterapia:
 Tratament de elecție
 Metoda psihanalitică este indicată cu
prioritate
 Pacientul histrionic nu are conștiința clară a
propriilor sale sentimente
Farmacoterapia:
 Auxiliară
 Reducerea simptomelor țintă: depresia,
anxietatea și manifestările conversive
Tulburarea de personalitate
narcisistă
 Freud (1895) a atribuit narcisismului
(“dragoste de sine”) – semnificație clinică
 Tulburarea constă într-un sentiment
exagerat al importanței propriei persoane
și convingerea fantezistă, nerealistă
asupra calităților sale, pe care le percepe
ca unice sau excepționale
Date epidemiologice:
 Prevalența a fost estimată la 2 – 16% din
populația clinică și aproximativ 1% din
populația generală
 Prevalență mai mare a tulburării narcisiste
la rudele de grad I cu această tulburare
 Mai mult decât factorul genetic este invocat
elementul educațional
Trăsături caracteristice:
 Nevoia de a fi admirat, pattern de grandoare
 Lipsa empatiei
 Acordă multă importanţă propriei persoane
 Îşi supraestimează capacităţile şi realizările
 Devalorizare a acţiunilor şi contribuţiei celorlalţi
 Preocupaţi de fantezii referitoare la mari
succese, putere, strălucire în societate,
frumuseţe admirată de toată lumea şi iubiri
ideale
Trăsături caracteristice:
 Se consideră persoane “speciale”, unice,
superioare
 Caută relaţii cu persoane făcând parte din
categorii sociale privilegiate
 Insistă ca în anumite situaţii să beneficieze de
serviciile celor mai buni avocaţi, doctori, stilişti,
instructori
 Nu pot aprecia meritele celorlalţi
 Nu manifestă empatie pentru problemele sau
sentimentele celorlalţi
Trăsături caracteristice:

 Nu au răbdare şi nici interes să asculte

problemele personale ale interlocutorilor
 Fac remarci nepotrivite, fiind indiferenţi faţă de
anumite situaţii speciale în care se află celălalt
 Invidie faţă de realizările altora
 Comportament arogant, superior şi snob
Tulburarea de personalitate
evitantă (anxioasă)
 Se definește ca inhibiție socială,
sentimente de inadecvare,
hipersensibilitate la evaluarea negativă
Trăsături caracteristice:

 Sentiment de inferioritate, teamă şi insecuritate

 Inhibiţie socială
 Hipersensibilitate la evaluări negative din
partea celorlalţi
 Evită orice implicare socială sau profesională
care presupune relaţii interpersonale
semnificative
 Se tem de critică, dezaprobare, rejecţie
 Reticenţă faţă de promovările profesionale
Trăsături caracteristice:

 Nu se implică în activităţi de grup

 Relaţiile intime sunt cu greu acceptate, din
teama de a nu se expune şi de a fi ridiculizate
 Acceptă o relaţie numai când au siguranţa de a
fi plăcuţi şi aprobaţi fără criticism
 În societate sunt tăcuţi, timizi, retraşi
 Participă rar la conversaţii din teama de a nu
spune ceva nepotrivit
Trăsături caracteristice:

 Preferă un stil de viaţă simplu, cu rutină, fără

expuneri la situaţii şi relaţii noi, din nevoia de
siguranţă
 Comportamente compensatorii: sfidarea unor
situaţii riscante – sporturi periculoase, sau
înfruntarea unor situaţii redutabile
 Preferă prezenţa unei persoane contrafobice
sau a unui obiect
Tulburarea de personalitate
dependentă
Trăsături caracteristice:

