Părinți de adolescenți

Stimați părinți,
Noi deseori vă auzim vorbind despre problemele, conflictele, neînțelegerile pe care
le aveți cu copiii Dvs. adolescenți. Și nu ne spuneți că ați avea copii răi, doar
uneori neascultători, și că ei nu mai doresc să facă ceea ce le spuneți. Astfel,
firește, vă faceți griji.
Am dori să pornim de la aceea că înțelegem cât de greu vă este în unele momente.
Însă și până la acele momente în relația cu copilul a fost nevoie de o implicare
maximă. La vârsta adolescenței această implicare este una foarte specială, dat fiind
faptul că și etapa dată din viața copilului este una specială.
 
În primul rând, în adolescență în organismul copilului se produc mari schimbări la
nivel fiziologic, ceea ce provoacă experimentarea multor emoții și stări noi –
timiditate, jenă, rușine, îndrăgostire etc. Copilul devine mai preocupat de opiniile
celor din jur decât de cele ale apropiaților. Având nevoie de intimitate, el caută să
se îndepărteze de influența familiei și simte nevoia de asociere la anumite grupuri
de semeni. Iată de ce anume în această perioadă copiii, de cele mai dese ori, aleg să
se îmbrace într-un mod anumit, să asculte o muzică anumită sau să-și petreacă
timpul în anumite locuri. Copiii la vârsta dată sunt foarte preocupați de aspectul lor
fizic și foarte sensibili la critici și aprecieri negative.
Dorim să accentuăm că astfel de comportamente sunt destul de normale pentru
vârsta respectivă și nu ar trebui nicidecum interpretate ca o scăpare de sub control
a copilului.
Da, perioada adolescenței este o perioadă rebelă, dar aceasta nu presupune
declanșarea unui război între Dvs. și copil. Relațiile tensionate apar atunci când
comportamentul copilului începe să vă îngrijoreze. Din dorința de a nu permite să
se întâmple vreun rău fiicei sau fiului, încercați să verificați tot ceea ce face. Aveți
dubii și, la un moment dat, vă prindeți, probabil, la gândul că nu prea aveți
încredere în copil.
Din perspectiva copilului această grijă pare un control exagerat, care îl
îndepărtează și mai mult de Dvs. În astfel de momente reacția copilului va fi de a
se opune și a proceda invers la ceea ce-i spuneți sau cereți.
Ceea ce puteți și trebuie să faceți Dvs. ca părinte este să fiți cât mai aproape de
copil. Aproape, nu în sensul verificării sau controlului, dar devenirii unui aliat,
prieten. Chiar dacă pare de necrezut, ținând cont de relația pe care o aveți la
moment cu copilul, el cu adevărat își dorește o astfel de prietenie. În această ordine
de idei vă propunem următoarele sfaturi.
 Evitați orice critică și învinuire la adresa copilului. Aceasta nu face
decât să declanșeze un comportament și mai rebel.
  Fiți atenți la întrebările adresate copilului. Cele tipice unui
interogatoriu vor rezulta cu răspunsuri evazive și foarte nesatisfăcătoare
pentru Dvs. În loc să întrebați cu un ton nemulțumit „Unde ai umblat
până acum? Te-am sunat de nenumărate ori!”, spuneți-i că ați avut
 nevoie de el și, deja, ați început să vă faceți griji. Copilul va încerca
singur să explice cauza lipsei sale de acasă sau a sunetelor fără răspuns.
 Încetați să-i luați în derâdere prietenii. Din contra, propuneți copilului
să-și invite prietenii acasă, pentru a avea posibilitatea să faceți cunoștință
mai îndeaproape cu ei.
 Împărtășiți-i interesele. Manifestați curiozitate față de ceea ce preferă și
iubește copilul. Susțineți-l atunci când își dorește să realizeze ceva și,
neapărat, vorbiți-i despre sentimentele și emoțiile prin care treceți uneori.
  Străduiți-vă să valorificați ceea ce face bine copilul Dvs., să puneți
accente pe punctele lui forte. Cu siguranță, acestea sunt prezente în viața
lui, însă din cauza comportamentului mai rebel al copilului treptat le
treceți sau le-ați trecut în umbră.
 Oferiți-i copilului libertatea de a alege. De a fi independent în anumite
momente. Acceptați această libertate și independență, vorbindu-i despre
responsabilitatea pe care urmează să și-o asume dacă procedează într-un
fel sau altul.
 Vorbiți-i despre propriile experiențe, nu vă fie frică sau jenă să vă
împărtășiți cu unele dintre ele. Fiți un exemplu pentru copilul Dvs.
Vorbiți-i despre reușitele și nereușitele proprii într-un mod liber și
nestingherit, ca ulterior să procedeze și el la fel.
Adolescența este mai mult decât o etapă a vârstei. Este o treaptă spre viața de adult.
Trăind într-o societate în continuă schimbare și dezvoltare vertiginoasă, fiecare
generație de adolescenți este una specială, cu idei, preocupări și priorități proprii.
Dar oricare ar fi timpurile, copilul are nevoie de Dvs., de suportul, dragostea și
comunicarea constructivă pe care i-o puteți oferi. Indiferent de situația în care se
poate afla copilul sau de comportamentul pe care îl manifestă, el are mereu nevoie
să știe cu siguranță că acasă este așteptat, iubit și apreciat.