Ghitu Elena

Anul al III-lea
Psihopedagogie specială, 14LF381

FIŞA DE LECTURĂ – ORGANIZAREA INFORMAŢIILOR

Tema, conceptul CREATIVITATEA

Definiţie Dicţionarul APA (2007) definește creativitatea ca “aptitudinea de a

produce ceva original, produse, teorii,
tehnici sau idei. Individul creativ manifestă originalitate, imaginaţie, şi
expresivitate.
Cercetările nu au explicat de ce unii indiviz sunt mai creativi decât alţii,
dar
creativitatea este în mod cert o trăsătură stabilă în timp”.
Descriere, “Creativitatea este o caracteristică generală a personalităţii,
caracteristici manifestată prin capacitatea de a crea ceva nou, original.Aceasta
poate fi studiată ca dispoziţie a personalităţii, ca aptitudine sau ca
proces mintal, fiind o caracteristică distinctă de inteligenţă.”
Persoanele creative posedă multe caracteristici/trăsături distincte
care le diferențiază semnificativ de persoanele mai puțin creative sau
chiar noncreative. Davis (1999) a "inventariat" peste 200 trăsături de
personalitate și adjective ale atitudinii creative,găsite în literatură
asupra creativității, și le-a împărțit în trăsături pozitive, social dezirabile
și trăsături negative, potențial supărătoare. Dintre acestea, în ordinea
caracteristicilor importante sunt: imaginația, sensibilitatea la probleme,
curiozitatea, intuiția, descoperirea ideilor, toleranța pentru ambiguitate,
independența (autonomia), originalitatea 
La baza procesului creativ stau trei categorii de factori:
factorii psihici
factori cognitivi - intelectuali (aptitudinali)
factori noncognitivi (motivatie, afectivitate, atitudini)
factori sociali (culturali, educativi, mediu.socio-economic)
factori biologici (diferenta de sex, de varsta)

J. Taylor a elaborat o teorie care indică 5 nivele ale creativităţii.

Primul şi cel mai simplu şi mai elementar este nivelul creativităţii
expresive. Este propriu tuturor copiilor şi se manifestă în desen,
cântec, născociri de istorii, poveşti... Copiii creează deoarece vor să
se exprime. Să-şi exprime grijile, obsesiile, fricile, bucuriile.
Nivelul 2: creativitatea productivă este cea mai simplă creativitate la
adult. Ea constă în executarea unor lucrări abil, iscusit, deşi
originalitate e puţină.
Nivelul 3: creativitatea inventivă. Ea constă în capacitatea de a realiza
conexiuni noi între elementele deja cunoscute. Esenţa acestei
creativităţi este exprimată prin verbul „a inventa”.
Nivelul 4: creativitatea inovativă. Ea produce lucrări noi şi originale. În
psihologia tradiţională îi corespunde noţiunea de talent. Poezie, cântec
şi alte opere marcate de har.
Nivelul 5: creativitatea emergentă. Produce ceva care revoluţionează
domeniul. În psihologia tradiţională îi corespunde noţiunea de geniu.
Persoane la acest nivel sunt şi mai puţine.

Exemple “Prima scriere de factură psihologică a fost cea a lui Galton

(Hereditary genius, 1869), în care el descrie personalităţile mai multor

1
Ghitu Elena
Anul al III-lea
Psihopedagogie specială, 14LF381

creatori şi caută în genealogia lor argumente pentru a susţine teza

ereditaristă: aceşti creatori sunt aşa deoarece în ascendenţa lor au
fost întotdeauna persoane creative, de la care ei au moştenit talentul.
Până la sfârşitul secolului XIX creaţia (proces), produsul creativ şi
personalitatea creativă nu au fost un obiect de studiu pentru
psihologie, pentru simplul motiv că şi ea era o ştiinţă “debutantă”.
Studiul psihologic al creativităţii debutează lent şi timid în prima
jumătate a secolului XX. Până în 1950 existau puţine cercetări în acest
domeniu.”
(Marcela Rodica Luca, 2010, Introducere în psihologia personalităţii,
Brașov, Universitatea Transilvania din Brașov , pg. 159)

Comentariu Există foarte multe teorii ale creativităţii în literatura de specialitate.

Critic Unele contrastează puternic cu ceea ce vedem la persoanele creative
din jurul nostru. Nu există până în prezent o teorie universală care să
explice acest fenomen specific uman.
Dintre componentele pe care se pune accent este inteligenţa,
surprinsă în trei ipostaze:
a. inteligenţa sintetică sau abilitatea de a comunica informaţia
existentă în noi moduri;
b. inteligenţa analitică sau abilitatea de a face diferenţa între noile idei
care au potenţial şi noile idei care nu sunt fezabile. Această abilitate
este esenţială alocării eficiente a resurselor. Este modalitatea prin
care evaluăm calitativ noile idei.
c. inteligenţa practică sau abilitatea de a vinde o idee celor interesaţi
să o cumpere.
Fără inteligenţa practică, persoana creativă nu va putea să obţină
resursele necesare dezvoltării ideii creative.
Autorul fişei: Sursa bibliografică:
Ghitu Elena
anul al III-lea Marcela Rodica Luca, 2010, Introducere în psihologia personalităţii,
Psihopedagogie Brașov, Universitatea Transilvania din Brașov , pg. 158-171
specială Roco, Mihaela, 2004,Creativitate şi inteligenţă emoţională, Iaşi, Editura
Polirom