Initierea unei afaceri

a. Clarificarea şi notarea a ceea ce anume doriţi să realizaţi.

b. Evaluarea rezultatului dorit. În această fază se va evidenţia
importanţa identificării profitului, şi a cifrei de afaceri,
elemente cu rol important în ceea ce priveşte aprobarea
planului sau obţinerea finanţării;
c. Stabilirea pieţei ţintă;
d. Evaluarea comportamentului consumatorilor vizaţi;
e. Stabilirea punctului forte;
f. Evidenţierea modalităţilor de comunicare cu audienţa ţintă;
g. Stabilirea bugetului
 Initierea unei afaceri

I. Prezentarea succintă a firmei printr-o descriere a obiectivelor activităţii şi a

produsului sau serviciului oferit.
➢ pregătirea şi experienţa pe care o aveţi în domeniu şi care vă
îndreptăţesc să conduceţi o astfel de afacere.
➢ informaţii asemănătoare despre partenerii din afacere şi despre ceilalţi
membri ai echipei de conducere.

II. Ideea de bază (deseori numită „declaraţia de intenţie”) şi obiectivele firmei

Declaraţia de intenţie este formulată în termeni rela tiv abstracţi, cum ar fi:
supravegherea copiilor în condiţii deosebite;
Obiectivele sunt formulate în termeni concreţi, cum ar fi: „supravegherea
copiilor în condiţii optime, din oraşul X şi creşterea numărului de înscrieri
cu 25% în 12 luni”.
Ideea de afaceri:
 Va urmări nevoile comunității și pieței cărora li se adresează
 Se va adresa timpului celui mai favorizant (Ex: afaceri de criză)
 Va ține cont de prospectarea concurenței deja existente (fie ea și
conexă)
 Si afacerile pot avea o durată de viață. Unele domenii sunt viabile doar
pentru o perioadă, altele sunt mereu solicitate pe piață (Ex: meseriile
liberalizate pentru care se poate constitui un PFA)
 Indicatorii de cercetare a ideii de afaceri:

IDEILE ≠ OPORTUNITĂȚI
 Cererea (Câți oameni au/vor a avea nevoie de respectiva idee de
afaceri—ar fi dispuși să consume produsul propus)
Antreprenorul își va întreba cunoștințele cât de necesar găsesc această idee
de afaceri și cât ar fi dispuse să plătească pentru idee/produs
 Expertiza (Experiența antreprenorului în domeniu sau cum ar putea să
antreneze/recruteze oamenii care dețin cunoștințele necesare)
 Resursele de care dispune antreprenorul pentru înființarea afacerii
(bani, materiale, acces la clienți)
 Profitul estimat care ar putea fi obținut din vânzarea ideii/produselor
 Distribuția (Cum va ajunge acel produs la clienți)
Abilități / instrumente antreprenoriale / de management
al afacerii:

o Idei noi sau readaptate despre produse / servicii

o Managementul portofoliului de business
o Plan financiar
o Plan de marketing
o Publicitate, vânzări
o Capacități de leadership
o Organizarea și managementul resurselor umane
o Managementul de risc
o Managementul calității
 Zona de activitate şi descrierea pieţei

descrierea zonei de activitate din prezent sau viitor:

- trebuie să luaţi în considerare: apropierea de client, posibilităţile de

parcare, accesul la mijloacele de transport, personalul disponibil,
depozitarea şi deplasarea mărfii, respectarea legislaţiei (administrative,
siguranţei individuale, sănătăţii), paza şi posibilităţile de extindere; aspecte
negative care ar afecta activitatea de vânzare (cum ar fi lipsa unui spaţiu de
parcare adecvat).
- sezonul
Încercaţi să oferiţi soluţii pentru aceste probleme. Nu uitaţi că nici o zonă nu
este perfectă. Încercaţi să transformaţi dezavantajele în avantaje;

- planul pentru o posibilă extindere

- veţi angaja personal ?

III. Prezentarea echipei de conducere
tipul: proprietate unică, structură partenerială sau societate pe
acţiuni;
echipa de conducere, numele membrilor, CV -urile acestora
structura acţionariatului, necesarul de personal de specialitate
şi auxiliar şi gradul de calificare a acestuia;
consiliul director.

