STIMULAREA CREATIVITATII PRIN LECTIILE DE MATEMATICA LA CICLUL

PRIMAR
Martie 2011
Inst. Mihaela Draghici
Prof. Adina Roscovaru
Scoala D.I.Ghica Radovanu

Deoarece matematica nu se invata numai de specialisti,ci ea face parte din cultura

generala a oricarui cetatean si o invatam pentru a o folosi si a ne ajuta in practica,este necesar ca
elevii sa dobandeasca nu simpla instruire matematica,ci educatie matematica.
Activitatea matematica implica efectul gandirii,in primul rand al celei creative.In clasele
primare se formeaza notiuni elementare,cu care omul va lucra pe tot parcursul vietii,notiuni pe
care se cladeste intregul system de achizitii imperois necesare.Este incontesrtabila contributia
matematicii la formarea unei gandiri logice,concrete si creative,la formarea unor deprinderi de
munca,de ordine,de punctuatie.
Conceptul de creativitate a primit numeroase definitii din partea specialistilor.Vazuta prin
prisma zestrei de attribute personale,creativitatea capata sensul de potential creativ,de suma
de insusiri si factori psihologici ai unor viitoare performante creatoare.
O conditie fundamentala a creativitatii este inteligenta,ea fiind una dintre cele mai
generale aptitudini umane si un atribut al tuturor proceselor cognitive,avand particularitati
specifice:capacitatea de a surprinde repede si cu precizie trasaturile definitorii ale unui obiect,de
a sesiza ceea ce este esential,general,repetabil din perceptiile anterioare,de a organiza si structura
rapid si selective,de a combina si a stabili relatii intre idei,imagini,lucruri sau fenomene la
diferite nivele de abstractie sau intuitie.inteligenta este o conditie necesara,darn u si suficienta a
creativitatii.Realizarea actiunii de creatie solicita fantezia,unele aptitudini speciale, implicarea
factorilor motivationali: curiozitatea,interes pentru cunoastere, precum si anumite trasaturi ale
personalitatii.Intr-un sens mai larg creativitatea este combinata cu capacitatea gandirii umane de
a gasi metode,solutii, idei noi.La nivelul copiilor din ciclul primar orice rezolvare de situatii
problematice constitue in acelasi timp o manifestare a creativitatii gandirii lor. Principala
caracteristica a gandirii creative la elevi este noutatea sau originalitatea solutiei gasite,a ideii
emise. Personal, consider ca in ciclul primar se formeaza premisele pentru dezvoltarea ulterioara
a creativitatii.
Copilul de varsta scolara mica adopta o atitudine creatoare atunci cand, pus in fata unei
probleme ii structureaza datele,descopera caile de a orezolva intr-un mod personal.Rezolvarea de
probleme, si in mod deosebit compunerea de probleme matematice,prezinta o mare importanta
pentru dezvoltarea flexibilitatii gandirii si constitue un cadru optim pentru cultivarea
creativitatii.In rezolvarea problemelor,gandirea elevilor este mereu confundata cu o
necunoscuta,Pentru descoperirea ei,elevii emit ipoteze,intreprind diverse cautari,stabilesc diferite
relatii,fac combimatii pentru a gasi drumul spre rezolvare, Pe masura ce ei patrund in miezul
problemei,necunoscuta se lasa descoperita,
Printre procedeele folosite in activitatea de rezolvare a problemelor enumeram:
Complicarea problemei prin introducerea de noi date sau prin modificarea intrebarii
Rezolvarea problemei prin doua sau mai multe procedee
Scrirea rezolvarii problemei intr-o singura expresie
Alegerea celei mai scurte si mai economicoase cai de rezolvare
Determinarea schemei generale de rezolvare a problemelor care fac parte dintr-o anumita
categorie si incadrarea sau nu a unei probleme dintr-o anumita categorie de probleme
Transformarea problemelor compuse in exercitii astfel incat ordinea operatiilor sa fie in
succesiunea judecatilor si a realitatilor corespunzatoare continutului problemei
Transformarea problemelor compuse in exercitii cu paranteze care sa indice ordinea
operatiilor
 Transformarea si compunerea din 2 sau 3 probleme simple a unei compuse
In rezolvarea problemelor este greu de precizat pana la ce nivel avem de a face cu
gandirea obisnuita si de unde incepe sa se manifeste gandirea creatoare.Si una,si cealalta uzeaza
de operatii de analiza si sinteza,generalizari,abstractizari.
