Politici privind curriculum-ul si competentele educationale

Conceptul de inovare defineşte sintetic introducerea noului. Acţiunile având acest scop fac
parte din viaţa omului nu de ieri, de azi, găsirea şi introducerea noului reprezentând factorii
principali care au determinat evoluţia omenirii de-a lungul întregii sale existenţe. Importanţa
şi volumul acestor activităţi au crescut odată cu dezvoltarea societăţii. În special în ultimele
decenii se constată o creştere fenomenală a interesului pentru inovare, ca modalitate de a
obţine o creştere economică durabilă a organizaţiilor şi a societăţii.

În contextul dezvolt ării dinamice a societăţii, fiecare organiza ţie şcolară parcurge, sub
presiunea factorilor interni şi externi, diverse schimbări în toate domeniile şi cu intensit ăţi
diferite. Aceste schimbări reprezint ă o condi ţie esenţială pentru:

- racordarea scolii la realitate

- adaptarea invatarii in context

- asigurarea unei educatii de calitate.

Schimbarea reprezintă un proces care include o succesiune de etape cu caracter general

valabil: acţiunea unor forţe interne şi externe care cer o schimbare la nivelul organizaţiei
şcolare.

Procesele de schimbare care au loc în cadrul unui sistem organizaţional şi, în particular, în
cadrul unit ăţii de înv ăţământ se pot situa pe nivele diferite din punct de vedere al:
intensitatii, amplitudinii, efectelor pe care le atrag.

Iniţierea, promovarea, sus ţinerea proiectelor de schimbare în cadrul unei unit ăţi de
învăţământ presupune construirea şi aplicarea unor proiecte care s ă ţină seama de specificul
şcolii şi al comunităţii sale. După cum se ştie proiectarea constituie una din atribuţiile , func
ţiile managementului şcolar, este necesar ca fiecare manager să deţină competenţe specifice în
domeniul proiectării.

Proiectarea reprezint ă construirea drumului virtual de la o imagine generală şi abstractă la

faptul particular şi concret, care transformă imaginea mentală într-o realitate efectiv trăită. În
acest sens proiectarea schimbării cons ă în constituirea progresivă a unor elemente din ce in
ce mai concrete, care decurg unele din altele în cadrul unui process care merge de la: general
la particular, abstract la concret, orizont lung de timp la termenul scurt.