Convenția ONU cu privire

la drepturile copiilor
Bernatchi Bianca
Galaton Andreea
Precup Denisa
Savu Oana
 PREAMBUL
• Statele părţi la prezenta convenţie,
• a) reamintind principiile proclamate în Carta Naţiunilor Unite care recunosc
demnitatea intrinsecă, valoarea şi drepturile egale şi inalienabile ale omului ca
fundament al libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,
• b) recunoscând faptul că în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum
şi în convenţiile internaţionale privind drepturile omului, Naţiunile Unite au
proclamat şi au consimţit că orice persoană este îndreptăţită să beneficieze de
toate drepturile şi libertăţile prevăzute de acestea, fără niciun fel de diferenţiere,
• c) reafirmând universalitatea, indivizibilitatea, interdependenţa şi interrelaţionarea tuturor
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi necesitatea ca persoanelor cu
dizabilităţi să li se garanteze dreptul de a beneficia pe deplin de acestea, fără discriminare,
• d) reamintind Convenţia internaţională privind drepturile economice, sociale şi culturale,
Convenţia internaţională privind drepturile civile şi politice, Convenţia internaţională
privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenţia internaţională
privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Convenţia
împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante,
Convenţia privind drepturile copilului şi Convenţia internaţională privind protecţia
drepturilor tuturor muncitorilor migranţi şi ale membrilor familiilor acestora,
• e) recunoscând faptul că dizabilitatea este un concept în evoluţie şi că acesta
rezultă din interacţiunea dintre persoanele cu deficienţe şi barierele de atitudine şi
de mediu care împiedică participarea lor deplină şi efectivă în societate în condiţii
de egalitate cu ceilalţi,
• f) recunoscând importanţa principiilor şi orientărilor politice cuprinse în
Programul mondial de acţiune privind persoanele cu dizabilităţi şi în Regulile
standard privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi în
influenţarea promovării, formulării şi evaluării politicilor, planurilor, programelor
şi acţiunilor la nivel naţional, regional şi internaţional, în vederea continuării
egalizării şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi,
• g) subliniind importanţa problematicii dizabilităţii ca parte integrantă a
strategiilor relevante ale dezvoltării durabile,
• h) recunoscând, de asemenea, faptul că discriminarea oricărei persoane pe criterii
de dizabilitate este o încălcare a demnităţii şi valorii inerente a omului,
• i) recunoscând, pe de altă parte, diversitatea persoanelor cu dizabilităţi,
• j) recunoscând necesitatea de a promova şi proteja drepturile omului pentru toate
persoanele cu dizabilităţi, inclusiv pentru cele care au nevoie de mai mult sprijin,
• k) preocupate de faptul că, în ciuda acestor instrumente şi responsabilităţi
diverse, persoanele cu dizabilităţi continuă să se confrunte cu bariere în
participarea lor ca membri egali ai societăţii, precum şi cu încălcări ale
drepturilor omului, peste tot în lume,
• l) recunoscând importanţa cooperării internaţionale pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă ale persoanelor cu dizabilităţi în fiecare ţară, în special în
ţările în curs de dezvoltare,
• m) recunoscând contribuţiile valoroase – existente şi de perspectivă – aduse de
persoanele cu dizabilităţi la bunăstarea generală şi la diversitatea comunităţilor din
care fac parte, precum şi faptul că promovarea exercitării depline a drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale de către persoanele cu dizabilităţi şi deplina
