Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
CAPITOLUL I
Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic
ARTICOLUL 1
Scopul şi rolul profesiei medicale
Întreaga activitate profesională a medicului este dedicată exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi
integrităţii fizice şi psihice a fiinţei umane.
ARTICOLUL 2
Nediscriminarea
Actul profesional şi întreaga activitate a medicului se vor exercita, respectiv desfăşura fără niciun fel
de discriminare, inclusiv în ceea ce priveşte starea de sănătate sau şansele de vindecare ale
pacientului.
ARTICOLUL 3
Respectul demnităţii fiinţei umane
În toate situaţiile actul profesional, în oricare formă sau modalitate s-ar desfăşura, se va face cu
respectarea strictă a demnităţii umane ca valoare fundamentală a corpului profesional.
ARTICOLUL 4
Primordialitatea interesului şi a binelui fiinţei umane
În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul şi binele fiinţei
umane prevalează interesului societăţii ori al ştiinţei.
ARTICOLUL 5
Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de conduită
Medicul trebuie să depună toate diligenţele şi să se asigure că decizia profesională pe care o ia sau
intervenţia cu caracter medical respectă normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduită
specifice cazului respectiv.
ARTICOLUL 6
Independenţa profesională
Medicul este dator să stăruie şi să îşi apere independenţa profesională, fiind interzisă orice
determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economică sau de
ordin administrativ.
ARTICOLUL 7
Caracterul relaţiei medic-pacient
1
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
Relaţia medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesională şi se va clădi pe respectul acestuia faţă
de demnitatea umană, pe înţelegere şi compasiune faţă de suferinţă.
ARTICOLUL 8
Obligaţia diligenţei de mijloace
Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţă şi pricepere interesului pacientului său şi va depune toată
diligenţa pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de
garanţii în raport cu condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.
ARTICOLUL 9
Principiul specializării profesionale
Cu excepţia unor cazuri de urgenţă vitală, medicul acţionează potrivit specialităţii, competenţelor şi
practicii pe care le are.
ARTICOLUL 10
Respectul faţă de confraţi
De-a lungul întregii sale activităţi, medicul îşi va respecta confraţii, ferindu-se şi abţinându-se să îi
denigreze.
CAPITOLUL II
Consimţământul
ARTICOLUL 11
Acordarea şi retragerea consimţământului
(1) Nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat
consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză.
(2) În aceleaşi condiţii, consimţământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată.
(3) Dispoziţiile privind retragerea consimţământului sunt valabile şi în ceea ce priveşte
consimţământul exprimat, în condiţiile legii, de altă persoană sau instituţie decât persoana respectivă.
ARTICOLUL 12
Consimţământul în cazul minorilor
(1) Atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu
se poate efectua fără acordul reprezentantului său, autorizarea unei autorităţi sau a unei alte persoane
ori instanţe desemnate prin lege.
(2) Medicul, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate a minorului şi numai strict în interesul
acestuia, poate lua în considerare şi părerea minorului.
ARTICOLUL 13
Consimţământul persoanelor fără capacitatea de a consimţi
2
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
Atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei boli sau dintr-un
motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără acordul
reprezentantului său ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate
prin lege.
ARTICOLUL 14
Informarea prealabilă şi adecvată a persoanei
(1) Medicul va solicita şi va primi consimţământul numai după ce, în prealabil, persoana respectivă
sau cea îndreptăţită să îşi dea acordul cu privire la intervenţia medicală a primit informaţii adecvate
în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi a riscurilor previzibile
şi în general acceptate de societatea medicală.
(2) Pe cât posibil, medicul va urmări ca informarea să fie adecvată şi raportată persoanei care urmează
să îşi manifeste consimţământul.
ARTICOLUL 15
Lipsa consimţământului în situaţii de urgenţă
Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se va
putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical în folosul
sănătăţii persoanei vizate.
ARTICOLUL 16
Consimţământul implicit
În interesul pacientului sunt valabile şi vor fi luate în considerare autorizările şi dorinţele exprimate
anterior cu privire la o intervenţie medicală de către un pacient care, în momentul noii intervenţii, nu
este într-o stare care să îi permită să îşi exprime voinţa sau dacă prin natura sa actul medical are o
succesiune şi o repetabilitate specifică.
CAPITOLUL III
Secretul profesional şi accesul la datele referitoare la starea de sănătate
ARTICOLUL 17
Secretul profesional
Medicul va păstra secretul profesional şi va acţiona în acord cu dreptul legal al fiecărei persoane la
respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sănătatea sa.
ARTICOLUL 18
Întinderea obligaţiei de păstrare a secretului profesional
(1) Obligaţia medicului de a păstra secretul profesional este opozabilă inclusiv faţă de membrii
familiei persoanei respective.
(2) Obligaţia medicului să păstreze secretul profesional persistă şi după ce persoana respectivă a
încetat să îi fie pacient sau a decedat.
3
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
ARTICOLUL 19
Transmiterea datelor referitoare la sănătatea persoanei
(1) Medicul va gestiona informaţia medicală în baza prevederilor prezentului cod, ale legislaţiei în
vigoare sau în baza mandatului pacientului.
(2) Obligaţia medicului de informare nu mai subzistă în cazul în care pacientul decide, sub semnătură,
că nu mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza
suferinţă.
ARTICOLUL 20
Derogări de la regula păstrării secretului profesional
Derogările de la dreptul fiecărei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al
informaţiilor referitoare la sănătate sunt numai cele prevăzute în mod expres de lege.
CAPITOLUL IV
Reguli generale de comportament în activitatea medicală
ARTICOLUL 21
Comportamentul profesional şi etic
(1) Medicul trebuie să fie un model de comportament profesional şi etic, fiind în permanenţă
preocupat de creşterea nivelului său profesional şi moral, a autorităţii şi prestigiului profesiunii
medicale.
(2) Comportamentul profesional implică, fără a se limita la preocuparea constantă şi permanentă a
medicului pentru aflarea, pe orice cale, inclusiv prin intermediul formelor de educaţie medicală
continuă, a celor mai noi descoperiri, procedee şi tehnici medicale asimilate şi agreate de comunitatea
medicală.
ARTICOLUL 22
Fapte şi acte nedeontologice
Sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în special, următoarele acte:
a) practicarea eutanasiei şi eugeniei;
b) cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordării serviciilor
medicale;
c) abandonarea unui pacient care necesită servicii de urgenţă sau se află în pericol fără asigurarea că
acesta a fost preluat de o altă unitate medicală sau de un alt medic ori că beneficiază de condiţii
adecvate situaţiei în care se află şi stării sale de sănătate;
d) folosirea unor metode de diagnostic sau tratament nefundamentate ştiinţific sau neacceptate de
comunitatea medicală, cu risc pentru pacient;
e) cu excepţia urgenţelor vitale, exercitarea profesiei medicale în condiţii care ar putea compromite
actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical;
f) emiterea unui document medical de complezenţă sau pentru obţinerea unui folos nelegal sau imoral;
g) emiterea unui document medical pentru care nu există competenţă profesională;
4
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
h) atragerea clientelei profitând de funcţia ocupată sau prin intermediul unor promisiuni oneroase şi
neconforme cu normele publicităţii activităţilor medicale;
i) folosirea, invocarea sau lăsarea impresiei deţinerii unor titluri profesionale, specialităţi ori
competenţe profesionale neconforme cu realitatea;
j) încălcarea principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic;
k) respingerea publică, cu excepţia dezbaterilor din comunitatea medicală, a unor mijloace de
diagnostic, tratament şi profilaxie recunoscute de comunitatea ştiinţifică academică medicală, precum
şi recomandarea publică a unor tratamente nefundamentate ştiinţific.
ARTICOLUL 23
Atingeri ale independenţei profesionale
Constituie o atingere gravă adusă caracterului independent al profesiei medicale următoarele acte:
a) cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege şi cu anunţarea prealabilă a organelor profesiei, asocierea
sau colaborarea, sub orice formă şi în orice modalitate, directă ori indirectă, dintre un medic şi o
persoană care produce sau distribuie medicamente;
b) reclama, în orice mod, la medicamente, suplimente alimentare, aparatură medicală sau alte produse
de uz medical;
c) implicarea, direct sau indirect, în distribuţia de medicamente, suplimente alimentare, dispozitive
medicale, aparatură medicală sau de alte produse de uz medical;
d) încălcarea principiului transparenţei în relaţia cu producătorii şi distribuitorii de medicamente şi
produse medicale;
e) primirea unor donaţii sub formă de cadouri în bani sau în natură ori alte avantaje, a căror valoare
le face să îşi piardă caracterul simbolic şi care pot influenţa actul medical, de la una dintre entităţile
prevăzute la lit. a)-c).
