TIMIDITATEA -CUM SĂ ÎI AJUTĂM

Una dintre cele mai frecvente căutări Google, în domeniul parentingului este legată de
ajutorul pe care părinţii îl cer pentru a-şi ajuta copiii timizi. Timiditatea este, se pare, o
problemă modernă care dă bă tă i de cap multor copii şi pă rinţi.
Ce fac cu timiditatea copilului meu? Cum îl pot ajuta să scape de timiditate, ce pot face eu
pentru el, cum să îl sprijin? Iată cele mai frecvente preocupări ale părinţilor.
În acest articol, care sper să îţi fie cât mai util, te invit să descoperi câteva metode prin care poţi
ajuta copilul timid să se integreze mai uşor, să se simtă mai bine cu sine, să înceapă să îşi
depă şească timiditatea.

Şi aş vrea să începem prin a stabili faptul că un copil timid nu este un copil cu

probleme. Timiditatea nu este un handicap. Eu m-am numă rat printre cei mai timizi copii
probabil, însă timiditatea s-a diminuat pe mă sură ce am crescut şi am început să îmi realizez
planurile, întâlnind oamenii potriviţi.
Timiditatea se vindecă şi, aşa cum spunea un mare actor, care mi-a fost şi profesor la
teatru, timiditatea este, adesea, un semn al unei bune creşteri.
Într-o lume in care „tupeul” guvernează , timiditatea pare, în comparaţie, un handicap. Însă nu
este aşa.

Este un stadiu al dezvoltă rii şi o mai mică forţă de exprimare. Cel puţin verbală . Adesea,
timiditatea se naşte din lipsa încrederii, iar lipsa încrederii din lipsa unor activită ţi satisfă că toare,
care să -i arate copilului că poate, trebuie doar să încerce!

4 modalităţi prin care poţi ajuta copilul timid să se integreze mai uşor,
să se simtă mai bine cu sine, să înceapă să îşi depăşească timiditatea.
 1. Găseşte-i grădiniţa potrivită

Gră diniţa potrivită pentru copilul tă u nu e neapă rat cea mai bună gră diniţă , nu trebuie să fie nici
aceea la care toţi dau nă vală , ci aceea în care mediul este propice lui, nevoilor lui, pasiunilor lui.
Caută -i o gră diniţă în care să se bucure că merge. Pentru a evita reacţia la întâlnirea cu ceilalţi,
mergeţi acolo în vizită câteva zile, astfel încât copilul să cunoască locul, să descopere câte
posibilită ţi îi oferă şi să cunoască personalul.

Dacă e deja la gră diniţă şi vă confruntaţi cu timiditatea, asigură -te că este implicat în activită ţi
care să îi ridice stima de sine şi să îl ajute să se simtă excelent, important, apreciat.

Acelaşi plan se aplică şi pentru şcolari. Nu uita, în mediul potrivit, copilul timid înfloreşte pur şi
simplu. Îţi voi spune din nou cum eu, întotdeauna timidă , în momentul în care am reuşit să intru
la teatru şi să vă d câtă magie ză cea în mine… am devenit conştientă de valoarea mea şi totul s-a
schimbat.

Iar faptul că am ştiut că aş putea intra… a fost confirmarea că timiditatea nu are legă tură cu
eşecul şi nu te împiedică a-ţi construi şi îndeplini visurile.

2. Ascultă-l

Discută permanent cu copilul tă u despre ce simte, ce îl bucură , ce temeri are, ce dorinţe are, cum
se simte, ce crede despre el, ce gândește că ar crede ceilalţi despre el. Explică -i cât este de
special, încurajează -l, susţine-l şi ajută -l să înţeleagă că e minunat şi trebuie să aibă încredere în
el, pentru toate lucrurile extraordinare pe care le poate face.

Ascultă -l şi nu-i cere să se schimbe, nu îi prezenta timiditatea ca pe o problemă , susţine-l şi

transmite-i calm. Emoţiile tale sunt şi ale lui. Deschide discuţii, întreţine-le pe ale lui, discutaţi
mult, despre orice, cu o atitudine degajată şi tonus bun. Nu omite nici să fii vulnerabilă şi să îi
recunoşti copilului ca şi tu ai momente de timiditate, că acesta este un lucru firesc, însă nu
trebuie să ne controleze.

3. Gândirea pozitivă

Copiii timizi tind să aibă gânduri negative:

Ceilalţi copii nu se vor juca nici azi cu mine.
Nimeni nu o să mă placă la şcoală.
La grădiniţă, copiii nu mă bagă în seamă.
Ce e de făcut?
Înlocuim negativismul cu afirmaţii pozitive şi îi explică m că trebuie să facă un exerciţiu şi să
îşi imagineze că e cel mai amuzant, simpatic şi popular copil din clasă , iar toţi vor să fie în jurul
lui. Am aplicat această tehnică asupra lui Rareş, un bă ieţel de 7 ani, care deja transformase
şcoala într-un monstru. Şi a funcţionat.
De ce cred eu că a funcţionat? Pentru că s-a relaxat, nu s-a mai stră duit să intre în conversaţii
sau să se adapteze, ci pur şi simplu s-a comportat aproape prostesc, ceea ce l-a ajutat să devină
relaxat, încreză tor şi să declanşeze schimbarea. Lucrurile mici chiar fac minuni. Da, fac!
Copiii timizi se tem atât de mult de respingere, încât iau asupra lor toate pă rerile celorlalţi şi se
închid… adesea fă ră motiv, ceea ce le declanşează anxietatea. Trebuie doar să facem micul
click, să nu renunţă m uşor, iar copilul va deveni conştient de ceea ce este şi toate vor că pă ta alt
sens.