participare a lor vor avea ca rezultat întărirea sentimentului de apartenenţă şi
dezvoltarea semnificativă a societăţii în plan uman, social şi economic, precum şi
eradicarea sărăciei,
• n) recunoscând importanţa, pentru persoanele cu dizabilităţi, a autonomiei
personale şi a independenţei, inclusiv a libertăţii de decizie,
• o) având în vedere faptul că persoanele cu dizabilităţi trebuie să aibă
posibilitatea să se implice activ în procesele de luare a deciziilor, în
elaborarea de politici şi programe, inclusiv a celor care le privesc în mod
direct,
• p) preocupate de condiţiile dificile cu care se confruntă persoanele cu
dizabilităţi, supuse unor forme multiple sau agravate de discriminare pe
criterii de rasă, culoare, sex, limbă, religie ori opinii politice sau de alt fel,
de origine naţională, etnică, indigenă ori socială, proprietate, naştere, vârstă
sau alt statut,
• q) recunoscând faptul că femeile şi fetele cu dizabilităţi sunt expuse
adesea unui risc mai mare, atât în familie, cât şi în afara acesteia, la
violenţă, vătămare sau abuz, neglijare ori lipsa îngrijirilor, maltratare
sau exploatare,
• r) recunoscând faptul că minorii cu dizabilităţi ar trebui să se bucure
pe deplin de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în
condiţii de egalitate cu ceilalţi copii, şi reamintind obligaţiile pe care,
în acest scop, şi le-au asumat statele părţi la Convenţia privind
drepturile copilului,
• s) subliniind necesitatea de a integra principiul egalităţii
sexelor în toate eforturile de promovare a deplinei exercitări a
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către
persoanele cu dizabilităţi,
• t) accentuând faptul că majoritatea persoanelor cu dizabilităţi
trăiesc în sărăcie şi, în acest sens, recunoscând necesitatea
esenţială de a-şi îndrepta atenţia asupra impactului negativ al
sărăciei asupra persoanelor cu dizabilităţi,
• u) conştiente că o protecţie reală a persoanelor cu dizabilităţi presupune
condiţii de pace şi securitate bazate pe o deplină adeziune la scopurile şi
principiile Cartei Naţiunilor Unite şi pe respectarea instrumentelor în domeniul
drepturilor omului aplicabile, în special, în caz de conflict armat şi ocupaţie
străină,
• v) recunoscând importanţa accesibilităţii la mediul fizic, social, economic şi
cultural, la sănătate şi educaţie şi la informare şi comunicare, pentru a da
posibilitatea persoanelor cu dizabilităţi să se bucure pe deplin de toate
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului,
• w) realizând faptul că individul, având îndatoriri
faţă de alţi indivizi şi faţă de comunitatea căreia îi
aparţine, are responsabilitatea de a lupta pentru
promovarea şi respectarea drepturilor recunoscute în
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
• x) convinse că familia este celula de bază şi
fundamentală a societăţii şi că are dreptul să fie
protejată de societate şi de stat şi că persoanele cu
dizabilităţi şi membrii familiilor lor ar trebui să
primească protecţia şi asistenţa necesare pentru a da
posibilitatea familiilor să contribuie la exercitarea
deplină şi egală a drepturilor persoanelor cu
dizabilităţi,
• y) convinse de faptul că o convenţie internaţională
comprehensivă şi integrantă care să promoveze şi să protejeze
drepturile şi demnitatea persoanelor cu dizabilităţi va aduce o
contribuţie semnificativă la redresarea dezavantajului social
profund al persoanelor cu dizabilităţi şi va promova
participarea acestora în domeniul civil, politic, economic,
social şi cultural cu şanse egale, atât în ţările în curs de
dezvoltare, cât şi în cele dezvoltate, au hotărât următoarele:
 Articolul 1:

