Curs 1
Asigurarea Organisme care asigura
Protectia juridica a copilului
Conventia din 1989
Principiile protectiei copilului
Reconsiderarea
problematicii copilului dupa anul 1989
a permis creearea unui cadru legislativ
care sa configureze acele reguli
fundamentale privitoare la protectia
copilului. Avand drept puncta de
plecare , Conventia internatioonala cu
privire la drepturile copilului si
Constitutia Romaniei, aceste principii
sunt consecrate in art 6 din L272/2004,
scopul lor fiind acela de aasigura
respectarea si garantarea drepturilor
copilului in orice imprejurare a se afla
acesta. Fara a se face afirmatia ca un
principiu este mai important decat altul
, nu trebuiesa negam faptul ca
congruenta acestora este realizata prin
forta reguli respectarii si promovarii cu
prioritate ă interesului superior , fapt
care determina o oarecare superioritate
ă acestuia.
Cu alte cuvinte, aplicarea
oricarui principiu enumerate in art 6
este ghidata de afirmarea interesului
superior care trebuie sa prevaleze in
orice situatie . Legea 272/2004
consacra urmatoarele principii:
1. Respectarea si
promovarea cu prioritate a interesului
superior al copilului
2. Egalitatea de
sanse si nediscriminarea
3. Responsabilizare
a parintilor cu privire la exercitarea si
indeplinirea drepturilor parintesti
4. Primordialitatea
responsabilitatii parintilor cuprivire la
respectarea si garantarea drepturilor
copilului
5. Descentralizarea
serviciilor de protectia a copilului,
interventia multisectoriala si
parteneriatul dintre institutiile publice
si organismele private autorizate
6. Asigurarea unei
ingrijiri individualizate si personalizate
pentru fiecare copil
7. Respectarea
demnitatii copilului
8. Ascultarea
opiniei copilului si luarea in
considerare a acesteia tinand cont de
varsta si de gradul de maturitate
9. Asigurarea
stabilitatii si continuitatii in ingrijirea ,
cresterrea si educarea copilului tinand
cont de originea sa etnica, religioasa ,
culturala si lingvistica in cazul alicarii
unei masuri de protectie
10. Celeritate in
luarea oricarei decizii privitoare la
copil
11.
protectiei impotriva abuzului si
exploatarii copilului’
12. Interpretarea
fiecarei norme juridice referitoare la
drepturile copilului in corelatie cu
ansamblul regelmentarilor din aceasta
materie
Reglementarea expresa a
acestor principii trebuie considerate o
modalitate concreta de garantare ă
drepturilor copilului , fiecare situatie
sau imprejurare in care se afla copilul
trebuie apreciata de catre decidenti prin
prismainterpretarii si aplicarii acestor
principii.
Principiul interesului
superior al copilului enuntat de
Conventia din 1989 , el este reflectat si
in legislatia nationala si ca atare in
toate actele relevante , fara a fi o
inovatie a legislatiei interne , ele isi
pune amprenta pe toate reglementarile
legale in materie devenind astfel
mijlocul de raportare a demersurilor
organelor si autoritatilor indreptatite ă
lua decizii privitoare la copil.
Interesul superior al
copilului este o notiune extrem de
complexa , fiind criteriul care trebuie
sa guverneze orice decizie sau actiune
desfasurata de orice institutie publica ,
ori private autorizata . Desi toate actele
normative fac trimitere la acest
principiu, el nnu este amplu
conceptualizat in legea cadru.