ARTICOLUL 24
Principiului transparenţei
(1) Medicul va solicita şi va accepta numai sponsorizarea activităţilor realizate strict în interes
profesional şi va încheia contractul numai în măsura în care nu există o condiţionare de orice fel cu
privire la obţinerea de către sponsor a unor foloase nelegale ori de natură a influenţa decizia sau
prescripţia medicală.
(2) Medicul angajat ori aflat în relaţii contractuale cu un furnizor de servicii medicale îl va informa
pe acesta despre existenţa unei cereri de sponsorizare şi despre numele sponsorului înaintea încheierii
contractului de sponsorizare. Dacă angajatorul sau beneficiarul se oferă în scris şi în timp util să
finanţeze el activitatea în considerentul căreia a fost solicitată sponsorizarea, medicul va renunţa la
cererea de sponsorizare.
(3) Medicul va ţine evidenţa sponsorizărilor şi va informa colegiul teritorial în termen de 60 de zile
dacă valoarea unei sponsorizări sau valoarea totală a sponsorizărilor depăşeşte cuantumul stabilit prin
decizia Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România.
(4) În toate situaţiile în care sunt sponsorizate activităţi ce urmează să aibă loc în afara României,
înaintea executării contractului de sponsorizare, medicul va depune un exemplar şi la colegiul
teritorial la care este înregistrat.
5
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
(5) Contractele de sponsorizare vor fi păstrate pe o durată de 1 (un) an de la data executării lor şi, la
cerere, vor fi puse la dispoziţia organelor corpului profesional.
(6) Prevederile alin. (3), (4) şi (5) se vor aplica şi în cazul în care medicul va fi prestator de servicii
ori cesionar de drepturi de autor către un producător ori distribuitor de medicamente, produse
medicale ori dispozitive medicale.
(7) Colegiile teritoriale pot înfiinţa un serviciu de informare a medicilor cu privire la încheierea,
executarea şi implicaţiile juridice ale contractelor de sponsorizare.
ARTICOLUL 25
Caracterul nemediat al relaţiei medic-pacient
Cu excepţia unor situaţii obiectiv excepţionale şi imposibil de înlăturat, orice decizie medicală se va
baza în primul rând pe examinarea personală şi nemediată a pacientului de către medicul respectiv.
ARTICOLUL 26
Limitele angajamentului profesional
(1) În orice situaţie, angajamentul profesional al medicului nu poate depăşi competenţa profesională,
capacitatea tehnică şi de dotare a cabinetului sau a unităţii sanitare ori baza materială afectată, inclusiv
prin convenţii sau colaborări ferme cu alte unităţi sanitare.
(2) Dacă medicul nu are suficiente cunoştinţe ori experienţa necesară pentru a asigura o asistenţă
medicală corespunzătoare, acesta va solicita un consult adecvat situaţiei sau va îndruma bolnavul
către un astfel de consult la o altă unitate medicală. Aceleaşi dispoziţii se vor aplica şi în cazul în care
dotarea tehnică şi materială a unităţii în care are loc consultul sau intervenţia medicală nu este
adecvată consultului, stabilirii diagnosticului sau intervenţiei medicale.
ARTICOLUL 27
Diligenţa de claritate
Medicul care a răspuns unei solicitări cu caracter medical se va asigura că persoana respectivă a
înţeles pe deplin prescripţia, recomandarea sau orice altă cerinţă a medicului, precum şi cu privire la
faptul că pacientul este, după caz, preluat de o altă unitate medicală ori în supravegherea altui
specialist în domeniu.
ARTICOLUL 28
Colaborarea cu alţi specialişti
(1) În situaţia în care pacientul a fost preluat sau îndrumat către un alt specialist, medicul va colabora
cu acesta din urmă, punându-i la dispoziţie orice fel de date sau informaţii cu caracter medical
referitoare la persoana în cauză şi informându-l cu privire la orice altă chestiune legată de starea de
sănătate a acesteia.
(2) Recomandările formulate de alţi specialişti în scris, inclusiv sub forma scrisorii medicale, nu au
caracter obligatoriu pentru medicul curant, acesta având libertate de decizie, conform propriilor
competenţe profesionale şi situaţiei particulare a pacientului.
ARTICOLUL 29
6
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
Consultul în echipă
În situaţia în care este necesar, medicul, cu consimţământul pacientului sau, după caz, al persoanei,
respectiv al instituţiei abilitate, va solicita părerea unuia sau mai multor medici, cu care se poate
consulta, pentru luarea celor mai adecvate măsuri în interesul pacientului.
ARTICOLUL 30
Luarea deciziei şi comunicarea ei
(1) În cazul unui consult organizat de către medicul curant în condiţiile art. 28, luarea şi comunicarea
deciziei finale aparţin medicului care l-a organizat.
(2) Dacă opinia majorităţii medicilor participanţi la un consult organizat în condiţiile art. 28 diferă de
a medicului care a organizat consultul, pacientul ori, după caz, instituţia sau persoana abilitată va fi
informată.
ARTICOLUL 31
Dreptul la o a doua opinie medicală
În toate situaţiile medicul va respecta dreptul pacientului de a obţine o a doua opinie medicală.
ARTICOLUL 32
Actul medical de la distanţă
Investigaţia ori intervenţia medicală la distanţă, în oricare dintre formele şi modalităţile existente,
este permisă numai în situaţia în care pacientul este asistat nemijlocit de către medicul său, iar scopul
investigaţiei şi procedurilor la care este supus pacientul este acela de a ajuta medicul să determine
diagnosticul, să stabilească tratamentul sau să întreprindă orice altă măsură medicală necesară
finalizării actului medical sau intervenţiei medicale în cazul operaţilor. Excepţie fac situaţiile de
urgenţă.
ARTICOLUL 33
Finalizarea obligaţiei asumate
(1) Medicul se va asigura că pacientul a înţeles natura şi întinderea relaţiei medic-pacient, că are o
aşteptare corectă cu privire la rezultatele actului medical şi la serviciile medicale pe care acesta
urmează să le primească.
(2) Odată încheiată înţelegerea medic-pacient, medicul este ţinut să ducă la îndeplinire toate
obligaţiile asumate, aşa cum rezultă ele din înţelegerea părţilor, dintr-un document scris dacă există
sau din obiceiurile şi cutumele profesiei medicale.
ARTICOLUL 34
Refuzul acordării serviciilor medicale
(1) Refuzul acordării asistenţei medicale poate avea loc strict în condiţiile legii sau dacă prin
solicitarea formulată persoana în cauză îi cere medicului acte de natură a-i ştirbi independenţa
profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile
fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul şi rolul social al profesiei medicale.
7
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
(2) În toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului
său, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor medicale viaţa sau sănătatea persoanei în cauză
nu este pusă în pericol şi, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale,
va îndruma persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală.
CAPITOLUL V
Activităţile conexe actului medical
ARTICOLUL 35
Legalitatea şi realitatea conţinutului documentelor medicale
Medicul va elibera persoanelor îndreptăţite numai documentele permise de lege şi care atestă
realitatea medicală aşa cum rezultă aceasta din datele şi informaţiile pe care medicul le deţine în mod
legal ori aşa cum a rezultat ea în urma exercitării profesiei cu privire la persoana respectivă.
ARTICOLUL 36
Conformitatea documentului medical cu specialitatea medicală
(1) Documentele medicale referitoare la starea de sănătate a pacientului, întocmite de medic în urma
exercitării personale a profesiei, vor fi în limita specialităţii şi competenţelor profesionale ale
medicului respectiv.
(2) Orice activitate medicală se va consemna în documente adecvate înregistrării activităţii respective
şi se va finaliza printr-un înscris medical.
ARTICOLUL 37
Obligaţii referitoare la sănătatea publică
(1) Medicul are obligaţia profesională şi legală să se îngrijească de respectarea regulilor de igienă şi
de profilaxie. În acest scop, ori de câte ori are ocazia şi este cazul, el va semnala persoanelor
respective responsabilitatea ce le revine acestora faţă de ele însele, dar şi faţă de comunitate şi
colectivitate.
(2) Medicul are obligaţia morală de a aduce la cunoştinţă organelor competente orice situaţie de care
află şi care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.
ARTICOLUL 38
Semnalarea erorilor profesionale
(1) Medicul care ia cunoştinţă despre fapte care, în opinia lui, ar putea constitui erori profesionale va
informa prin scrisoare medicală medicul autor al faptei.
(2) Dacă eroarea nu este corectată ori apreciază că nu s-au întreprins toate măsurile adecvate situaţiei,
medicul va sesiza în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional şi, cu excepţia situaţiilor
prevăzute de lege, nu va face publice datele.
ARTICOLUL 39
Primordialitatea concilierii
8
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
În orice situaţie litigioasă ori divergenţă profesională, înaintea oricărui demers public este obligatorie
procedura de conciliere din cadrul corpului profesional.