• În sensul prezentei convenţii, prin copil se înţelege orice fiinta umană sub
vârsta de 18 ani, exceptând cazurile în care legea aplicabilă copilului
stabileşte limita majoratului sub aceasta vârsta.
 Articolul 2:
Interzicerea discriminării

• Toți copiii au aceste drepturi, indiferent de

cine sunt, unde trăiesc, ce limbă vorbesc, ce
gândesc, cum arată, dacă sunt băieți sau
fete, dacă suferă de o dizabilitate, dacă sunt
bogați sau săraci și indiferent de cine sunt
sau ce credințe au părinții sau familiile lor
 Articolul 3:
Interesul Superior al Copilului

• Când adulții iau decizii, aceștia trebuie să se gândească

la modul în care acele decizii vor afecta copiii. Toți
adulții trebuie să facă ce este mai bine pentru copii.
Guvernele trebuie să susțină protecția și îngrijirea
copiilor de către părinți sau, atunci când este necesar, de
către alte persoane. Guvernele trebuie să vegheze ca
oamenii și instituțiile care răspund de protecția și
îngrijirea copiilor să își îndeplinească îndatoririle așa
cum trebuie.
 Articolul 4:
Punerea în practică a drepturilor

• Guvernele trebuie să facă tot

ce le stă în putere pentru ca
toți copiii din țările lor să se
bucure de drepturile
recunoscute prin această
Convenție.
 Articolul 5:
Susținerea oferită părinților
• Guvernele trebuie să lase familiile
și comunitățile să își îndrume
copiii astfel încât, pe măsură ce se
dezvoltă, aceștia să învețe să își
exercite drepturile cât se poate de
bine. Cu cât copiii sunt mai mari,
cu atât vor avea nevoie de mai
puțină îndrumare.
 Articolul 6:
Supraviețuire și dezvoltare

Fiecare copil are dreptul la viață și la supraviețuire.

Guvernele trebuie să asigure condițiile în care copiii să se
poată dezvolta în cel mai bun mod.
 Articolul 7:
Nume și cetățenie

Copiii sunt înregistrați la naștere și primesc un nume

recunoscut de stat. Copiii trebuie să aibă o naționalitate (să
aparțină unei țări). În măsura posibilului, copiii au dreptul
de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijiți de aceștia
 Articolul 8:
Protecția identității

• Protecția identității - Copiii au dreptul la propria identitate – o dovadă

oficială care arată cine sunt, inclusiv naționalitatea, numele și relațiile de
rudenie. Nimeni nu ar trebui să încalce acest drept al copilulului la
identitate, dar dacă acest fapt se întâmplă, guvernele trebuie să ajute copiii
și să asigure asistența necesară pentru ca identitatea Guvernele trebuie să
lase familiile și comunitățile să își îndrume copiii astfel încât, pe măsură ce
se dezvoltă, aceștia să învețe să își exercite drepturile cât se poate de bine.
Cu cât copiii sunt mai mari, cu atât vor avea nevoie de mai puțină
îndrumare. acestora să fie restabilită.
 Articolul 9:
Separarea de părinți

Copiii nu trebuie să fie separați de

părinții lor, cu excepția cazului în care
copiii nu sunt îngrijiți corespunzător,
de exemplu, dacă un părinte îi face rău
copilului sau îl neglijează. Copiii ai
căror părinți locuiesc separat trebuie să
păstreze legatura cu ambii părinți, cu
excepția cazului în care contactul cu
părinții ar dăuna copiilor.
 Articolul 10:
Reunificarea familiei

Dacă un copil locuiește în altă țară decât cea în care

locuiesc părinții săi, guvernele trebuie să permită copilului
și părinților să călătorească, astfel încât familia să poată
menține legătura și să fie împreună.
 Articolul 11:
Protecția împotriva răpirii și sechestrării

• Guvernele trebuie să împiedice scoaterea

din țară a copiilor în condiții ilegale, cum
ar fi răpirea de către o persoană sau
sechestrarea în altă țară de către un
părinte, în condițiile în care celălalt
părinte nu este de acord.
 Articolul 12:
Respectul arătat opiniilor copilului

• Copiii au dreptul de a-și exprima

liber opinia asupra oricărei
probleme care îi privește. Adulții
ar trebui să îi asculte pe copii și
țină cont de părerile acestora.
 Articolul 13:
Libertatea de exprimare
• Copiii au dreptul de a se exprima
liber și de a primi și comunica
informații despre ceea ce învață,
gândesc sau simt, în formă orală,
scrisă, tipărită sau artistică ori prin
orice alte mijloace, cu excepția
cazului în care prin aceasta
încalcă drepturile altor persoane.
 Articolul 14:
Libertatea de gândire,
de conștiință și religie