Art 2 al 6 din L 272/2004
stabileste criterii de apreciere al
interesului superioral copillului. In
acesta categorie sunt incluse:
- Nevoile de
dezvoltare fizica si psihica, de educatie
si sanatate , de Securitate si stabilitate
si de apartenenta la o familie
- Opinia copilului
tinand cont de varsta si de gardul sau
de maturitate
- Istoricul
copilului avand in vedere in mod
special situatiile de abuz , neglijare,
exploatare , sau orice alta forma de
violenta asupra copilului , precum si
potentialele situatii de risc care pot
interveni in viitor
- Capacitatea
parintilor sau a persoanelor care
urmeaza sa se ocupe de cresterrea si
ingrijirea copilului, de a raspunde
necesitatilor acestuia
- Mentinerea
relatiilor personale cu persoanele fata
de care copilul a dezvoltat atasament
Interesul superior al copilului este
transpus in principii sau conditii
obligatorii si cumulative ce trebuie sa
existe pentru a asigura valabiliutatea
unui act juridic care il implica direct pe
minor.
principiul interesului superior al
copilului
Art 3 din Connevntia cu
privire la drepturile copilului identifica
acele organisme chemate saasigure
respectareaprincpipiului interesului
superior al copilului prevazand ca in
toate actiunile care privesc copii
intreprinse de institutiile de asistenta
sociala publoice sau private de
instantele judecatoresti, autoritatile
administrative sau de organelle
legislative , interesul copilului va
prevala.
In acelasi sens se
pronunta si L272/2004 care in art 2 al 3
confera responsabilitate a celor
autoritati si organisme ce prin natura
atributiilor lor pot decide direct in
privinta copilului .din analiza
reglementarilor legale in
materiaprotectiei copilului, rezulta ca
aceste organisme difera in functie de
natura masurilor ce urmeaza a fi
applicate minorului intr- o situatie
determinate.
Astfel, spre exemplu,
L272/2004 confera competenta in
materia aplicarii masurilor de
protective speciala dupa caz, fie
instantei judecatoresti , fie directiei
generale de asistenta sociala si
protective a copilului din cadrul
consiliilor judetene .
In cazul adoptiei ca
masura de protective alternativa ,
autoritatile care asigura interesul
superior sunt mult mai numeroase
acestora revenindu-le atributii in faze
diefrite ale procedurii adoptiei pentru
ca in final scopul acestora sa fie unic
si anume incuviintarea judecatoreasca
ă adoptiei in accord cu interesul
superioral copilului.
Desi Conventia si
L272/2004 fac referire doar la
institutiile publice si private , trebuie sa
facem precizarea ca obligativitatea
respectarii interesului superior al
copilului revine si acelor persoane
fizice care la un moment dat sunt puse
in ipostaza de ă lua decizii privitoare la
copil urmare ă responsabilitatii pe care
o poarta in raport cu acesta. Ne referim
aici in primul rand la parinti indifferent
de modalitate in care este exercitata
autoritaea parinteasca .
De altfel, art 263 al 1 C
civ consacra acest principiu in mod
expres si foloseste cand vine vorba de
masuri privitoare la copii sintagma”
indifferent de autorul masurii, adica
orice decident , persoana fizica ,
persoana publica ori private, acestia se
supun criteriilor de rigurozitate in
aprecierea interesului copilului.
 Principiul egalitatii de
sanse si nediscriminarii
Amintit de Conventia din
1989 si dezvoltat de L272/2004
Acest principiu exced
protectiei copilului regasindu se in
toate domeniile sociale . Noutatea
adusa de L272/204 consta in
eliminarea oricarei distinctii de
tratament intre copii sanatosi aflati in
grija si supravegherea familiei lor si
copii care se afla in anumite situatii
speciale determinate de imprejurarile
familiale sau de starea lor de sanitate.
Acest principiu este
sustinut de o serie de art din
L272/2004, in mod special art 7 care
prevede ca drepturile prevazute de
prezenta lege sunt garantate tuturor
copiilor fara niciun fel de discriminare
indifferent de rasa , culoare , sex, limba
, religie , opinie politica sau alta opinie
de nationalitate, apartenenta etnica sau
origine sociala , de situatia materiala
sau de gradul si tipul unei deficitiente,
de statutul la nastere sau de statutul
dobandit , de dificultatile de formare si
dezvoltare sau de alt gen ale copilului ,
ale parintilor , ori ale reprezentantilor
legali.