ARTICOLUL 40
Obligaţia de sprijin reciproc şi de loialitate
În toate situaţiile şi împrejurările legate de exercitarea obligaţiilor profesionale, medicii îşi vor acorda
sprijin reciproc şi vor acţiona cu loialitate unul faţă de celălalt. Obligaţia de sprijin şi loialitate
subzistă şi faţă de corpul profesional şi organismele sale.
ARTICOLUL 41
Concurenţa loială
(1) În cazul medicilor cu practică independentă, plata prestaţiei medicale poate să fie directă sau
indirectă. În cazul plăţii directe este obligatorie afişarea la sediu a tarifelor aplicate. Tarifele vor fi
stabilite de fiecare medic, cu excepţia serviciilor medicale furnizate în baza unui contract.
(2) Medicul cu practică independentă poate refuza să îşi ofere serviciile în cazul neachitării taxelor
aferente de către solicitant, cu excepţia cazurilor care necesită servicii de urgenţă sau se află în pericol
iminent.
(3) Este interzisă practicarea concurenţei neloiale în exercitarea activităţii medicale sau în legătură
cu aceasta.
(4) Prin concurenţă neloială se înţelege orice acţiune, atitudine sau altă formă de manifestare a
medicului, personalului angajat, colaboratorilor ori interpuşilor acestora, făcută cu scopul de a
menţine sau atrage clientela ori de a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul
altor concurenţi, cum ar fi:
a) deturnarea sau încercarea de deturnare a clientelei prin discreditarea profesională a unui confrate;
b) perceperea unor onorarii subevaluate în raport cu preţul pieţii sau calitatea prestaţiei, atât din
punctul de vedere al prestigiului profesiei, cât şi din punctul de vedere al onestităţii faţă de pacient,
cu scopul de a atrage clientelă ori de a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în
detrimentul altor concurenţi, cu riscul de a oferi servicii la niveluri calitative inferioare, precum şi
acordarea unor reduceri/scutiri/eşalonări de onorarii;
c) atragerea/fidelizarea clientelei cu avantaje materiale, oferite sub orice formă;
d) racolarea personalului instruit şi format la o unitate medicală concurentă;
e) determinarea reprezentanţilor oricăror autorităţi/instituţii de a sfătui toţi solicitanţii să se adreseze
unei anumite unităţi medicale;
f) neemiterea sau emiterea neregulată a chitanţelor/bonurilor fiscale/facturilor pentru serviciile taxate;
g) participarea sau colaborarea la evenimente (audio, video, pe suport informatic etc.) cu scopul de
a-şi face publicitate în vederea atragerii de clientelă, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege şi de
prezentul cod;
h) însărcinarea unui profesionist, chiar şi cu titlu gratuit, de a procura clienţi ori a face reclamă;
i) oferirea de avantaje materiale oricărei persoane pentru atragerea clientelei;
j) orice alte acte sau fapte în accepţiunea prezentului alineat, care vor fi calificate ca atare de către
comisia de disciplină, din oficiu sau ca răspuns la sesizări.
9
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
(5) Este admis serviciul gratuit în scopuri filantropice şi nu pentru a menţine sau atrage clientelă ori
pentru a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, în cazuri
justificate cum ar fi:
a) prestaţii efectuate rudelor până la gradul al III-lea inclusiv sau unui alt medic;
b) servicii medicale acordate persoanelor paupere, care nu îşi pot permite costul lor;
c) alte situaţii cu caracter excepţional reglementate legal.
CAPITOLUL VI
Cercetarea medicală
ARTICOLUL 42
Principiul legalităţii şi eticii cercetării medicale
Orice activitate de cercetare medicală va fi efectuată cu respectarea strictă a principiilor fundamentale
ale exercitării profesiei de medic, în respect deplin faţă de fiinţa şi de specia umană şi cu respectarea
strictă a condiţiilor prevăzute de lege şi normele profesiei.
ARTICOLUL 43
Cercetarea pe fiinţa umană
Cercetarea pe fiinţa umană are caracter de excepţie şi poate fi făcută numai dacă, în mod cumulativ,
sunt întrunite următoarele condiţii:
a) nu există nicio metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe umane de eficacitate comparabilă;
b) riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate în comparaţie cu beneficiile
potenţiale ale cercetării;
c) proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa sau autoritatea competentă după ce a făcut obiectul
unei examinări independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluări a importanţei
obiectivului cercetării, precum şi al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilităţii sale pe plan
etic;
d) persoana asupra căreia se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor
prevăzute prin lege pentru protecţia sa;
e) consimţământul a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţământ
poate fi retras expres în orice moment.
ARTICOLUL 44
Cercetarea pe persoana fără capacitatea de a consimţi
Nu poate fi desfăşurată activitate de cercetare ştiinţifică medicală pe o persoană care nu are
capacitatea de a consimţi decât dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile următoare:
a) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 43 lit. a) -d);
b) rezultatele cercetării au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sănătatea sa;
c) cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilă pe subiecţi capabili să îşi dea
consimţământul;
d) autorizarea necesară prevăzută la art. 43 lit. c) a fost dată specific şi în scris;
e) persoana în cauză nu are obiecţii.
10
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
ARTICOLUL 45
Diligenţa medicului
Medicul este dator să depună toată diligenţa şi să stăruie pentru lămurirea tuturor împrejurărilor de
fapt şi de drept atunci când este implicat într-o activitate de cercetare medicală. În caz de nevoie,
pentru lămurirea deplină, medicul este dator să solicite sprijinul organismelor profesiei medicale.
ARTICOLUL 46
Intervenţia asupra persoanei
Nicio persoană nu va putea fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor
intervenţii în scop de cercetare decât în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
ARTICOLUL 47
Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatori în viaţă
(1) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatori în viaţă se
fac exclusiv în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres al
acestora şi numai după ce persoana respectivă a fost informată, în prealabil, asupra riscurilor
intervenţiei. În toate cazurile, până în momentul prelevării, donatorul poate reveni asupra
consimţământului dat.
(2) În afara cazurilor expres prevăzute de lege este interzisă prelevarea de organe, ţesuturi şi celule
de origine umană de la minori, precum şi de la persoane aflate în viaţă, dar lipsite de discernământ
din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar.
ARTICOLUL 48
Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane de la persoane decedate
Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane, în scop terapeutic sau ştiinţific, de la persoane decedate
se efectuează numai în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris, exprimat în timpul vieţii, al
persoanei decedate sau, în lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres dat, în ordine, de
soţul supravieţuitor, de părinţi, de descendenţi ori, în sfârşit, de rudele în linie colaterală până la gradul
al patrulea inclusiv.
ARTICOLUL 49
Limitări ale cercetării medicale
Sunt contrare scopului şi rolului profesiei de medic următoarele activităţi în domeniul cercetării
medicale:
a) orice intervenţie medicală asupra caracterelor genetice prin care se urmăreşte modificarea
descendenţei unei persoane. Excepţie fac situaţiile care privesc prevenirea şi tratamentul unor maladii
genetice, situaţie în care se vor obţine toate autorizările adecvate;
b) orice intervenţie prin care se urmăreşte crearea unei fiinţe umane genetic identică cu altă fiinţă
umană vie sau moartă;
c) crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare;
11
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
d) orice intervenţie de natură a determina sexul viitorului copil. Excepţie fac situaţiile în care în mod
obiectiv este necesară determinarea sexului în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul
viitorului copil;
e) examinarea caracteristicilor genetice ale unei persoane în alt scop decât medical şi strict în
condiţiile şi procedurile legale;
f) orice intervenţie prin care s-ar urmări sau s-ar determina selecţia persoanelor ori s-ar aduce atingere
speciei umane;
g) participarea sau implicarea într-o activitate de identificare a unei persoane pe baza amprentelor
sale genetice altfel decât în cadrul unei proceduri judiciare penale ori civile sau în scopuri strict
medicale ori de cercetare ştiinţifică, ambele efectuate strict în condiţiile legii;
h) participarea la orice fel de acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman,
elementelor sau produselor sale, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.
CAPITOLUL VII
Publicitatea activităţilor medicale
ARTICOLUL 50
Scopul publicităţii
(1) Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este destinată să asigure publicului informaţii cu
privire la activitatea desfăşurată de acestea.
(2) Publicitatea trebuie să fie veridică, neînşelătoare, să respecte secretul profesional şi să fie realizată
cu demnitate şi prudenţă.
(3) Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate menţiunile laudative sau comparative şi toate
indicaţiile referitoare la identitatea pacienţilor sunt interzise.
(4) Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamă în scopul
dobândirii de clientelă.