Copiii au dreptul la propriile gânduri,

opinii și la alegerea unei religii, dar prin
acesta nu trebuie să îngrădească dreptul
altora de a se bucura de drepturile lor.
Părinții pot să îndrume copiii astfel
încât, pe măsură ce cresc, să învețe să își
exercite acest drept în mod
corespunzător.
 Articolul 15:
Dreptul la întruniri publice, pașnice

• Copiii au dreptul de a se asocia sau

de a înființa grupuri sau organizații
și au dreptul de a se întruni cu
copii, atât timp cât prin aceasta nu
pun în pericol drepturile altora.
 Articolul 16:
Protejarea vieții private

• Fiecare copil are dreptul la viață

privată. Legea trebuie să protejeze
viața privată, familia, domiciliul,
corespondența și reputația copilului
împotriva oricăror atacuri.
 Articolul 17:
Accesul la informații adecvate

Copiii au dreptul la informare prin

Internet, radio, televiziune, ziare, cărți
și alte surse. Adulții au datoria de a se
asigura că informațiile la care au acces
copiii nu sunt dăunătoare. Statele
trebuie să încurajeze media să difuzeze
informații din cât mai multe surse, în
limbi pe care copiii le pot înțelege.
 Articolul 18:
Responsabilitatea părinților
• Părinții sunt principalele persoane
responsabile pentru creșterea copilului.
Dacă un copil nu are părinți, această
responsabilitate va fi preluată de un alt
adult, denumit „tutore”. Părinții și tutorii
trebuie întotdeauna să se gândească la ce
este mai bine pentru copil. Guvernele
trebuie să îi ajute pe părinți și pe tutori.
Când un copil îi are pe ambii părinți,
amândoi sunt responsabili pentru creșterea
copilului.
 Protecția împotriva abuzurilor
Articolul 19 Statul va lua toate măsurile legislative
corespunzătoare, în vederea protejării
copilului împotriva oricăror forme de
violență, vătămare sau abuz fizic sau
mental, de abandon sau neglijență, de rele
tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz
sexual, din partea părinților,
reprezentanților legali sau a oricărei
persoane căreia i-a fost încredințat.
 Articolul 20

Copiii fără familii

Copilul care este temporar sau permanent lipsit de mediu său familial, are
dreptul la protecție și asistență specială din partea statului, care va asigura
protecție alternativă pentru un astfel de copil. Această protecție poate
include plasamentul familial, adopția sau plasarea în instituții
corespunzătoare de îngrijire a copiilor.
 ARTICOLUL 21
• ADOPŢIA COPIILOR
• În țările în care adopția este recunoscutã și/sau • Când un copil este adoptat, cel mai important lucru
permisă, ea se va face numai in interesul superior al este ca acest fapt să servească bunăstării sale. Dacă
copilului, autoritățile fiind obligate să asigure toate un copil nu poate fi îngrijit corespunzător în țara sa
garanțiile necesare dezvoltării armonioase a unui (locuind, de exemplu, cu altă familie decât cea
copil. Adopția se face numai cu acordul autorităților naturală), acesta poate fi adoptat în altă țară.
competente. Adopția inter­na­țio­nală este recunoscută
ca măsură alternativă de îngrijire a copilului, însã ea
va fi luată în considerare ca soluție ultimã.
 ARTICOLUL 22

COPIII REFUGIAŢI
Copiii care ajung din țara natală în altă țară, ca refugiați (pentru că
nu sunt în siguranță acolo unde s-au născut), trebuie să primească
ajutor, să fie protejați și să beneficieze de aceleași drepturi pe care
le au copiii născuți în țara în care au ajuns.