 Tendinţa sistematică de a lăsa în mod pasiv pe

altul să ia deciziile, importante sau minore
 Teama de abandon
 Atitudine de supunere pasivă
 Dificultăţi chiar şi în abordarea unor decizii
zilnice, de rutină
 Solicită exces de asigurări şi avizări din partea
celorlalţi
Trăsături caracteristice:
 Îl urmează în totalitate pe celălalt, care îşi va
asuma responsabilitatea pentru toate domeniile
vieţii
 Dependenţa se manifestă de obicei faţă de unul
dintre părinţi sau soţi, se datorează unei
importante lipse a încrederii în sine, în propria
judecată şi abilităţi
 Pot accepta anumite lucruri agreate de celălalt
chiar dacă lor le sunt neplăcute
 Nu îşi exprimă preferinţele, pentru a nu-şi
pierde suportul
Trăsături caracteristice:
 Aceste persoane, în consecinţă, pot fi expuse
deseori abuzurilor verbale, fizice sau sexuale.
 În momentul sfârşirii unei relaţii, prin despărţire,
moarte, persoana “dependentă” caută rapid pe
altcineva care să-i asigure suportul necesar
 Se ataşează uneori nediscriminativ şi în mare
grabă de altă persoană, datorită convingerii că
nu ar putea funcţiona în afara unei relaţii
strânse
Tulburarea de personalitate
obsesiv – compulsivă (anancastă)
Trăsături caracteristice:

 Preocupare faţă de ordine, detalii, perfecţionism,

verificare, scrupulozitate, încăpăţânare, rigiditate
 Încearcă să deţină controlul asupra activităţii zilnice
 Acordă o prea mare atenţie detaliilor nesemnificative,
regulilor, procedurilor, listelor – cu epuizarea activităţii
până la obţinerea esenţialului
 Timpul este risipit şi problemele importante mereu
amânate
Trăsături caracteristice:

 Perfecţionismul şi standardele de performanţă

autoimpuse determină disfuncţionalitate
 Sunt atât de preocupaţi de verificarea fiecărui
detaliu al unui proiect, indiferent cât de bun,
încât acesta riscă să nu fie îndeplinit niciodată
 Sunt devotaţi muncii, profesiei
 Neglijează activităţile plăcute şi petrecerea
timpului cu prietenii
Trăsături caracteristice:

 Chiar şi atunci când îşi acordă scurte vacanţe

timpul nu este irosit, luându-şi întotdeauna cu ei
şi “ceva de lucru”
 Activitatea de recreere este considerată o
sarcină foarte serioasă – totul trebuie să fie
performant şi perfect
 Manifestă conştiinciozitate, scrupulozitate şi
inflexibilitate şi faţă de valori morale şi etice
Trăsături caracteristice:

 Manifestă tendinţa de a păstra orice fel de

obiect, chiar dacă acesta nu prezintă o “valoare
sentimentală” – motivaţia – acel obiect poate fi
cândva util (se supără dacă îi sunt aruncate,
face eforturi pentru a le recupera)
 Acceptă cu dificultate să delege pe cineva
pentru unele activităţi sau să lucreze cu alte
persoane – condiţionează respectarea exactă a
detaliilor planului lor de activitate
Trăsături caracteristice:

 În domeniul financiar – aceeaşi scrupulozitate a

planificării banilor – care nu trebuie irosiţi, ci
păstraţi, pentru eventuale “catastrofe”
Organizarea tratamentului:
 Oamenii nu pot să-şi schimbe firea, pot însă să
modifice situaţiile
 Terapia constă în ajutarea persoanei să
găsească un mod de viaţă care să creeze mai
puţine conflicte cu caracterul său.
 Evaluarea completă este primul pas în
organizarea tratamentului
 Informaţia obţinută de la persoane
independente – deosebit de importantă
Organizarea tratamentului:
 Obiectivele tratamentului, deşi modeste,
necesită timp pentru a le atinge
 Medicaţia ocupă un loc restrâns în tratament –
anxiolitice şi tranchilizante în situaţii stresante
neobişnuite, pe perioade scurte
 Tratament cu normotimizante
 Psihoterapia – tineri – dificultăţi în formarea
relaţiilor, nesiguri asupra direcţiei lor în viaţă
Organizarea tratamentului:
 Supravegherea şi susţinerea aduc beneficii
 Urmărim susţinerea posibilităţii de a dezvolta
părţile bune ale personalităţii
 Este esenţială crearea unei relaţii de încredere
– pacientul să poată vorbi deschis şi să înveţe
din greşelile sale. Pacientul va avea cu
certitudine perioade de recul – terapeutul va
evita să sugereze nereuşita. Progresul va putea
fi realizat prin paşi mici, prin care pacientul se
va apropia de o adaptare satisfăcătoare.