ARTICOLUL 51
Mijloacele de publicitate
(1) Formele de exercitare a profesiei de medic pot utiliza unul sau mai multe mijloace de publicitate,
respectiv:
a) plasarea unei firme;
b) anunţuri de publicitate, potrivit prezentului cod de deontologie medicală;
c) anunţuri şi menţiuni în anuare, cărţi de telefon şi baze de date cu profesioniştii din sectorul sanitar;
d) invitaţii, broşuri şi anunţuri de participare la conferinţe, colocvii etc., profesionale şi de specialitate;
e) corespondenţă profesională şi cărţi de vizită profesionale;
f) adresă de internet.
(2) Nu este permisă utilizarea următoarelor mijloace de publicitate:
a) oferirea serviciilor prin prezentare proprie sau prin intermediar la domiciliul ori reşedinţa unei
persoane sau într-un loc public;
12
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
ARTICOLUL 52
Firma
(1) Firma trebuie să aibă dimensiunile maxime de 40 x 80 cm şi va fi amplasată la intrarea imobilului
şi/sau a spaţiului ocupat în care forma de exercitare a profesiei îşi are sediul profesional principal sau
secundar ori birou de lucru.
(2) Firma cuprinde următoarele menţiuni:
a) Colegiul Medicilor din România;
b) structura teritorială a Colegiului Medicilor din România;
c) denumirea formei de exercitare a profesiei, inclusiv numele şi prenumele medicului, în cazul în
care acestea nu se regăsesc în denumire;
d) menţiuni privind identificarea sediului (etaj, apartament);
e) menţiuni privind specialităţile şi competenţele medicale şi, opţional, titlurile profesionale,
academice, ştiinţifice;
f) menţiuni privind sediul principal şi sediul secundar.
ARTICOLUL 53
Publicitatea prin mijloacele media
(1) Formele de exercitare a profesiei pot publica anunţuri în mica sau în marea publicitate.
(2) Anunţurile publicate în anuarele profesionale privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei,
numele şi principalele specialităţi şi competenţe în care medicii îşi desfăşoară activitatea, precum şi
programul de activitate.
ARTICOLUL 54
Corespondenţa
(1) Corespondenţa formei de exercitare a profesiei poate cuprinde:
a) numărul de telefon, fax, adresa de internet şi adresa electronică (e-mail);
b) indicarea sediului principal şi, după caz, a sediului secundar şi/sau a altui loc de muncă;
c) specialităţile şi competenţele medicale;
d) titlurile academice, ştiinţifice sau profesionale;
e) sigla formei respective de exercitare a profesiei.
13
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
(2) Cărţile de vizită profesionale ale medicului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul formei
respective de exercitare a profesiei pot cuprinde menţiunile permise corespondenţei, precum şi
calitatea medicului în forma de exercitare a profesiei.
ARTICOLUL 55
Pagina web
(1) Medicii, precum şi formele de exercitare a profesiei pot avea un website care poate cuprinde
menţiuni referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi pe cele permise corespondenţei ori
publicităţii.
(2) Conţinutul şi modul de prezentare a adresei de internet trebuie să respecte demnitatea şi onoarea
profesiei, precum şi secretul profesional.
(3) Pagina web nu poate cuprinde nicio intercalare cu caracter de reclamă sau menţiune publicitară
pentru un produs sau serviciu diferit de activităţile pe care are dreptul să le furnizeze medicul sau
respectiva formă de exercitare a profesiei.
(4) Pagina web nu poate conţine legături către alte adrese al căror conţinut ar fi contrar principiilor
esenţiale ale profesiei de medic.
(5) Pentru realizarea cerinţelor menţionate la alin. (4), medicul sau forma de exercitare a profesiei
deţinătoare a paginii web trebuie să asigure în mod regulat vizitarea şi evaluarea paginilor proprii şi
a paginilor la care este permis accesul pe baza legăturilor realizate prin intermediul adresei proprii şi
trebuie să dispună fără întârziere eliminarea lor în cazul în care conţinutul şi forma acestora sunt
contrare principiilor esenţiale privind exercitarea profesiei de medic.
CAPITOLUL VIII
Judecarea cauzelor deontologice
ARTICOLUL 56
Celeritatea
(1) Cercetarea şi analiza oricărei sesizări privind existenţa unei posibile încălcări a dispoziţiilor
prezentului cod de deontologie medicală se fac cu celeritate de către persoanele desemnate cu
cercetarea faptei ori de către cei cărora le-au fost solicitate date în legătură cu soluţionarea sesizării,
fiind obligate să acţioneze cu maximă diligenţă, netergiversând sau prelungind realizarea atribuţiilor,
respectiv comunicarea datelor solicitate.
(2) În adresa de solicitare a unor date şi informaţii necesare soluţionării cauzei disciplinare se va
indica data până la care urmează să se facă comunicarea datelor sau informaţiilor solicitate.
ARTICOLUL 57
Prezumţia de nevinovăţie
(1) Cercetarea şi analiza oricărei sesizări se vor face având în vedere şi respectând prezumţia de
nevinovăţie a medicului.
(2) Persoanele desemnate cu cercetarea sesizării ori membrii comisiei de disciplină vor acţiona cu
tact şi moderaţie, fără a se antepronunţa sau a emite opinii personale în niciun mod şi în niciun sens
pe timpul soluţionării sesizării.
14
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
ARTICOLUL 58
Imparţialitatea
(1) Persoana desemnată cu cercetarea faptei reclamate ori membrii comisiei de disciplină care are/au
vreun interes personal în cauză, în orice mod, ori are/au legături de rudenie cu medicul care face
obiectul cercetării sau cu persoana care a făcut reclamaţia îl va/vor informa pe preşedintele comisiei
de disciplină, care va decide, după caz, menţinerea sau înlocuirea persoanei în cauză.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în situaţia existenţei unor situaţii conflictuale.
(3) Nicio persoană implicată în cercetarea sau soluţionarea cauzei disciplinare nu va putea face
declaraţii publice cu privire la cauza respectivă până la soluţionarea ei definitivă.
ARTICOLUL 59
Contradictorialitatea scrisă
(1) Comisia de disciplină va stărui pentru obţinerea în scris a poziţiei fiecărei părţi implicate în cauza
disciplinară.
(2) Contradictorialitatea orală directă se va desfăşura doar în condiţiile în care pentru soluţionarea
cauzei este strict necesară, neputându-se soluţiona cauza altfel. În acest caz, preşedintele şedinţei va
acţiona cu tact şi înţelegere, fiind interzise adresările directe între persoanele implicate sau emiterea
de către membrii comisiei de disciplină a unor aprecieri ori opinii în legătură cu cauza respectivă.
ARTICOLUL 60
Opinia de specialitate
(1) În funcţie de cauza supusă cercetării disciplinare, comisia de jurisdicţie profesională şi/sau
comisia de disciplină pot/poate solicita o opinie de specialitate de la medici specialişti cu reputaţie în
domeniu.
(2) Dispoziţiile art. 57 se aplică şi în ceea ce priveşte specialiştii.
ARTICOLUL 61
Desfăşurarea audierilor
(1) În cauza supusă soluţionării, membrii comisiei de disciplină se vor adresa persoanelor audiate
exclusiv prin intermediul preşedintelui comisiei sau solicitându-i acestuia permisiunea şi exclusiv
pentru a-i pune persoanei în cauză întrebări utile şi relevante soluţionării cauzei.
(2) Pe timpul audierii este interzisă emiterea de către membrii comisiei de disciplină a unor opinii
personale sau aprecieri de orice natură. În caz de nevoie, preşedintele comisiei poate interveni şi
restabili cadrul decent al audierilor, inclusiv prin suspendarea şedinţei comisiei.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 62
Aplicarea codului de deontologie medicală
15
Aprobat prin Hotărârea Adunării Generale Naționale a Colegiului Medicilor din România nr. 3/04.11.2016,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 981 din 07.12.2016 și intra în vigoare de la data de 06.01.2017
Prezentul cod de deontologie medicală se aplică tuturor medicilor care exercită profesia pe teritoriul
României, indiferent de forma de organizare, sursa finanţării sau de caracterul permanent, temporar
ori ocazional al activităţii.