Autoritățile sunt obligate să acorde protecție

specială copiilor refugiați sau celor care caută
să obțină acest statut. Statul este obligat să coope­
reze cu organizațiile guverna­mentale și
neguvernamentale care asigură o astfel de protecție
sau asistențã.
 ARTICOLUL 23

COPIII CU DIZABILITĂŢI
Drepturile copiilor cu dizabilității. Copiii cu dizabilități au
dreptul la îngrijire, educație și instruire specială, menite să le
ofere maximum de autonomie posibilă, un trai deplin și activ în
societate

Fiecare copil cu dizabilități trebuie să se bucure de cele mai bune condiții de

viață posibile în societate. Statele trebuie să îndepărteze toate obstacolele
care pot împiedica copiii cu dizabilități să devină independenți și să participe
activ la viața comunității.
 ARTICOLUL 24

SERVICII MEDICALE, APĂ, ALIMENTAŢIE, MEDIU

Copiii au dreptul la cea mai bună îngrijire medicală posibilă, la apă potabilă,
la alimentație sănătoasă și la viață într-un mediu curat și sigur. Toți adulții și
copiii trebuie să aibă acces la informații despre siguranța și sănătatea lor. 
Statul este obligat să ia măsurile necesare pentru reducerea mortalității infantile. Statele
sunt încurajate să coopereze la nivel internațional în vederea asigurării acestui drept.
 ARTICOLUL 25
VERIFICAREA PERIODICĂ ACCES LA EDUCAŢIE A ÎNGRIJIRII
COPILULUI CARE NU CREŞTE CU PĂRINŢII NATURALI

Fiecare copil plasat în afara familiei (pentru îngrijire,

protecție sau însănătoșire) are dreptul la verificarea și
reevaluarea periodică a situației sale pentru a se constata
dacă totul este în regulă și dacă locul unde se află continuă
să fie cel mai bun pentru el.
 ARTICOLUL 26
ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI
ECONOMICĂ 

Copiii au dreptul la protecție socială (asistență și

asigurări sociale).

Guvernele trebuie să acorde bani sau alte forme de

sprijin pentru a ajuta copiii din familii vulnerabile
 ARTICOLUL 27

ALIMENTAŢIE, ÎMBRĂCĂMINTE, LOCUINŢĂ

Copiii au dreptul la alimente, îmbrăcăminte și

un loc sigur în care să locuiască, astfel încât să
se poată dezvolta în cel mai bun mod posibil.
Statul trebuie să ajute familiile și copiii care nu
își pot permite aceste condiții.
 ARTICOLUL 28
ACCES LA EDUCAŢIE

Fiecare copil are dreptul la educație. Învățământul

primar trebuie să fie gratuit. Studiile gimnaziale,
liceale, vocaționale și cele universitare trebuie să fie
accesibile fiecărui copil. Copiii trebuie încurajați să
urmeze școala până la cel mai înalt nivel posibil.
Măsurile de disciplină în școli trebuie să respecte
drepturile copiilor și niciodată să nu fie violente
 ARTICOLUL 29

ROLUL EDUCAŢIEI 

Educația copiilor trebuie să îi ajute să își

dezvolte pe deplin personalitatea, talentele și
abilitățile. Trebuie să îi ajute să își înțeleagă
propriile drepturi și să respecte drepturile,
cultura și aspectele diferite ale celorlalți
oameni. Trebuie să îi ajute să trăiască în pace
și să protejeze mediul înconjurător. 
 ARTICOLUL 30
CULTURA, LIMBA, RELIGIA MINORITĂŢILOR

Copiii aparținând minori­tăților sau

altor populații indigene
Copiii minorităților sau altor populații
indigene au dreptul de a avea și a-și
păstra propria cultură, de a practica
propria religie și de a vorbi propria
limbă.
 ARTICOLUL 31

ODIHNA, JOACA, ARTA ŞI CULTURA

Oricare copil are dreptul la odihnă și la timp

liber și să participe în activități culturale și
artistice. 
Statul are obligația de a încuraja punerea la
dispoziție a mijloa­celor adecvate în acest scop
 ARTICOLUL 32

PROTECŢIA ÎMPOTRIVA MUNCII ÎN EXCES

Fiecare copil are dreptul să fie protejat de orice

formă de muncă periculoasă sau care ar putea
dăuna educației, sănătății sau dezvoltării sale.
În cazul în care copiii muncesc, aceștia au
dreptul la protecție și la plată corectă /
cinstită / rezonabilă
 ARTICOLUL 33

