Tehnica.

Clasificarea tehnicii. Tehnica în atac şi în apăsare.

Tehnica reprezintă în ansamblu de elemente şi procedee specifice ca formă şi
conţinut, folosite de jucători în scopul practicării jocului cu randament maxim.
Oprindu-ne asupra expresiei “procedee specifice” subliniem de fapt conţinutul
tehnicii, care diferenţiază calitativ jocurile sportive în volei – spre deosebire de
altele jocuri în care mingea este prinsă şi aruncată – acţiunea la minge se
desfăşoară prin respingere sau lovire.
Tehnica este importantă în primul rând prin economisirea mişcării şi
eficacitatea acestea.
Începând din faza de iniţiere trebuie să se ducă o muncă susţinută pentru că
fiecare executant să fie conştient de importanţa securităţii tehnice.

DE JOS DIN POZIŢIA FUNDAMENTALĂ

TEHNICA JOCULUI
START

JOS CU DOUĂ MÂINI

DE SUS DIN FAŢĂ DIN SĂRITURĂ

FUNDAMENTALĂ

PASA DEFUNDAMENTALĂ

DE SUS CU DOUĂ MÂINI

PASA DIN POZIŢIA

DE JOC CU PLONJON
DINDEFUNDAMENTALĂ

DIN BLOCAJ AFARĂ

PROCEDEU ÎNTORS

DE JOS CU O MÂNĂ
ÎN ATAC DE SUS LATERAL ÎN APĂRARE
DE SUS DIN FAŢĂ
DIN

INDIVIDUAL

COLECTIV
DIRECTĂ
SUS

LOVITURI DE SERVICIUL PRELUCRAREA BLOCAJUL

ATAC SERVICIULUI
DE

DDEPOZ
PASA

POZIŢIA FUNDAMENTALĂ MEDIE SAU DE BAZĂ ARE

URMĂTOARELE CARACTERISTICI:
- picioarele uşor flexat şi depărtate (aproximativ la lăţimea interior), tălpile
paralele, greutatea corpului egal repartizată pe ambele picioare, braţele flexat din
articulaţiile coatelor, cu palmele în formă de cupă, ţinute la înălţimea capului.
Această poziţie este cea mai des folosită în jocul de volei în etapa de învăţare.
Primirea şi transmiterea mingii către un partener sau la adversar se face prin
angajarea tuturor segmentelor corpului (picioare, trunchi, braţe, antebraţe, mâni,
degete).
Sunt 3 variante a poziţiei fundamentale: medie, înaltă, joasă.
Toate deplasările se execută din poziţia fundamentală medie, cât mai relaxat,
pentru a trece mai uşor la următoarele mişcări solicitate de joc. Formele cele mai
folosite sunt pasul simplu, dublu, adăugat, săritura, alergarea, opririle, schimbările
de direcţie, plonjonul.
2. PASA
Este un element tehnic foarte important, fără de care nu se poate concepe
însăşi ideea de volei, aceasta stând la baza întregului joc. Desigur şi în cazul
acestui element există mai multe procedee, fiecare utilizat în funcţie de situaţie de
joc.
Pasa de sus din faţă cu două mâini, de pe loc -palmele sânt în formă de cupă,
ţinute la nivelul sau puţin de asupra frunţii. La venirea mingii, picioarele execută o
îndoire mai accentuată din articulaţiile genunchilor. În momentul contactului
degetelor cu mingea, lovirea începe printr-o întindere energică a picioarelor,
trunchiului şi braţelor în sus.
Pasa de jos- se poate executa cu ambele mâini sau cu o mină din diferite
poziţii joase pentru preluarea mingii aproape ce zboară de sol. Ea are o largă
întrebuinţare, în special la preluarea serviciului sau preluarea din atac.
1. LOVITURA DE ATAC.
Prin acest element tehnic cu cea mai mare eficacitate şi atractivitate se
încearcă în general, obţinerea de către o echipă a serviciului sau a unui punct. El
constă în trimiterea mingii în terenul advers prin lovirea ei cu o mină de asupra
plasei şi efectuarea în prealabil a unei sărituri. Este de preferat ca aceasta să fie
executată în aşa fel încât echipa adversă să nu o poată prelua, putându-se efectua
din prima lovitură – când mingea vine direct de la adversar, din a doua lovitură –
din prima pasă – ori din a treia.
Principalele procedee folosite sunt: drept, întors şi prin rotirea braţului. Toate