16
8. PRINCIPIILE BIOETICII
DECLARAŢIA UNIVERSALĂ ASUPRA
BIOETICII ŞI DREPTURILOR OMULUI
2005 UNESCO
▪ DEMNITATEA FIINTEI UMANE SI DREPTURILE OMULUI
▪ EFECTE BENEFICE SI EFECTE NOCIVE
▪ AUTONOMIA SI RESPONSABILITATEA INDIVIDUALA
▪ CONSIMTAMANTUL
▪ PERSOANELE INCAPABILE DE A-SI EXPRIMA CONSIMTAMANTUL
▪ RESPECTUL VULNERABILITATII UMANE SI AL INTEGRITATII PERSONALE
▪ RESPECTUL INTIMITATII SI AL CONFIDENTIALITATII
▪ EGALITATEA, DREPTATEA SI ECHITATEA
▪ NON-DISCRIMINAREA SI NON-STIGMATIZAREA
▪ RESPECTUL DIVERSITATII CULTURALE SI PLURALISMULUI
▪ SOLIDARITATE SI COOPERARE
▪ RESPONSABILITATEA SOCIALA SI SANATATEA
▪ IMPARTIREA BENEFICIILOR PROGRESULUI STIINTIFIC
▪ PROTECTIA GENERATIILOR VIITOARE
▪ PROTECTIA MEDIULUI, BIOSFEREI SI BIODIVERSITATII
EFECTE BENEFICE SI
EFECTE NOCIVE
▪ Raportul beneficiu / risc
➢ cu noi insine
=>
• Actiunea terapeutica:
- raportul beneficii / riscuri
- nu exista risc ZERO
Aplicarea principiului precautiei in toate
politicile de Sanatate Publica
• Programele de preventie a unor boli
- screening (ex: mamografia, ecografia fetala)
- vitamine si alte suplimente pentru gravide si copii,
produse medicamentoase ce contin
elemente/substante cu risc pentru sanatatea umana
(aspartam, Hg, Al, Fluor, Iod, nanoparticule active,
celule canceroase HELA, virusuri SV-40 si bacterii
MG, etc )
• Monitorizarea permanenta a factorilor de risc din
mediul ambiant si informarea corecta a publicului
“Omul nu are dreptul sa-si dezvolte
propria sa minte..."
• Jose Delgado - Profesor of Fiziologie la Yale
Aplicarea PP la nivel de
individ / comunitate
• cand “expertii” in sanatate ignora riscurile
potentiale sau nu au resursele necesare sa ia
masurile corespunzatoare
• Zgomot
• Radiatiile neionizante si ionizante
• Unele vitamine sintetice si medicamente
• Alimente (OMG, aspartam, Hg, Al, Pb,….)
Legea nr. 46 din 2003
(Legea drepturilor pacientului)
Carta Europeană a Drepturilor
Pacienţilor
Definiţii:
• Pacient: persoana sănătoasă sau bolnavă care
utilizează serviciile de sănătate;
• Discriminare: distincţia care se face între
persoane aflate în situaţii similare pe baza
rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice,
originii naţionale sau sociale, religiei,
opţiunilor politice sau antipatiei personale;
• Îngrijiri de sănătate: serviciile medicale,
serviciile comunitare şi serviciile conexe
actului medical;
• Intervenţie medicală: orice examinare,
tratament sau alt act medical în scop de
diagnostic preventiv, terapeutic ori de
reabilitare;
• Îngrijiri terminale: îngrijirile acordate unui
pacient cu mijloacele de tratament disponibile,
atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea
prognozei fatale a stării de boală, precum şi
îngrijirile acordate în apropierea decesului;
Drepturi generale medicale
Documentul
englez care
prevedea că
oamenii nu pot fi
privaţi de
drepturile lor
fundamentale,
nici chiar de un
rege sau de o
lege.
Proclama egalitatea
dintre toate fiinţele
umane, libertatea
religiei şi de exprimare,
precum şi dreptul de a
lua parte la guvernare.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, 10
decembrie 1948
Articolul 5
Articolul 8
Articolul 14
Articolul 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si
exprimarii; acest drept include libertatea de a avea
opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea
de a cauta, de a primi si de a raspândi informatii si
idei prin orice mijloace si independent de frontierele
de stat.
• Articolul 23
• Orice persoana are dreptul la munca, la libera
alegere a muncii sale, la conditii echitabile si
satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea
împotriva somajului.
• Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la
salariu egal pentru munca egala.
• Orice om care munceste are dreptul la o retribuire
echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atât lui,
cât si familiei sale, o existenta conforma cu
demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte
mijloace de protectie sociala.
• Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si
de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor
sale.
Articolul 25
In 1803, Thomas Robert Malthus, un cleric englez, preocupat de originea sărăciei, a publicat
eseul „Principiul populației”. Acesta a fost un moment în care lumea creștea într-un ritm mai
rapid decât până atunci și unii oameni erau preocupați de problema suprapopulării.
Malthus a avut o idee inedită: creșterea populației ar depăși în cele din urmă creșterea
resurselor necesare pentru a sprijini creșterea numărului de oameni, în special a resurselor
alimentare. El era convins că populația creștea exponențial și se dubla la fiecare 25 de ani, în
timp ce resursele alimentare puteau crește, în același timp, doar aritmetic.
Malthus deplângea familiile mari ale săracilor și susținea că tendința claselor
muncitoare de a se reproduce era în mare măsură responsabilă de sărăcia lor.
Numărul mare de săraci dependenți ar fi pus în cele din urmă tensiune asupra statului și
acesta putea falimenta. El recomanda o scădere a creșterii populației prin abstinență și
căsătorie târzie. El a pledat, de asemenea, pentru utilizarea metodelor artificiale de
contracepție, deoarece credea că abstinența nu ar fi respectată mereu.
Charles Darwin
Aproximativ 50 de ani mai târziu, în 1859, Charles Darwin și-a publicat capodopera, „Originea
speciilor”. Se spune că Darwin a fost influențat de scrierile lui Malthus.
Teoria evoluționismului a lui Darwin reducea doctrina iudeo-creștină despre căderea omului, de la
perfecțiune la consecința păcatului omului, la căutarea perfecțiunii prin selecția naturală.
Selecția naturală ar fi dus la supraviețuirea celor mai slabi și la eliminarea celor mai vulnerabili,
care ar muri în mod natural. Moartea lor era esențială pentru progres. Moartea devenise un
element esențial pentru îmbunătățirea omenirii prin îmbunătățirea generațiilor.
Eugenia si Eutanasia
Mișcarea eugenică, descendentă a darwinismului, s-a dezvoltat în Europa până pe la
sfârșitul anilor 1800. În Marea Britanie, vărul lui Darwin, Sir Francis Galton, a introdus
conceptul de eugenie ca știință. Eugeniștii susțineau că multe dintre bolile omului se
datorează unor trăsături inferioare moștenite. Ei încurajau clasele mijlocii și superioare apte să
aibă familii mari. Cei inapți, săracii, în special, minoritățile și imigranții, trebuiau să se reproducă
mai puțin.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, susținută de o ideologie utilitară și de doctrina selecției
naturale, în Europa a apărut conceptul de „drept la moarte”. În Germania, în 1920, Karl Binding
și Alfred Hoche au publicat cartea „Permisiunea distrugerii vieții nedemne de viață” (Die
Freigabe der Vernichtung lebensunwerten Lebens). Binding era un jurist proeminent, iar Hoche,
profesor de psihiatrie, ambii membri ai elitei intelectuale germane. Devotați eticii lor
utilitariste, de care se presupunea că ar beneficia societatea, autorii recomandau să fie
uciși cei a căror viață era lipsită de valoare. Acest lucru era justificat ca fiind „compasiune” și
„eliberare de suferință”. Eliminarea lentă și naturală a celor inapți prin selecție naturală a
evoluat în conceptul de ucidere activă a celor inapți.
Această ideologie a fost adoptată de medicii germani. Victimele vor fi cei aflați în pragul morții,
cei în stare comatoasă și cei bolnavi mintal. Avocații eutanasiei, puțini la început, au crescut ca
număr. Mulți erau profesori la școlile medicale.
Eugenia si Eutanasia eugenica
• Inseminarea artificială
• Donarea de ovule
• Diagnosticul prenatal al tulburărilor genetice și
terminarea sarcinii cu fetuși ce prezinta riscuri
• Selecția embrionilor
• Ingineria genetica
• Terapie genetică
• Clonarea
LEBENSBORN
• experimentul prin care naziştii au vrut să creeze o rasă superioară
• ofiţerii SS, consideraţi elita armatei germane şi exemplul perfect de
bărbaţi arieni, erau stimulaţi să aibă aventuri cu tinere blonde, care
erau şi ele încurajate să-şi dorească asemenea relaţii.
• certificatele de naştere erau falsificate, astfel că acum găsirea
adevăraţilor părinţi este aproape imposibilă, o povară dureroasă
pentru cei care vor să-şi recupereze trecutul pierdut.
• in cadrul programului Lebensborn, doar în Germania s-au născut 8.000
de copii, iar în Norvegia alţi 12.000. Aici, femeile erau considerate ideale
pentru a duce mai departe genele ariene, cele mai multe dintre ele fiind
înalte şi blonde.
• dupa razboi, in Norvegia, Belgia, Olanda, Polonia şi Franţa au fost înfiinţate
clinici speciale pentru copiii Lebensborn. Erau practic aziluri de boli
mintale, menite să-i izoleze pe aceşti copii şi să-i împiedice să aibă la
rândul lor urmaşi care să ducă mai departe genele germane.