IV. Obiectivele principale şi strategii

V. Demersuri initiale (avize, utilare, prognoze, primele luni)

 Tipuri de afaceri

- tradiționale (vânzarea directă a unui produs unui client dat)

- e-commerce (comercializarea prin internet a produselor).
Aceste forme pot fi îmbinate în cazul tranzacțiilor cu produse/servicii
diversificate.

În funcție de natura tranzacției, afacerile se clasifică, precum:

➢ BUSINESS TO BUSINESS (B2B)—vânzarea de produse care servesc altui
scop decât consumului propriu.
➢ BUSINESS TO CONSUMER (B2C)—vânzarea de produse care servesc consumului
personal al cumpărătorului.
➢ CONSUMER TO CONSUMER (C2C)—termenul este utilizat mai ales în sfera
comerțului electronic, când utilizatorii unor platforme web vând produse altor
consumatori (ex: tranzacțiile pe E-bay);
➢ CONSUMER TO BUSINESS (C2B)—practică folosită, mai ales, în sfera comerțului
electronic atunci când un consumator tranzacționează sau scoate la licitație ori își
oferă serviciile unei companii;
➢ BUSINESS TO GOVERNMENT (B2G)—vânzarea de produse, de regulă prin
participarea la licitații, de către companii spre instituții/companii de stat
Tipuri de afaceri în funcție de strategia de vânzare:
AFACERI DE TIP HOT DOG—preocupate de comercializarea a cât
mai multe produse (volum cât mai mare al tranzacțiilor din punct de
vedere cantitativ).
AFACERI DE TIP GOURMET—extinderea afacerii cu servicii
conexe (chiar adresate comunității) ce vin la pachet sau sunt
complementare produsului vândut inițial (volum mai mare al
tranzacțiilor din punct de vedere calitativ)
 ELEMENTE URMĂRITE DE ANTREPRENORI

COSTURI

Cheltuieli : orice sumă de bani cheltuită pentru derularea

activităţii organizaţiei pe parcursul unei perioade contabile
şi care se înregistrează în evidenţa contabilă a acelei
perioade.

Costuri de producţie generale – costurile indirecte necesare

producţiei care includ, de obicei, cheltuieli cu materialele şi
forţa de muncă ce nu sunt repartizate asupra unui singur
produs sau serviciu creat şi cheltuielile indirecte ocazionate
de funcţionarea fabricii şi a celorlalte facilităţi ale
companiei.
Costuri directe –legate în mod direct de fabricarea unui
produs/serviciu
(costul materiilor prime şi al materialelor încorporate, cheltuieli
directe cu forţa de muncă şi alte cheltuieli de producţie
specifice, care participă direct şi uneori integral la obţinerea
produsului finit).

Costuri indirecte –care nu pot fi repartizate (atribuite) în mod

direct a supra unei unităţi de produs, serviciu, activitate a
organizaţiei. Se mai numesc cheltuieli generale ale organizaţiei
sau costuri de regie (indirecte).
(costul proprietăţii, cheltuielile administrative generale şi
cheltuielile de desfacere)
Costuri fixe –nu variază odată cu volumul activităţii (deci, chiar
dacă vânzările se dublează, o serie de costuri general –
administrative rămân neschimbate şi sunt considerate fixe).

Costuri semi-variabile –includ atât elemente de cost fix, cât şi de

cost variabil, (de exemplu cheltuieli care variază în funcţie de
volumul activităţii, dar nu direct proporţional. De exemplu, o notă
de plată pentru telefon va fi mai mare într -un trimestru când
când s-au dat mai multe telefoane, dar nu se va dubla dacă
numărul telefoanelor date se dublează, în timp ce elementul de
cost „chirie” rămâne neschimbat).

Costuri variabile –care variază proporţional cu volumul activităţii

(sau cu volumul vânzărilor se dublează, şi vor fi deci considerate
costuri variabile. Se mai numesc costuri marginale.
Ne infiintam o gogoserie in cartierul
nostru.

Ce tip de afacere este din punct de vedere

al vanzarii?

Dar in functie de natura tranzactiei?

Identificati cateva particularitati ale

afacerii.

Ce oportunitati incercam sa valorificam?

Identificati categoriile de costuri.