Creatoare este si gandirea unui elev care gaseste rezolvarea unei probleme de
matematica,pe o cale diferita sau mai eleganta decat cea din manual sau cea care a fost
prezentata de invatator in clasa.
Compunerea problemelor este una dintre modalitatile principale de a dezvolta gandirea
independenta si originala a copiilor,de cultivare si educare a creativitatii gandirii lor.
Se pot compune si crea probleme in urmatoarele forme si urmataorele succesiuni
graduale:
Probleme actiune sau cu punere in scena
Compunere de probleme dupa tablouri sau imagini
Compunere de probleme dupa modelul unei probleme rezolvate anterior
Compunere de probleme dupa un plan stabilit
Probleme cu indicarea operatiilor matematice ce trebuie efectuate
Compunere de probleme cu mai multe intrebari posibile
Compunere de probleme cu o intrebare data si cu mai multe continuturi date,precum si
date si relatii intre date ale continutului
Compunere de probleme cu intrebare probabila
Compunere de probleme cu un inceput dat,cu sprijin de limbaj
Compunere de probleme cu marimi date,cu valori numerice date
Compunere de probleme dupa un exercitiu simplu sau compus
Compunere de probleme dupa un model simbolic
Compunere de probleme cu modificarea continutului si a datelor
Crearea libera de probleme
In elaborarea textului unei probleme este necesar ca invatatorul sa utilizeze date si
expresii reale,mijloace si procedee de natura sa le ofere elevilor imprejurari de viata
corespunzatoare. Continutul problemei ce urmeaza a fi propus trebuie astfel formulat inacat sa
permita elevilor formarea de reprezentari ale actiunii veridice,sa-si fixeze date care sa fie in
concordanta cu realitatea.
In activitatea de compunere a problemelor trebuie sa se tina seama de posibilitatile
elevilor prin sarcini gradate,trecandu-se treptat de la compunerea libera la cea ingradita de
anume cerinte,din ce in ce mai restrictive.Invatatorul are sarcina sa conduca o vasta
activitate,prin indicatii clare,prin exemple sugestive folosite ca modele,prin cerinte rationale,sa
canalizeze gandirea si imaginatia copiilor spre asociatii din ce in ce mai putin intamplatoare.In
acelasi timp,sa-I faca pe elevi sa aiba incredere in ei,sa le educe calitati moral-volitive, sa le
dezvolte interesul si sensibilitatea la probleme noi, sa fie receptivi la situatii problematice cu
continut matematic.
Compunerea de probleme in clasele I-IV poate constitui o premisa reala si eficienta
pentru o viitoare munca de cercetare,pentru activitatea ulterioara de creatie si ,cu certitudine,o
modalitate sigura de sporire a rolului formativ al invatamantului systematic din ciclul primar,in
stransa corelatie cu celelalte discipline de invatamant.
Din practica scolara am constatat ca jocul didactic ofera copilului cadru adecvat pentru o
actiune independenta.Jocurile didactice au un continut bine conturat avand ca punct de plecare
notiuni dobandite de elevi la momentul respective,iar prin sarcina data de acestia sunt pusi in
situatia sa elaboreze diverse solutii de rezolvare potrivit capacitatilor individuale, accentual
cazand nu pe rezultatul final,ci pe modul de obtinere al lui.pe posibilitatile de stimulare a
capacitatilor destimulare si afectiv-motivationale implicate in desfasurarea acestora.