se execută din sărituri, de pe loc ori cu elan şi bătaie. Privind sub aspectul
mişcărilor necesare executării loviturii de atac deosebit mai multe componente:
elanul, bătaia, zborul, lovirea mingii şi aterizarea.
4. SERVICIUL.
Având în vedere că este primul element tehnic de atac care poate duce la
câştigarea punctului, trebuie să i se acorde o deosebită atenţie în procesul de
pregătire.
Cele mai accesibile pentru începători sânt serviciile executate de jos şi de sus
din faţă, celelalte (din lateral şi înalt, de sus din lateral, planat şi din faţă) fiind
mai îndemână voleibaliştilor de performanţă.
 Serviciul de sus din faţă - mingea se poate lovi cu braţul întins sau îndoit din
articulaţia cotului. Lovirea mingii se face cu palma deschisă, în momentul lovirii
articulată umărului şi blochează, braţul rămânând în faţă.
5.PRELUAREA
1. Este elementul tehnic folosit la mingile venite de la adversar, cu o
traiectorie întinsă şi o viteză de zbor mare. Nu puţine sânt şi cazurile când mingea
este trimisă din greşeală de un coechiper în fileu. Intervenţia jucătorului aflat cel
mai aproape este indispensabilă pentru a continua faza, de joc a echipei aflată în
dificultate în vederea depăşirii cu bine a momentul critic. Pentru aceasta, cele mai
întrebuinţate procedee sunt preluarea de jos cu două mâini cu fandare înainte:
preluarea de jos cu una sau cu două mâini din plonjon, preluarea cu două mâini de
sus. Desigur, poziţia mâinilor la preluare trebuie să fie cât mai corectă pentru ca
mingea să capete direcţia şi traiectoria dorită.
Sunt mai multe tipuri de preluări ale mingilor:
- preluarea din serviciu;
- preluarea din lovitura de atac;
- preluarea din plasă.
2. PLONJOANELE.
Nu se poate concepe un joc de volei fără a cunoaşte tehnica plonjonului,
aceasta fiind unul din elementele importante, care permite menţinerea mingii în
joc, fie prin pasarea ei unii coechipier fie prin trecerea peste plasă. Plonjoanele
pe spate, laterale şi înainte sunt cele care se execută cel mai frecvent.
3. BLOCAJUL.
Primul şi cel mai eficient element tehnic de apăsare împotriva loviturilor de
atac este blocajul. El se execută numai de jucători din linia I, individual sau în
grup de 2 –3 jucători. Blocajul cuprinde următoarele faze: elanul, săritura, acţiunea
propriu – zisă a braţelor şi aterizarea. Deplasarea spre locul unde trebuie efectuat
blocajul se face de obicei, paralel cu plasa, cu paşi laterali, ultimul pas fiind ceva
mai mare pentru a opri viteza de deplasare. Jucătorul se deplasează cu faţa la plasă
având palmele orientate către adversar la înălţimea pieptului şi evitând permanent
atingerea plasei sau depăşirea liniei de centru. Săritura se execută vertical aproape
de plasă prin împingerea energică în sol a picioarelor şi ducerea palmelor în sus,
cât mai aproape de banda superioară a fileului pentru a nu permite intrarea mingii
între palme şi fileu.
 Volei

TACTICA ÎN ATAC

ACŢIUNI INDIVIDUALE
TACTICA ÎN APĂRARE

CU MINGEA FĂRĂ MINGE

ACŢIUNI INDIVIDUALE
LA SERVIRE
POZIŢIA SPECIFICĂ
ATACANTULUI
LA PASĂ
CU MINGEA FĂRĂ MINGE
DUBLAREA LA LOVITURA DE ATAC

LA BLOCAJ POZIŢIA SPECIFICĂ

ATACNTULUI
LA PRELUARE ACŢIUNI ÎN GRUP
DUBLAREA
FENTELE
FENTE
SISTEMELE COMBINAŢIILE
(MIŞCĂRI ÎNŞELĂTOARE)
AUTODUBLAREA

LOVITURA DE ATAC DIN I PASĂ

CRUCEA
ACŢIUNI ÎN GRUP
LOVITURA DE ATAC DIN A II –a
PASĂ VALUL

LOVITURA SISTEMELE
DE ATAC DIN A II-a PLASAMENTUL
PASĂ LINIA A II-a EŞALON

CU CENTRUL II AVANSAT

ACŢIUNI PE ECHIPE
CU CENTRUL II RETRAS

MIXT

ALCĂTUIREA FORMAŢIEI

ACŢIUNI PE ECHIPE
PLASAMENTUL ÎN ATAC

CORELAREA ÎNTRE LINIA I-a

ŞI LINIA A II - a

ROTAŢIA LA PRELUAREA SERVIRII

Baschet