Ne infiintam un restaurant intr-o zona
de recreere la 30 km de Iasi.

Ce tip de afacere este din punct de

vedere al vanzarii?

Dar in functie de natura tranzactiei?

Identificati cateva particularitati ale

afacerii.

Ce oportunitati incercam sa valorificam?

Identificati categoriile de costuri.

Ne infiintam o afacere in domeniul
consultantei privind implementarea
regulamentului de protective a datelor cu
character personal (intre in vigoare din 25
mai 2018 si presupune o serie de masuri de
securizare a datelor personale).

Ce tip de afacere este din punct de vedere al

vanzarii?

Dar in functie de natura tranzactiei?

Identificati cateva particularitati ale afacerii.

Ce oportunitati incercam sa valorificam?

Identificati categoriile de costuri.

Ne infiintam o firma de productie si
montaj tamplarie PVC.

Ce tip de afacere este din punct de

vedere al vanzarii?

Dar in functie de natura tranzactiei?

Identificati cateva particularitati ale

afacerii.

Ce oportunitati incercam sa
valorificam?

Identificati categoriile de costuri.

Ne infiintam o firma de distributie
manusi de cauciuc (toate tipurile).

Ce tip de afacere este din punct de

vedere al vanzarii?

Dar in functie de natura tranzactiei?

Identificati cateva particularitati ale

afacerii.

Ce oportunitati incercam sa
valorificam?

Identificati categoriile de costuri.

 Modalități pentru demararea unei afaceri

Achiziționarea unei afaceri la cheie Achiziționarea unei francize

presupune, în practică, franciza este mult mai

achiziționarea doar a unui reglementată privind
segment/structuri din acea drepturile de folosință ale
afacere (spațiu, utilaje, mărcii acelei afaceri și a
posibilitatea de acces la know-how-ului aferent
anumiți distribuitori), dezvoltării ei.
FRANCIZA - sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între
persoane fizice sau juridice,
- independente din punct de vedere financiar,
- un FRANCIZOR, acordă unei alte persoane (FRANCIZAT), dreptul de a
exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un
serviciu.
Franciza se bazează pe o marcă înregistrată, francizorul putând demonstra că
este titularul drepturilor de proprietate.
Rețeaua de franciză = un ansamblu de raporturi contractuale dintre francizor
și mai mulți beneficiari, francizantul putând folosi marca și obține avantaje din
comercializarea produselor și promovării francizei pe o piață stabilită de
francizor.
 Alegerea formei juridice pentru înființarea unei afaceri

Formă juridică pentru a se exprima în mediul de

afaceri, pentru a intra în raporturi juridice
– persoanele fizice autorizate,
– întreprinzătorii individuali și întreprinderile
familiale;
– societăţile comerciale,
– regiile autonome,
– societățile cooperative şi alte forme asociative.
Opțiunea privind forma juridică aleasă se va realiza
ținându-se cont de următoarele elemente:
 Domeniul în care urmează să își desfășoare
activitatea;
 Dimensiunile afacerii și posibilitățile de dezvoltare;
 Posibilii parteneri de viitor în dezvoltarea afacerii;
 Cel mai avantajos cadru legal pentru afacere în etapa
respectivă și în viitor;
 Cea mai avantajoasă administrare contabilă a
patrimoniului social.
 Principalele forme juridice pentru înființarea unei
afaceri sunt:
➢ PERSOANA FIZICĂ AUTORIZATĂ (PFA), ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ ȘI
ÎNTREPRINDEREA FAMILIALĂ (IF)

 Persoana fizică autorizată și titularul întreprinderii individuale pot angaja alte