Programe actuale care pot
restricţiona libertatea reproducerii
China- Legea privind îngrijirile de sănătate
ale mamei şi copilului- 1994
Europa
- până în sec. XVII- legile nu incriminau avortul
- 1803 - prima lege în Anglia (avortul = crimă)
Statele Unite - modelul englez
- înainte de Războiul Civil - sexul din plăcere era ceva rău iar
sarcina era ca o pedeapsă
- după Războiul Civil- rigiditatea legislaţiei- număr mare de
avorturi ilegale- în 1969- 75% din decesele materne- femeile
de culoare
- bărbaţii medici au avut un rol cheie în promulgarea legilor
împotriva avorturilor
Cînd devine fătul o persoană cu drept de viaţă?
Criterii:
• Începutul bătăilor inimii
• Prezenta undelor cerebrale
• Odată cu secularizarea crescândă și în plină „revoluție sexuală”, statele vestice au
importat din blocul comunist una din piesele de rezistență ale ideologiei de Stânga:
libertatea avortului (primul stat din lume care a legalizat avortul a fost URSS, în
1922), însoțită de pretenția tot mai agresivă a lobby-ului feminist de înscriere a
acestuia printre „drepturile fundamentale” precum dreptul la sănătate sau dreptul la
viața privată.
• În acest context, utilizarea progreselor în fetologie, ecografie și alte ramuri ale
științelor medicale pentru depistarea prenatală a afecțiunilor genetice a dus tot
mai des la eliminarea, prin avort eugenetic (numit, în mod eronat, și
„terapeutic”), a nenăscuților suferinzi de diverse boli.
• Promovarea, mascată sau directă, conștientă ori nu, a eugenismului și
utilitarismului, sub aspectul poverii pe care o reprezintă pentru familie și societate
bolnavul în contrast cu dezideratul unei vieți lipsite de griji și responsabilități, a dus la
creșterea semnificativă a ratei sarcinilor întrerupte pe motiv de boală fetală.
• Lipsit de apărare și drepturi, dizabilul mai puțin norocos, cum ar fi cel suferind
de Sindrom Down sau Sindrom Turner (malformații genetice diagnosticabile în
săptămânile 20-24 de sarcină) are azi 9 „șanse” din 10 de a fi avortat.
• “Dacă doar o fracțiune din costurile depistării prenatale a maladiilor genetice ar fi
alocate cercetării științifice oneste, viața persoanelor cu Down ar fi cu mult mai
ușoară.” dr. Jerome Lejeune, întemeietorul citogeneticii moderne.
Abortions per 1000 live births
4000
3000
France
Italy
Malta
2000 Poland
Romania
United Kingdom
1000
0
1980 1990 2000 2010 2020
Romania – Institutul National de Statistica
• „De ce are nevoie o ţară pe moarte precum România? De mai multe contraceptive şi educaţie
sexuală, conform USAID, care a construit programe de acest tip într-un ritm furios la noi”, scrie
Iftime, adăugând că în 1992 a fost înfiinţată în România Societatea de Educaţie Contraceptivă şi
Sexuală (SECS), filială a International Planned Parenthood Federation, cunoscută organizaţie
internaţională americană de promovare a avortului. Aceasta primea 70% din finanţare de la
USAID.
• Borbala Koo, directorul SECS, a afirmat că “USAID a cheltuit pentru sănătatea reproductivă mai
mulţi bani decât guvernul României”.
• Finantare: Proiectul este finantat de catre Merck Europa prin Programul „Merck pentru Mame”
• Organizatii: International Planned Parenthood Federation (IPPF) in parteneriat cu SECS
(Romania), BFPA (Bulgaria) si SRH Serbia (Serbia). In Romania proiectul va fi implementat de
Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala (SECS) in judetele Ialomita (Slobozia, Traian si
Fetesti), Prahova (Ploiesti) si municipiul Bucuresti (sector 5).
• Finantatori: Merck Europa prin Programul „Merck pentru Mame”
• Perioada de implementare: 2018-2021
• Beneficiari: tineri si tinere cu varste intre 16-25 ani si persoane din comunitate (tineri, adulti,
persoane varstnice, lideri informali etc), din Bucuresti (Comunitatea din Sectorul 5), Ploiesti
(Comunitatea din Mimiu), Slobozia (Comunitatea din Bora), Fetesti (Comunitatea din Dudesti) si
Traian.
• Scopul proiectului: Proiectul isi propune sa contribuie la imbunatatirea sanatatii reproductive,
inclusiv a sanatatii materne, prin imputernicirea tinerelor vulnerabile din comunitatile vizate, in
special comunitati roma. Proiectul va functiona holistic, pe mai multe directii necesare pentru a
aduce schimbari, si vizeaza factorii de decizie politica, furnizorii de asistenta medicala primara,
comunitatile de romi si, cel mai important, tinerii romi. Participarea romilor, in special a tinerilor, se
afla in centrul proiectului.
Programul de tineret
• Descriere/ implementare
• Tabere de vară unde tinerii voluntari diseminează mesaje privind sanatatea reproducerii
• Sesiuni de informare pe teme de educatie pentru sănătate
• Colaborări informale cu organizații de tineret
• Concluzii proiect
• 3200 tineri au fost informati despre:
• servicii de planificare familială (PF)
• atitudini care sprijină egalitatea de gen
• libertatea de decizie cu privire la sănătatea reproducerii
26 de tari unde avortul este total interzis
• Andorra • Madagascar
• Angola • Malta
• Congo-Brazzaville • Marshall Islands
• Congo-Kinshasa • Mauritania
• Dominican Republic • Micronesia
• Egypt • Nicaragua
• El Salvador • Palau
• Gabon • Philippines
• Guinea-Bissau • San Marino
• Haiti • Sao Tome and Principe
• Honduras • Senegal
• Iraq • Suriname
• Laos • Tonga
37 countries that ban abortion unless an abortion would save
the life of the mother.
• Afghanistan • Nigeria
• Antigua & Barbuda • Oman
• Bangladesh • Panama
• Bhutan • Papua New Guinea
• Brazil • Paraguay
• Brunei Darussalam • Solomon Islands
• Chile • Somalia
• Côte d’Ivoire • South Sudan
• Dominica • Sri Lanka
• Guatemala • Sudan
• Indonesia • Syria
• Iran • Tanzania
• Ireland • Timor-Leste
• Kiribati • Tuvalu
• Lebanon • Uganda
• Libya • United Arab Emirates
• Malawi • Venezuela
• Mali • West Bank & Gaza
• Mexico • Yemen
• Myanmar
Nations that make abortion illegal except in instances when it
would save the life of a woman or preserve her physical health.
• Argentina • Lesotho
• Bahamas • Liechtenstein
• Benin • Maldives
• Bolivia • Monaco
• Burkina Faso • Morocco
• Burundi • Niger
• Cameroon • Pakistan
• Central African Republic • Peru
• Chad • Poland
• Comoros • Qatar
• Costa Rica • Rwanda
• Djibouti • Saudi Arabia
• Ecuador • South Korea
• Equatorial Guinea • Togo
• Ethiopia
• Grenada
• Guinea
• Jordan
• Kenya
• Kuwait
• Vanuatu
• Zimbabwe
Countries where abortion is illegal except when it is used to save
the mother’s life or to preserve her physical or mental health
• Algeria • Namibia
• Botswana • Nauru
• Colombia • New Zealand
• Eritrea • Northern Ireland
• Gambia • Samoa
• Ghana • Seychelles
• Israel • Sierra Leone
• Jamaica • St. Kitts & Nevis
• Liberia • St. Lucia
• Malaysia • Swaziland
• Mauritius • Thailand
• Mozambique • Trinidad & Tobago
Pro choise
Libertatea procreaţiei
5 argumente:
1. O ființă umană nu trebuie să fie o persoană pentru a avea valoare morală
intrinsecă și drepturi.
2. Pe ce temei moral mama decide de una singură valoarea unui făt?
3. Nimeni nu întreabă vreodată o femeie însărcinată: Ce-ți face corpul? când
întreabă despre făt.
Oamenii întreabă: Ce-ți face COPILUL?
4. Practic toată lumea este de acord că, atunci când copilul iese din pântec, a-l
ucide este o crimă. Dar să îl omori deliberat cu câteva luni înainte de naștere
este considerat la fel de puțin problematic moral ca și o extracție dentară!
5. Există situații în care aproape oricine, chiar și cei care sunt „pro-
alegere”,consideră că avortul ar putea să NU fie moral
1. o ființă umană nu trebuie să fie o persoană pentru
a avea valoare morală intrinsecă și drepturi.