Jocurile didactice cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a
deprtinderilor si a cunostintelor achizitionate,la dobandirea , prin mijloace proprii,a unor noi
cunostinte.Ele angajeaza intreaga personalitate a copilului,constituind adevarate mijloace de
evidentire a capacitatilor creatoare,dar angajeaza si metode de stimularea potentialului creativ al
copilului,referindu-ne la creativitatea de tip scolar,manifestata de elevi in proocesul de invatare.
Recunoasterea jocului didactic ca pe o metoda de stimulare si dezvoltare a creativitatii o
argumentam prin capaciatile de antrenare in joc a factorilor intelectuali si nonintelectuali
evidentiatide cercetarile stiintifice oglindite in literatura didactica.Referindu-ne la principalii
factori determinati in structurile creatoare ale personalitatii,constatam ca acestia sunt solicitati si
antrenati cu ponderi diferite in jocurile didactice.
Adeseori ne-am intebat:cum putem usura activitatea independenta a elevilor?cum sa
predam pentru a-I face sa astepte cu bucurie ora de matematica?cum am putea face ca elevii sa
inteleaga unle probleme mai dificile?ce activitate didactica face posibila intelegerea matematicii
de azi?La aceste intrebari si la multe altele gasim raspunsul prin folosirea jocului didactic in
predarea matematicii.Jocul este puntea ce poate uni scoala cu viata,activitatea ce-I permite
copilului sa se manifeste conform naturii sale,sa treaca pe nesimtite la munca serioasa.
Micul scolar,integrat intr-un process educativ neatractiv,rigid,care primeste informatii,nu
va gusta bucuria descoperirii de cunostinte,sau de srategii operationale,nu va invata pentru a
cunoaste si motivatia activitatii lui va fi cel mult exterioara:obtinerea calificativului FB.Folosind
jocul didactic in orele de matemartica am urmarit atitudinea copiilor fata de sarcinile cu caracter
creator si au fost cu totul surrprinzatoare.Elevii si-au dorit sarcinile,le-au asteptat,iar de la un
timp le-au solicitat.Dupa indeplinirea sarcinilor cu caracter creator elevii au fost mai bine
pregatiti pentru alte actvitati,mai recreate si mai odihniti.Elevii au manifestat un interes mai
crescut fata de ora de matematica la care s-a folosit jocul didactic,si au putut incerca
posibilitatile,au reusit sa se afirme.Ei au fost bucurosi cand au reusit si nemultumiti ca
rezolvarile au dat gres,Chiar si elevii timizi sau cei mai slabi la invatatura au dobandit incredere
in fortele proprii,au dorit sa incerce si prin astfel de activitati au reusit sa obtina rezultate mai
bune.
Abordand problema jocurilor didactice matematice din punct de vedere psihologic,
consideram ca pot srevi educatiei creativitatii la nivelul claselor I-IV,in stricta dependenta cu
cunoasterea de catre invatator a valentelor acestora,de capacitatile de selectie,structurale si
creative ale cadrului didactic.In concluzie orice act creativ presupune un material care sa fie
prelucrat in mod inedit,Cunostintele pe care le poseda elevul,Gradul de stapanire a lor,constituie
conditia esentiala a creativitatii micului scolar.Gandirea creatoare are nevoie,deci,de un material
bogat cu care sa opereze si care sa faciliteze generalizarea.Dar nu este vorba de acumulare de
cunostinte,ci mai ales de sistematizarea lor.Oricat de bogat ar fi fondul de informatii nu este
sufficient pentru realizarea creativitatii.El trebuie prelucrat,de aceea sunt necesare instrumente de
prelucarea a cunostintelor si a capacitatii intelectuale.
Cultivarea creativitatii la elev impune anumite cerinte,dintre care mentionam::invatatorul
sa insufle elevilor o atitudine si un stil de gandire creator,crearea unei atmosphere
permissive,orientarea elevilor spre nou,incurajarea efortului crteativ al elevilor inca de la primele
manifestari.