Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EVALUARE
CURS:
FORMATOR
2023
LUCRARE DE ABSOLVIRE
INTERVENȚIA
SOCIALĂ
PERSONALIZATĂ
Arad
-2023-
1. ARGUMENT
2. GRUP ŢINTĂ
3. CONDIȚII DE ACCES:
4. FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:
5. SCOPUL INSTRUIRII:
Derularea unor activităţi de formare teoretică cât și practică, prin
aplicabilitatea unor metode de bune practici din cadrul UE.
6. OBIECTIVELE CURSULUI:
Să cunoască caracteristicile evaluării în asistența socială
7. COMPETENTE PROFESIONALE:
1.1. Particularități;
9. TIMPUL ALOCAT:
Obiectivele temei:
- identificarea potenţialului conflictual al situaţiilor
- evaluarea modalităţilor de rezolvare a conflictelor
Timp 1 oră şi 30 min
Se organizează 4
echipe.
Activitatea se va
desfăşura pe echipe.
Raportorul fiecărei
echipe va prezenta
rezultatele muncii.
Se evaluează la nivel
general activitatea, cu
scoaterea în evidenţă a
elementelor pozitive
realizate de către toţi
cursanţii
Elaborată în primele decenii ale secolului XX în S.U.A. şi importată în
Europa în anii “50, metoda casework a marcat decisiv statutul şi
rolul profesiei de asistent social. Metoda intervenţiei psihosociale sau
serviciul social individualizat a însemnat adoptarea unei metodologii proprii
domeniului asistenţei sociale în baza căreia se reconsideră câmpul de acţiune al
acesteia limitat, până la acea dată, la o serie de acte administrative şi la
acordarea unor ajutoare financiare sau medicale. Metoda casework este
rezultatul influienţelor primite de asistenţa socială, la început de secol XX,
dinspre medicină şi, ulterior, dinspre curentele psihanalitice şi psihoterapeutice
care şi-au pus amprenta asupra configuraţiei teoretice şi metodologice a
asistenţei sociale. Din acest motiv, casework este numit modelul medical în
cuprinsul căruia se vorbeşte frecvent despre terapie socială, psihoterapie,
terapie de sprijin etc. (Cristian Bocancea & George Neamţu, 1999:
105). Aşadar, asistenţa socială şi-a construit identitatea în raport cu alte profesii
în momentul în care şi-a definit o metodologie proprie în forma intervenţiei
sociale personalizate sau casework.
Prima sistematizare teoretică a metodei casework aparţine autoarei
americane Mary Richmond care, în lucrările Social Diagnosis (1915) şi What
is social casework? (1930), prezintăpostulatele intervenţiei sociale
individualizate astfel:
- fiecare individ sau familie reprezintă un caz unic, de aceea
ajutorul acordat trebuie să fie personalizat şi adaptat la particularităţile
situaţiei clientului;
- investigarea cazului trebuie să aibă în atenţie cunoaşterea aspectelor obiective
şi subiective ale problemei cu care se confruntă clientul;
- stabilirea diagnosticului psihosocial şi a planului de intervenţie
trebuie să se centreze pe interacţiunea persoană-situaţie-problemă, în
sensul valorificării resurselor de care dispune clientul şi cele aparţinând
mediului social;
-acţiunea de intervenţie se bazează pe dinamica relaţiei asistent-client
construită din perspectiva următoarelor principii: autenticitate, acceptare
necondiţionată, empatie, respectarea autonomiei clientului, nondirectivitate,
confidenţialitate;
- cadrul teoretic al intervenţiei psihosociale este reprezentat, în principal, de
psihologia freudiană şi post-freudiană a personalităţii şi se centrează pe
cunoaşterea şi dezvoltarea capacităţilor de adaptare şi rezolvare de probleme ale
ego-ului (apud. Andree Menthonnex, 1995: 67-70).
Aşadar, intervenţia psihosocială se centrează pe persoana clientului, pe
adaptarea acestuia la situaţie şi rezolvarea problemelor rezultate din
interacţiunea persoană-situaţie. Metoda casework are ca obiectiv principal
sprijinirea clientului în planul vieţii personale şi al funcţionării sociale. Având
în atenţie clientul individual şi mediul micro-social (familie, grupul de
apartenenţă) la care acesta se raportează, metoda se bazează pe construirea unei
relaţii asistent-asistat de la persoană la persoană, o relaţie pozitivă, empatică şi
competentă profesional, presupunând de asemenea implicarea, în relaţia de
ajutorare, a persoanelor din proximitatea clientului. Aceste idei le
regăsim, în variante mai elaborate, şi la teoreticienii de mai târziu ai
abordării psihosociale precum Gordon Hamilton (anii’40) şi Florence Hollis
(anii ’60).
Metode şi procedee :
- conversaţia ;
- explicarea;
- susţinerea unui portofoiu : STUDIU DE CAZ
- videoproiector
- laptop
- flipchart
- foi de flipchart
- markere
BIBLIGRAFIE
1. Asistența social în contextual transformărilor din Republica Moldova,
Bulgaru M, Salii N.Chişinău, 2008.
2. Asistența socială. Studii și aplicații. Coord. Gheorghe Neamțu, Dumitru Stan,
- Iaşi, 2005 Cap.3-4.
3. Bocancea, C, Neamţu, G., Asistenţă socială: elemente de teorie şi strategii de
mediere - Iaşi, 1996.
4. Bocancea, C, Neamţu, G., Elemente de asistenţă socială, Polirom, 1999.
5. Bulgaru M. Metode și tehnici în asistență socială. - Centrul editorial,
Chișinău, 2002.
6. Bulgaru M, Dilion M. Concepte fundamentale ale asistenței sociale. Note de
curs. - Chișinău - 2000.
7. Bulgaru M. Aspectele teoretice și practice ale Asistenței sociale. Suport de
curs.Chișinău, 2003.
8. Buzducea D. Aspecte contemporane în asistenţa socială. - Polirom, 2005.
9. Cojocaru Şt. Sandu Şt, Acţiune social şi dezvoltare organizaţională, Vol. I