Are fatul uman vreo valoare sau vreun drept?
• Fatul nu are nici un drept pentru ca nu este considerat persoana.
• Dar asta nu înseamnă că fătul nu are nici o valoare intrinsecă sau nici un drept.
• Exista atâtea fiinte vii care nu sunt persoane, dar au și valoare și drepturi. Spre
exemplu, câinii sau alte animale
Când se confruntă cu acest argument, oamenii de obicei schimbă subiectul spre
drepturile mamei, însemnând că este dreptul mamei să sfârșească viața fătului sub orice
circumstanță, pentru orice motiv și în orice perioadă a sarcinii. Este aceasta moral?
• Este doar dacă credem că fătul uman nu are valoare intrinsecă.
Dar în cele mai multe cazuri, aproape toată lumea crede că fătul uman are în esență
valoare infinită și un drept aproape absolut la viață. Când?
• Atunci când o femeie însărcinată vrea să nască. Atunci, societatea și legile acesteia
consideră că fătul este atât de valoros, încât dacă cineva ar vrea să ucidă acel făt,
persoana ar putea fi acuzată de crimă.
Dar dacă o femeie nu dorește să nască, atunci mulți privesc fătul ca fiind lipsit de
importanță. Are aceasta atitudine sens?
• Nu pare să aibă, indiferent dacă fătul are sau nu vreo valoare.
• Când este vorba de un copil nou născut, lucrurile se schimba.
2.Care este temeiul moral pe care mama se bazeaza
cand decide de una singură valoarea unui făt?
• Societatea decide (nu mama și nici tatăl) dacă un copil nou născut are valoare și
drept la viață. Deci, întrebarea este: De ce ar fi diferit ÎNAINTE să se nască?
3.Nimeni nu întreabă vreodată o femeie însărcinată:
Ce-ți face corpul? când întreabă despre făt.
Oamenii întreabă: Ce-ți face COPILUL?
• De ce o persoană sau mama are dreptul să determine dacă acea ființă are vreun
drept la viață? Oamenii răspund: „pentru că femeia are dreptul să își controleze
corpul.” Ei da, acest lucru este în totalitate corect.
• Totuși, problema aici este că fătul reprezinta un corp separat care se dezvolta ÎN
INTERIORUL corpului mamei fiind deci o alta fiinta umana….
4. Practic toată lumea este de acord că, atunci când copilul iese
din pântec, a-l ucide este o crimă.
Dar să îl omori deliberat cu câteva luni înainte de naștere este
considerat la fel de puțin problematic moral ca și o extracție
dentară!
5. Există situații în care aproape oricine, chiar și cei care sunt
„pro-alegere”,consideră că avortul ar putea să NU fie moral
• ar fi moral să avortezi un făt de sex feminin doar pentru că mama preferă băieții, cum
s-a întâmplat de milioane de ori în China și în alte locuri?
• să presupunem că știința dezvoltă o metodă de a determina dacă copilul din pântec
este homosexual sau heterosexual. Ar fi moral să ucizi un făt homosexual pentru că
mama nu și-a dorit un copil homosexual?
• Oamenii pot oferi motive practice pentru a nu incrimina avortul în orice situație.
Oamenii pot avea opinii diferite despre momentul la care omul devine o persoană și
despre moralitatea avortului după viol sau incest.
• Dar, cu privire la marea majoritate a avorturilor, cele făcute de o femeie sănătoasă
care avortează un făt sănătos, să fim clari: majoritatea acestor avorturi pur și simplu
sunt imorale.
• Societățile bune pot supraviețui dacă unii oameni fac lucruri imorale.
• Dar o societate bună nu poate supraviețui dacă numește lucrurile imorale –
„morale”.
Consiliul Europei ignoră soarta copiilor care supravieţuiesc avortului
1935
A fost înfiinţată
Euthanasia Society
din Anglia
Scop- promovarea
eutanasiei
Germania nazistă- 1939
- Octombrie 1939- programul de eutanasie involuntară-
bolnavi şi infirmi
- Scop- eliminarea vieţii care nu merită trăită
EUTANASIA EUGENICA
- Iniţial - nou-născuţi şi copii mici cu infirmităţi
- Medicii şi moaşele aveau datoria de a raporta cazurile
de copii cu vîrstă pînă la 3 ani, care prezentau semne de
retardare mintală, infirmitate fizică sau alte simptome
menţionate într-un chestionar special primit de la
Ministerul Sănătăţii
- La scurt timp - copii mai mari şi adulţi - consideraţi
incurabili - ucisi din milă
Teritoriul de Nord al Australiei
1996-1997
Legiferarea
eutanasiei în 1996
Lege abrogată în
1997
Eutanasia activa este legală în
• Olanda
• Belgia
• Luxemburg
• Columbia
• Canada
• Australia – statul Victoria (din 2019)
Suicidul asistat este legal in urmatoarele tari:
• Elvetia
• Germania
• Olanda
• SUA – statele Washington, Oregon, Colorado, Hawaii, Vermont,
Montana, Washington, D.C., Maine (Starting January 1, 2020), New
Jersey (Starting August 1, 2019), and California.
• Blue: Active
euthanasia legal
• Yellow: Assisted
suicide legal
• Green: Passive
euthanasia legal
• Red: No legal form of
euthanasia / Any form
of euthanasia
prohibited
• Black: Ambiguous
legal situation
• Grey: No data
Statele Unite
• Cerere în avans
Criterii - Olanda
• Cerere voluntară şi persistentă
• Pacient cu suferinţă incurabilă şi de nesuportat
• Comunicarea diagnosticului şi prognosticului
• Informare cu privire la alternative
• Nu există alternative acceptabile pentru pacient
• Consultarea cu un alt medic
• Eutanasia poate fi efectuată numai de către
medic
• Raportarea cazurilor de eutanasie
Olanda: Planuri pentru generalizarea eutanasiei la oamenii
sănătoși
• Edith Schippers, ministrul olandez al Sănătății, a anunțat un proiect de lege care ar extinde posibilitatea
solicitării eutanasiei la persoanele care cred că „și-au încheiat viața”, dar nu sunt bolnave sau suferinde
măcar.
• Într-o scrisoare adresată Parlamentului, d-na Schippers și ministrul Justiției și Internelor, Ard van der Steur, au
arătat că oamenii care „au o opinie bine întemeiată că viața lor este la final, trebuie, sub criterii stricte și atente, să
li se permită să-și încheie viața într-o manieră demnă”.
• Întrucât „dorința pentru un final ales al vieții apare mai ales la vârstnici, noul sistem va fi limitat la” aceștia – dar
fără să existe o limită de vârstă.
• Paul Tully, secretar general al Societății pentru Protecția Copiilor Nenăscuți din Marea Britanie, care s-a opus cu
succes încercării de legalizare a eutanasiei în această țară anul trecut, a declarat:
• „Această știre arată cât de rapid societatea își poate pierde respectul pentru oamenii considerați neproductivi sau
nedoriți odată ce eutanasia este legalizată. Propunerea va accelera uciderea celor bătrâni, handicapați și
vulnerabili. Aceștia sunt cei care vor fi făcuți să creadă că viețile lor s-au încheiat”.
• Olanda a fost prima țară care a permis eutanasia, în 2002, pe atunci doar pentru pacienții în stadiu terminal al unei
boli care provoacă „suferință de nesuportat, fără speranță de vindecare”.
• Așa cum este acum evident, acesta a fost doar primul pas către introducerea unei culturi a sinuciderii în rând
populației. După ce deja s-a înregistrat o creștere masivă a cazurilor de eutanasie pe legea deja existentă, ne
putem oare aștepta ca termenii „criterii stricte și atente” să însemne mai mult decât o vorbă goală?
• De fapt, cu greu am putea găsi un criteriu care să fie folosit pentru distingerea în mod rezonabil a celor care ar
avea un pretins „drept la moarte” de cei care nu îl au. Cum ar putea un judecător sau un funcționar public, într-o
societate în care domină cultura individualismului feroce, să spună vreodată, „nu, domnule, viața dvs. nu e
suficient de încheiată?”
Olandezii au lansat ambulantele specializate in
eutanasiere, pentru pacienţii foarte bolnavi ai căror
doctori refuză să le facă injecţia letală
• Programul, numit “Levenseide” (Sfârşitul vieţii), a fost lansat de cea mai mare
organizaţie pentru eutanasie umană din lume, care numără 130.000 de membri.
• Olanda este prima ţară care a legalizat eutanasierea umană, în 2002.
• Eutanasierea este gratuită, iar ambulanţele speciale pot fi chemate de cei bolnavi
sau de rude, prin telefon sau e-mail.
• În momentul în care ambulanţa ajunge la cel suferind, acesta trebuie să fie în
stare să articuleze de mai multe ori că vrea într-adevăr să moară. În plus,
conform sursei, el trebuie să sufere “dureri îngrozitoare” pentru a fi eutanasiat.