PROTECŢIA ÎMPOTRIVA DROGURILOR

Dreptul la protecție împotriva abuzului de

droguri. Copilul are dreptul la protecție
împotriva folosirii drogurilor. Statul
trebuie să adopte măsuri pentru prevenirea
implicării copiilor în producerea și
distribuirea acestor substanțe.
 ARTICOLUL 34

PROTECŢIA CONTRA ABUZULUI

SEXUAL
Dreptul la protecție împotriva exploatării sexuale.
Copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei
forme de abuz și exploatare sexuală, inclusiv
împotriva implicării lui în activități de prostituție și
pornografie.
 ARTICOLUL 35

PROTECŢIA CONTRA VÂNZĂRII ŞI TRAFICULUI DE PERSOANE

Prevenirea vânzării, răpirii și traficului de

copii.
Statul are obligația de a face toate
eforturile pentru a preveni vânzarea,
traficul și răpirea copiilor.
 Articolul 36
Protecția contra altor forme de exploatare

• Copii au dreptul la protecție

contra oricărei forme de
exploatare dăunătoare oricărui
aspect al bunăstării sale.
 Articolul 37
Copiii în detenție

Nici un copil nu trebuie să fie supus la tortură, pedepse sau tratamente crude,
inumane sau degradante. Arestarea, deținerea sau întemnițarea unui copil trebuie să
fie conformă cu legea și nu va fi decât o măsură extremă și cât mai scurtă posibilă.
Copiii privați de libertate trebuie să fie tratați cu respectul cuvenit demnității umane,
aceștia vor fi separați de adulți, cu excepția cazurilor în care se apreciază ca fiind în
interesul major al copilului să nu se procedeze astfel, va avea dreptul de a menține
contactul cu familia, în afara unor cazuri excepționale. Aceștia au drept la asistență
juridică sau orice altă asistență dorită.
 Articolul 38
Protecția în război și conflicte armate

Copii au dreptul la protecție în caz de conflict armat iar statul trebuie să

garanteze protecția copilului. Statul va lua toate măsurile posibile
pentru a garanta că persoanele care nu au împlinit vârsta de 15 ani să nu
participe în război sau să fie înrolat în armată.
Articolul 39
Restabilire și integrare
Copiii victime ale abuzului, maltratării, neglijării, exploatării ori unui conflict
armat au dreptul să primească asistență care să le permită recuperarea fizică și
psihologică.
Această readaptare şi această reintegrare se vor desfăşura în condiţii care
favorizează sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.
 Articolul 40
Justiția pentru copii

Copiii acuzați de încălcarea legii au dreptul la asistență juridică și la a fi tratați

echitabil. Orice copil bănuit sau acuzat de o încălcare a legii are dreptul de a fi
prezumat nevinovat până la stabilirea vinovăției sale, de a fi informat în cel mai
scurt timp de acuzațiile care i se aduc, de a examina cauza sa o autoritate sau o
instanță competentă. Trebuie să existe soluții pentru a-i ajuta pe acești copii să
devină membri buni ai societății. Pedeapsa cu închisoarea trebuie să fie ultima
soluție.
 Articolul 41
Aplicarea legii cele mai bune pentru copii

În cazul în care legile unei țări protejează drepturile copiilor la un nivel superior
față de această Convenție, atunci se vor aplica acele legi.
 Articolul 42
Toată lumea trebuie să cunoască drepturile
copilului

Guvernele trebuie să facă larg cunoscute

copiilor și adulților prevederile acestei
Convenții, prin mijloace active și adecvate,
astfel încât toată lumea să fie informată cu
privire la drepturile copiilor.
 Articolul 43-54
Cum se aplică convenția?

Aceste articole explică modul în care statele, Organizația Națiunilor Unite –

inclusiv Comitetul pentru drepturile copiilor și UNICEF – și alte organizații depun
eforturi pentru a se asigura că toți copiii se bucură de toate drepturile pe care le au.
Vă mulțumim pentru
atenția acordată!