persoane cu contract individual de muncă și poate colabora cu alte PFA, cu
întreprinderi individuale, întreprinderi familiale sau societăți comerciale;
 Titularul întreprinderii familiale NU poate angaja terțe persoane cu CIM, natura
activității întreprinse desfășurându-se, în esență, în familie, dar poate colabora
cu PFA, cu întreprinderi individuale, familiale sau societăți comerciale;
 Este o formă de răspundere nelimitată, solidară și invizibilă (în cazul membrilor
unei întreprinderi individuale sau familiale).
 Există aceleași condiții de constituire la întreprinderea individuală și
întreprinderea familială, însă membrii întreprinderii familiale trebuie să fie: cel
puțin 2 membri de familie.
Noțiunea ”membru de familie” = soț/soție, rude/afini până la gradul IV inclusiv.
 Asemănări și deosebiri între PFA și întreprinderea
individuală
Asemănări:
 Noile modificări legislative prevăd posibilitatea chiar și pentru PFA să
angajeze persoane cu contract individual de muncă,
 Documentele care trebuie înregistrate la ONRC sunt aceleași,
 Taxele la înregistrare / dizolvare sunt identice.
Deosebiri:
 În caz de deces al titularului unei întreprinderi individuale, moștenitorii
titularului pot să continue activitatea întreprinderii individuale, printr-o
declarație autentică dată la notar în termen de 6 luni de la data deschiderii
moștenirii. În cazul unei PFA, acest lucru nu este posibil.
 PFA trebuie să dovedească prin documente, pregătirea și experiența
profesională în activitatea întreprinsă, în vreme ce în cazul întreprinderii
individuale, este suficient ca doar unul dintre membri (reprezentantul
acesteia) să dovedească pregătirea și experiența în acel domeniu.
 SOCIETĂȚILE COMERCIALE

SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

SNC este societatea constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a

două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a
desfășura o activitate comercială (de producție, comerț sau servicii), în scopul
împărțirii profitului rezultat și în care asociații răspund nelimitat și solidar pentru
obligațiile societății.
✓ Este cea mai veche formă de societate apărută.
✓ Are la bază un ACT CONSTITUTIV.
 Deși există un patrimoniu de afectațiune al SNC, asociații răspund nelimitat și
solidar, ceea ce înseamnă că acei creditori ai SNC vor urmări întâi bunurile din
patrimoniul acesteia, iar dacă acestea sunt neîndestulătoare, vor urmări și
patrimoniul personal al asociaților din SNC;
 Denumirea se constituie la fel: numele cel puțin al unuia dintre asociați,
urmat de denumirea formei juridice (ex. ”SNC”).
 SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ

SCS este societatea constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a

două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a
desfășura o activitate comercială (de producție, comerț sau prestări de servicii),
în scopul împărțirii profitului și care răspund pentru obligațiile sociale, după
caz, nelimitat și solidar (asociații comanditați) sau în limita aportului lor
(asociații comanditari).
✓ Are la bază un ACT CONSTITUTIV și un CONTRACT DE SOCIETATE (care pot fi
înglobate în cuprinsul unui singur înscris).
✓ Denumire: cel puțin numele unuia dintre asociații comanditați, cu
mențiunea ”societate în comadită”.
✓ Capitalul social: nu există plafon minim.
✓ În cazul unei SCS, este obligatorie desemnarea unui Administrator (fie din
rândul asociaților comanditați, aceștia fiind singurii care răspund nelimitat,
fie din afara societății).
 SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ PE ACȚIUNI

SCA este societatea constituită prin asocierea a două sau mai multe
persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfășura o activitate
comercială (de producție, comerț sau servicii), în scopul împărțirii profitului și
care răspund pentru obligațiile sociale, după caz, nelimitat și solidar
(acționarii comanditați) sau în limita aportului lor (acționarii comanditari).

✓ Termenul de ”acționar” desemnează faptul că aceștia contribuie la

formarea capitalului social prin anumite cote de participare, reprezentate
prin cote de participare reprezentate prin titluri, denumite ACȚIUNI.
Capitalul social: minim 90.000 lei (echivalentul a aproximativ 20.000
EURO);
Administrarea: în sistem unitar, fiind exclusă administrarea în sistem
dualist.
Denumirea: prin rezervare de denumire, se poate alege orice denumire
acceptată de ONRC, nefiind legată de numele acționarilor (deosebire
esențială față de SNC, PFA, întreprinderea individuală sau familială).
 SOCIETATEA PE ACȚIUNI

SA este societatea constituită prin asocierea mai multor persoane, care

contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare
reprezentate prin titluri, numite ACȚIUNI, pentru desfășurarea unei activități
comerciale (de producție, comerț sau servicii), în scopul împărțirii profitului și
care răspund pentru obligațiile sociale numai în limita aporturilor lor.
Are la bază un CONTRACT DE SOCIETATE și un ACT CONSTITUTIV (care pot fi
constituite într-un înscris unic);

ACȚIUNILE se constituie prin titluri la purtător (cec, cambie, bilet la ordin),

care pot fi transmise, către terțe persoane. Valoarea nominală a unei acțiuni nu
poate fi mai mică de 0,10 lei (conform legii).
Atât în cazul SCA, cât și in cazul SA, este obligatorie constituirea unei
ADUNĂRI GENERALE a acționarilor, minim o dată pe an, în primele 5 luni.