• “Prima dată, pacientul primeşte o injecţie, care îi induce un somn adânc. Apoi,
urmează o a doua injecţie, care le opreşte respiraţia şi pulsul”, a explicat Walburg de
Jong.
• În plus, echipa de eutanasiere îi va intervieva pe medicii pacienţilor, pentru a afla de
ce au refuzat să curme viaţa acestora, în ciuda insistenţelor lor.
• Ambulanţa va face o singură eutanasiere pe săptămână, din cauza impactului
emoţional pe care această procedură îl are asupra medicilor.
• In 2015, 109 demented persons (against 81 in 2014) were killed
while still “mentally competent” enough to express their own will.
• 56 patients with psychiatric disorders were put to death at their own
request in 2015, a sharp rise from the 41 such cases recorded in
2014. In this last category, the End of Life Clinic was involved in
most cases.
• Out of a total of 5,561 reported euthanasia acts – compared with the
3,695 reported five years earlier – four were deemed not to be in
compliance with the Dutch euthanasia law. Two of them were
handled by the End of Life Clinic. But no legal action will be taken,
reports the protestant conservative daily, Trouw.
Groningen Protocol
• The Groningen Protocol is a medical protocol created
in September 2004 by Eduard Verhagen, the medical
director of the department of pediatrics at the University
Medical Center Groningen (UMCG) in Groningen, the
Netherlands. It contains directives with criteria under
which physicians can perform "active ending of life on
infants" (child euthanasia) without fear of legal
prosecution.
The termination of a child's life (under age 1) is acceptable
if four requirements were properly fulfilled:
• The presence of hopeless and unbearable suffering.
• The consent of the parents to termination of life.
• Medical consultation having taken place.
• Careful execution of the termination.
• The Dutch euthanasia laws require people to
ask for euthanasia themselves (voluntary
euthanasia), and it is legal for people of 12 years
and older. In the Netherlands, euthanasia
remains technically illegal for patients under the
age of 12. The Groningen Protocol does not give
physicians unassailable legal protection. Case
law has so far protected physicians from
prosecution as long as they act in accordance
with the protocol, but no black-letter law exists in
this area.
Belgia
Septembrie 2002 - devine a doua ţară în
care au fost legalizate eutanasia şi
susicidul asistat
• Editorul revistei “Journal of Medical Ethics”, profesorul de origine română Julian Savulescu, care
conduce Centrul Oxford Uehiro pentru Etică Practică, impreuna cu alti “experti medicali”,
promoveaza avortul postnatal.
• Doi dintre colaboratorii apropiaţi ai profesorului român, Alberto Giubilini şi Francesca Minerva:
“Părinţilor ar trebui să li se permită să îşi ucidă copiii nou-născuţi pentru că aceştia sunt irelevanţi
din punct de vedere moral, iar eliminarea lor nu este diferită de un avort”. Argumentul celor doi
este că statutul moral al unui nou-născut este cel echivalent unui fetus în sensul în care îi
lipsesc proprietăţile care să justifice atribuirea unui drept la viaţă. Mai mult, cei doi suţin că,
de fapt, un bebeluş nu este o persoană, ci o potenţială persoană. Ei susţin că această metodă
se poate aplica în cazul nou-născuţilor care suferă de sindromul Down, a căror creştere este „o
povară” pentru familie. Totuşi, ei nu sunt de acord cu ideea că uciderea anumitor bebeluşi este
mai justificată decât uciderea altora, ci doar subliniază că, din punct de vedere moral, nu există
nicio diferenţă între asta şi avort, ca practică deja aplicată.
• Peter Singer, filosof american, profesor la Princeton, în cartea sa, Practical Ethics,( 1st ed.
Cambridge: Cambridge University Press, 1979): "Copiii umani nu au conștiință de sine și nu
sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane. În consecință, viața unui nou-
născut are o valoare mai mică decât viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu".
• În 2001, Singer afirma că sexul între specii nu reprezintă o ofensă adusă demnității noastre ca
ființe umane.
Doctor Honoris Causa
Universitatea Bucuresti
"Cuplurile ar trebui să selecteze embrionii sau feţii… Mă concentrez asupra
genelor inteligenţei şi a selectării în funcţie de sex" (Procreative beneficience:
Why we should select the best children, J. Savulescu, Bioethics 2001,
http://www.ncbi.nim.nih.gov/pubmed/12008767);
"Totuşi scopul publicaţiei Journal of Medical Ethics nu este să prezinte
Adevărul sau să promoveze o vedere morală sau alta... Dacă avortul este
permisibil, şi infanticidul ar trebui să fie"
(http://blog.practicalethics.ox.ac.uk/2012/02/%80%9Cliberalsare-
distgusting%E2%80%9D–in–defence–of–the-publication–of%E2%80%9cofter-birth-
abortion%E2%80%9D);
"Convingerile religioase profesionale pot intra în conflict cu unele aspecte ale
practicii medicale. Dar medicii nu pot face judecăţi morale pentru pacienţii lor"
(J. Săvulescu, BMJ, 2, 2006);
"Putem schimba din nou definiţia morţii […] mutând momentul un pic mai
devreme în procesul de a muri" (J. Savulescu, Death Fiction and Taking Organs
from the Living);
“Eugenia liberală este orientată înspre beneficiul oamenilor testaţi voluntar şi
pentru a le permite să aibă copii sănătoşi” (J. Savulescu: Hotnews.ro:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7516983-profesorul-julian-savulescu-niciodata-
).
istoria-lor-oamenii-nu-au-avut-astfel-putere.htm
• Tendinta ingrijoratoare in randul studentilor americani: creștere a nivelului de acc
• Conform experiențelor personale ale membrilor organizațiilor Created Equal și
Survivors of the Abortion Holocaust, nu numai că se observă mai mulți studenți
dispuși să susțină avortul postnatal, ci unii studenți sugerează că pot fi omorâți
chiar și copiii de până la 4-5 ani, fiindcă aceștia nu ar avea încă o „conștiință de
sine”.eptare a „avortului postnatal”, adică uciderea copiilor după naștere.
• „Întâlnim tot mai mulți oameni, în aproape toate campusurile vizitate, care consideră
acceptabil moral să se ucidă cu regularitate bebeluși după naștere. Deși acest punct
de vedere este încă perceput drept șocant de majoritatea oamenilor, el capătă tot
mai multă popularitate.”
• „Aceasta este problema cu devalorizarea vieții umane în orice stadiu – în mod
firesc, aceasta se va extinde pentru a include alte grupuri de oameni; în acest
caz, oamenii născuți, pe lângă cei nenăscuți. […] Am discutat cu un tânăr de la
University of Minnesota care credea că este în regulă să fie omorâți copiii dacă
aceștia au vârsta mai mică de 5 ani, fiindcă el nu îi considera persoane până la acea
vârstă.”
• Mark Harrington, directorul Created Equal
Kristina Garza, purtătoarea de cuvânt a Survivors of the
Abortion Holocaust,
• „Pentru cei care sunt ferm pro-avort, aceștia înțelegând că avortul ucide o ființă umană, este
foarte ușor să accepte uciderea unei ființe umane după naștere. Există această noțiune, frecvent
întâlnită în campus, că este OK să fie omorâți bebeluși întrucât, cumva, nu devenim oameni până
când nu avem conștiință de sine.”
• „O cifră vehiculată de obicei este de circa 4 ani.”
• Garza consideră că există o explicație pentru această tendință. În primul rând, argumentele lui
Peter Singer și ale altor filosofi care susțin infanticidul sunt date ca teme de lectură
studenților, la facultate.
• Singer a scris în 1979 că
• „bebelușii umani nu se nasc conștienți de sine sau capabili să priceapă faptul că există în
timp. Ei nu sunt persoane [… prin urmare] viața unui nou-născut este inferioară ca valoare
față de viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu.”
• Garza explică:
• „El spune astfel de lucruri din anii 70, dar cred că abia mai recent a început să se promoveze
acest tip de ideologie în campusuri. Când a făcut aceste declarații, foarte puțini oameni le
acceptau. Astăzi însă, am devenit atât de desensibilizați, iar studenții din facultăți cărora le
lipsește fibra morală acceptă cu ușurință acest tip de ideologie stranie.”
• Totuși, ea adaugă că lobbyul pro-vita și angajarea în discuții în campusuri au ajutat la convingerea
studenților să renunțe la pozițiile pro-alegere.
• „Deși numărul studenților care cred că este OK să fie uciși copiii după naștere este în creștere, și
numărul studenților care acceptă că viața începe din momentul concepției este tot în
creștere, și într-un ritm mai robust și mai rapid comparativ cu al celor care acceptă
infanticidul.