4. Susţinerea implicării în activităţi care îl definesc

Copiii timizi sunt adesea percepuţi ca snobi, îngâmfaţi sau ciudaţi. Da, sunt copii care, ca
mecanism de apă rare, prin care să îşi ascundă emoţiile şi timiditatea, teama sau nesiguranţa, se
comportă uşor agresiv, cu îngâmfare. Însă , în spatele acestei atitudini-mască , se ascunde multă
incertitudine. Tratamentul? Multă iubire şi mediul potrivit, în care copilul să poată fi aşa cum
simte.
Timiditatea, considerată fobie socială , ca orice altă fobie, poate fi vindecată prin înfruntarea sa.
În acest sens, am putea încuraja copilul să îşi înfrunte temerile, să vorbească în public despre un
subiect pe care îl stă pâneşte şi care îl pasionează , prin care să îl asigură m că va atrage atenţia
într-un mod pozitiv şi va fi apreciat. Şi, în general, să înfrunte toate temerile din spatele
timidită ţii sale, acţionând, pentru fiecare în parte, practic şi uşor. Poate e mic, poate nu ştie cum
să demareze lucrurile, însă responsabilitatea noastră este să le fim sprijin şi să îi ajută m să
înţeleagă cât de extraordinari sunt şi că ei sunt singurii care îşi pot sta în cale.

Dr. Gregory Markway, care acordă o atenţie deosebită subiectului timidită ţii, susţine faptul că ,
adesea, copiii devin timizi şi din cauza împrejură rilor în care simt că sunt presaţi şi nu înţeleg
cum ar trebui să se comporte.
Dintre acestea, cel mai frecvent… vinovate sunt:
1. Întâlnirile cu persoane străine – când toată lumea aşteaptă de la copil să zâmbească , să
socializeze, să ră spundă la o mulţime de întrebă ri – iar copilul se simte asaltat şi nu ştie cum ar
trebui să ră spundă tuturor aşteptă rilor.
Ce e de făcut: Putem propune copilului să se deschidă şi să comunice, însă niciodată să nu îl
obligă m: Zâmbeşte, răspunde, nu e frumos cum te porţi. Evită să îl forţezi la un comportament
sau o reacţie care nu îl reprezintă şi pe care nu le simte, poate, pe moment.
2. Situaţiile noi. Nu şcoala în sine îl face pe copil să se comporte astfel şi să fie timidul clasei, ci
faptul că se află într-o situaţie nouă . La fel, orice situaţie nouă , mai ales dacă este una presantă ,
îl va determina să se închidă în sine.
Ce e de făcut: Contactul frecvent cu medii şi situaţii noi (de preferat plă cute, astfel încât să îşi
formeze o reacţie pozitivă la nou) îl vor ajuta pe copil să se familiarizeze mai uşor cu
neprevă zutul şi să conştientizeze că poate deţine controlul asupra întâlnirilor şi emoţiilor care nu
sunt neapă rat în zona sa de confort.
3. Provocările. Copilul creşte într-o zonă de confort – pe care noi ne dorim să i-o oferim,
bineînţeles, din dragostea pe care i-o purtă m. Însă această zonă de confort îl poate afecta atunci
când se întâlneşte cu provocă rile. Pentru că nu ştie cum ar trebui să reacţioneze şi ce să facă .
Panica se instalează , copilul nu se simte suficient de bun, iar timiditatea este efectul, pe termen
lung, al acestor provocă ri că rora nu le poate spune „da”.
 Provocări simple pe care să i le oferim copilului

Iată 5 provocări simple pe care să i le oferi copilului pentru a-l obişnui să iasă din zona de
confort
1. Lasă-l să răspundă la telefon
2. Permite-i să comande atunci când sunteţi la restaurant
3. Susţine-l să întindă el banii casieriţei, atunci când sunteţi la cumpărături
4. Implică-l în acţiuni plăcute de voluntariat şi apreciază-i eforturile
5. Mulţumesc şi te rog sunt bazele unei comunicări deschise
Repet: în mediul potrivit, copilul timid înfloreşte. Trebuie întotdeauna să gă sim mediul
adecvat, în care copilul să meargă cu bucurie, în care să se simtă ascultat, înţeles, iubit, apreciat,
acceptat.
Timiditatea se reduce la acceptare. Când este acceptat, copilul prinde încredere în sine, când
are încredere în sine… se deschide şi realizează lucrurile de care este, ştim deja, atât de capabil!
Ce ar mai trebui să ştii
Timiditatea nu este o boală. Da, din pă cate este adesea tratată şi catalogată ca fiind. Însă nu are
legă tură cu reuşita, realiză rile şi dezvoltarea. Timiditatea este o tră să tură de personalitate, nu un
defect. Persoanele timide ascund comori. Au doar nevoie să fie ajutate să îşi gestioneze emoţiile.
Adică să li se predea, indiferent de vârstă , inteligenta emoţională .
Dacă ai 30 de minute pe zi, poţi creşte un copil genial, îl poţi ajuta să se simtă apreciat, să se
deschidă şi să înţeleagă mecanismul din spatele timidită ţii sale. Îţi recomand cartea Copilul tău
este un geniu, materialul magic ce te va ajuta să ră spunzi tuturor întrebă rilor care îţi dau bă tă i
de cap şi să îţi ajuţi copilul să iasă la lumină şi să devină conştient de ceea ce este.
Paşi mici, ră bdare, susţinere, iubire necondiţionată , conectare, încredere şi emoţii pozitive, dar
mai ales implicarea în activită ţi care îl fac să se simtă apreciat, toate acestea îl pot ajuta pe
copilul timid să se simtă acceptat şi să se deschidă . Când acest lucru se întâmplă , „vindecarea” e
doar o chestiune de timp.