Sunteți pe pagina 1din 15

Abordări ale procesului de

consiliere

Prezentare realizata de:Buzgău Giulia Francesca


Durdeu Patricia Elena
Pirtea Marina Felicia
Scurtă sumarizare
3.Abordări
ale
1.Consilierea
procesului
– repere
de
conceptuale
2.Scurt consiliere
istoric din
evoluția
conceptului
de consiliere
1.Consilierea – repere conceptuale

 Definiție generală: Consilierea ca demers acţional realizat de psiholog/ consilier,


reprezintă un proces specializat de sfătuire, susţinere, orientare a persoanelor aflate în
dificultate.

Inskipp F. şi John H. Gustad J. W


Wallis J. (1978)
(1984)

În esenţă, conceptul de consiliere denotă o relaţie interumană axată pe


ajutor, realizată de o persoană specializată/ consilierul, şi o altă
persoană, care solicită asistenţă specială – clientul (Egan, 1990).
Relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este una de alianţă, de
participare şi colaborare reciprocă (Ivey, 1994).
2.Scurt istoric din evoluția conceptului de consiliere
 Din perspectivă istorică, ca fenomen social, consilierea psihologică, s-a conturat şi s-a
consolidat la începutul secolului XX, în SUA şi a fost preluată apoi în Europa. Ea a
avut ca scop realizarea orientării şi selecţiei profesionale.
 În 1908, Parsons Frank înfiinţează la Boston primul serviciu de orientare
profesională, unde utilizează o metodologie proprie de consiliere individuală, descrisă
în lucrarea Alege-ţi cariera (Choosing a vocation, 1909).
 Ulterior din ideile lui Parsons Frank, Griffin Edmund Williamson, student în cadrul
Universităţii din Minnesota, a dezvoltat ceea ce este considerat a fi prima teorie
cuprinzătoare de consiliere (spre deosebire de teoria lui Freud – psihanaliza), numită
Teoria trăsătură – factor de dezvoltare a carierei.
 Deşi iniţial teoria prevedea orientarea profesională, abordarea a fost modificată şi, în
curând a fost văzut ca o abordare generică pentru consiliere şi psihoterapie.
 Începând cu deceniul al cincilea al secolului XX, consilierea este
recunoscută ca profesie. Anume în perioada 1951-1956 apare necesitatea
de a diferenţia statusul psihiatrilor, a consilierilor psihologi şi a
asistenţilor sociali. La acel moment profesia de consilier psihologic, era
considerată inferioară celei de psiholog clinic, astfel în acea perioadă au
avut loc multe conflicte privind statutul consilierului psihologic.
 Prin urmare, în acea perioadă scade numărul candidaţilor pentru a se
perfecţiona în domeniul consilierii (studenţii ce studiau consilierea
psihologică erau cei respinşi de programul pentru psihologia clinică).
3.Abordări ale procesului de consiliere

 Începând cu 1960 se înregistrează o multitudine de abordări teoretice în domeniul


consilierii, în vreme ce, în deceniile IV-V ale secolului trecut, când consilierea
profesională a început să se dezvolte, existau doar două mari orientări –
psihanaliza fiind acceptată ca experienţă de bază pentru toţi consilierii:
 directivă – consilierea clinică a lui Williamson;
 nondirectivă – consilierea focalizată pe client a lui Rogers.

 În prezent, în urma evoluției consilierii psihologice care a beneficiat de o amplă
fundamentare teoretică, se pot distinge 3 mari abordări categoriale:

Paradigma
Paradigma Umanist-
dinamic- existențial-
psihanalitică experiențială
Paradigma
cognitiv-
comportamen
tală
Paradigma dinamic-psihanalitică
 cele mai reprezentative școli sunt: psihanaliza clasică (Freud), psihanaliza
jungiană(Jung), psihanaliza adleriană (Adler), psihanaliza Eu-lui (Freud) și
adordările dinamice (Davanloo)
 aduce în prim plan conceptul de inconștient
 modele și tehnici de consiliere/terapie:
 Metoda psihanalizei clasice
 Analiza viselor
 Analiza reacțiilor clientului
 Analiza transferului și a rezistenței
 Analiza contra-transferului
 Interpretarea
Alfred
Adler

Freud Sigmund

Carl Jung
Paradigma cognitiv-comportamentală
 cele mai reprezentative școli sunt: terapia comportamentală (Watson,Skinner), terapia
cognitivă (Beck, Freeman, Leahy), REBT, terapia multimodală (Lazarus).
 conform behaviorismului, personalitatea umană se construieşte şi se fundamentează în
raport cu stimulii externi, cu situaţiile şi raporturile sociale
 modele și tehnici de consiliere/terapie:
 CBT
 Tehnici comportamentale
 REBT
 Tehnici hipnotice
Aaron
Beck

B.F. Skinner
John B.Watson
Paradigma umanist-existențial-experiențială
 cele mai reprezentative școli sunt: terapia rogersiană (Rogers), logoterapia (Frankl),
terapia gestaltistă (Pearl), psihodrama (Moreno), analiza tranzacțională (Berne), terapia
ericksoniană (Erickson)
 ,, patologia psihică şi psihosomatică apare ca urmare a faptului că experienţele negative
de viaţă blochează „forţele pozitive” care stau la baza personalităţii noastre”.
 modele și tehnici de consiliere/terapie:
 Terapia centrată pe client
 Analiza tranzacțională
Abraham Maslow Erik
Carl Rogers
Erickson
Bibliografie

 David Daniel, Psihologie clinică şi psihoterapie: Iaşi, Editura Polirom, 2006. 97 14.
 David Daniel, Tratat de psihoterapii cognitive şi comportamentale: Iaşi, Editura Polirom,
2006.
 Mitrofan Iolanda, Psihoterapia experienţială: Bucureşti, Editura Infomedica, 1997.
 Rogers C. R., A deveni o persoană. Perspectiva unui terapeut: Bucureşti, Editura Trei, 2008.

S-ar putea să vă placă și