Capitalul social: minim 90.000 lei (echivalentul a aproximativ 20.000 EURO);

Administrarea: în sistem unitar (consiliu de administrație) sau în sistem
dualist (consiliu de administrație și directorat).
 SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

SRL este societatea constituită pe baza deplinei încrederi a două sau mai multe
persoane, care pun în comun anumite bunuri pentru a desfășura o activitate
comercială (comerț, producție sau servicii), în vederea împărțirii profitului și
care răspund pentru obligațiile sociale în limita aportului lor.
Are la bază un CONTRACT DE SOCIETATE și un ACT CONSTITUTIV (sau un înscris
unic, după caz);

CAPITALUL SOCIAL: minim: 200 lei subscris și vărsat la data constituirii

societății;
Capitalul social se divide în părți sociale, a căror valoare nu poate fi mai mică
de 10 lei fiecare; Părțile sociale NU pot fi reprezentate prin titluri la purtător
(doar in cazul SA și SCA); Pentru transmiterea părților sociale, este necesară
cesiunea.

Administratorii: asociați / neasociați;

 DE REȚINUT!

Dacă numărul asociaților este mai mare decât 15 persoane, este obligatorie
numirea cenzorilor.

CENZORII sunt experți contabili cu atribuții de verificare a actelor contabile.

Aceștia sunt asociați în cadrul societății cu răspundere limitată. Prin
excepție, nu toți cenzorii trebuie să aibă calitatea de experți contabili, cu
condiția ca aceștia să fie în număr impar si cel puțin unul dintre aceștia să fie
expert contabil.

AUDITUL INTERN ȘI EXTERN

Orice SRL poate să angajeze auditori interni sau să specializeze persoane
angajate deja ca auditori interni.
➢ Auditul extern este obligatoriu în cazul societăților care îndeplinesc cel
puțin două dintre următoarele criterii:
➢ Nr. mediu salariați este de cel puțin 50 persoane;
➢ Cifra de afaceri depășește 7.300.000 EURO;
➢ Active totale de peste 3.650.000 EURO;
 Datele de idenficare a afacerii
Alegerea codurilor CAEN potrivite activității, alegerea numelui, logo-
ului sau a altor date de identificare, întocmirea documentației de constituire,
depunerea documentației de constituire.
 “CAEN reprezintă acronimul utilizat pentru a desemna clasificarea statistică
națională a activităților economice din România. Aceasta clasificare a fost
proiectată pentru a permite gruparea pe criterii de omogenitate a datelor
referitoare la "unități statistice", cum ar fi, de exemplu, o uzină sau un grup
de uzine ce constituie o entitate economică, o întreprindere.”
(www.coduri-caen.com)
ATENȚIE: Este indicat ca inițiatorul să preconizeze pe termen cât mai lung ce
activități va desfășura întreprinderea de-a lungul dezvoltării sale, pentru a
alege la momentul înființării codurile CAEN adecvate obiectivelor acelei
afaceri.
 Se poate alege un cod CAEN principal și nenumărate coduri secundare
(nu există un număr maxim), excepție face cazul SRL-D.
✓ Taxe suplimentare pentru înregistarea de noi coduri CAEN după momentul
constituirii firmei
Actualizarea codurilor CAEN: cererea de actualizare a obiectului de activitate,
certificatul de înregistrare
✓ Codurile CAEN cu regim special (activități specifice BNR, regimul armelor și
munițiilor) sunt interzise
Unele societăți pot avea numai un singur obiect de activitate: investigația
leasingului financiar sau creditarea. Unele activități economice se pot alege
numai dacă acestea reprezintă obiectul principal de activitate: activitățile
veterinare, activitățile de intermediere a tranzacțiilor financiare, activitățile de
gardă și protecție.