Nucleul acstui principiu il
constituie egalitatea de sanse , fie
promoveaza egalitatea sanselor
baietilor , fetelor , a copiilor
refugiatilor , a minoritatilor sau ă
populatiei indigene.
O aplicatia deosebit de
importanta a cestui principiul o gasim
in art 260 C Civ, care consacra
egalitatea de sanse intre copil din
casatorie si copilul din afara casatoriei.
Egalitatea de sanse are in
vedere in acest caz stabilirea filiatiei
care in anumte situatii ar putea devein
un criteriu de discriminare.
Prevedrea expresa a
egalitatii intre cele 2 categorii
reprezinta de altfel si o aplicatie ă
principiului interesului superior al
copilului. In aceeasi oridne de idei
art.466 C civ proclama egalitatea dintre
copilul nascut prin reproduceerea
umana asistata medical cu tert donator
si copilul nascut prin conceptie
naturala.
Astfel , din momentul
conceptiunii ,tatal care si ă exprimat
anterior acestui moment
consimtamantul cu privire la
conceptiunea copilului are aceleasi
drepturi siobligatii fata de copil similar
cu cele ale unui copil nascut pe cale
naturala.
In functie de starea civila
a parintilor , la momentul nasterii
copilului prin reproducere asistata
medical, acesta poate avea situatia
juridical ă unui copil din casatorie sau
din afara casatoriei .
Din punct de vedere
succesiral , copilul rezultat din afara
casatoriei are aceleasi drepturi ca si
copilul nascut din casatorie. De altfel ,
de acelasi regim juridc beneficiaza si
copilul adoptat , precum sic el rezultat
din conceptiune asistata medical cu tert
donator.
Tot ca o aplicatie a
nediscriminarii , aceste drepturi si
obligatii parintesti sunt exercitate in
mod egal de catre parinti, mama si
tata , beneficiarii dispozitiilor cu
privire la egalitate de sanse si
nediscriminare sunt copii cetateni
romani aflati pe teritoriul Romaniei ,
copii cetateni romani aflati in
strainatate , copii fara cetatenie aflati
pe teritoriul Romaniei , copii care
solicita sau beneficiaza de o forma de
protective in conditiile reglementarilor
legale privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, copii cetateni
straini aflati pe teritoriul Romaniei in
situatii de urgenta constatate de
autoritatile romane competennte.
Cum scopul L272/2004
este promovarea si garantarea
drepturilir si libertatilir copilului
rezulta ca dispozitiile legii sunt
incidnete fara nicio discriminare
tuturor categoriilor de copii enuntate
anterior .
Responsabilizarea
parintilor cu privire la respectarea si
garantarea drepturilor copilului
Desi la prima vedere
L272/2004 reglementeaza in art 6 lit,c
si art 6 lit d, 2 principii care ar parea
similar prin continutul lor , in realitate
ele sunt diefrite prin modul in care
acestea actioneaza.
Primul vizeaza
constientizarea statutului de parinte cu
toate implicatiile sale , iar cel de al
doilea exercitarea responsabilitatilor
stabilite in continutul autoritatii
parintesti in mod corespunzator
cresterii si dezvoltarii armonioase ă
copilului.
Ca principali ocrotiroi ai
copilului , prin prisma … naturale
dintre ei, parintilor li se recunoaste atat
dreptul , cat si indatorirea de a creste
copilul ingrijind la dezvoltarea lui
fizica , psihica si intelectuala , la
educatia , invatatura si pregatirea
profesionala ă acestuia potrivit
propriilor lor convingeri, insusirilor si
nevoilor copilului, fiind datori sa dea
copilului orientarea si sfaturile
necesare exercitarii corespunzatoare a
drepturilor pe care legea le recunoaste
acestuia . Responzabilizarea parintilor
se poate realiza prin 2 modalitati:
Prima , este una fireasca
care nu necesita eforturi substantiale,
urmare a afectiunii neconditionate pe
care parintele o efera copilului sau, iar
cea de a 2 a necesita implicarea unor
factori externi care sa acorde
consigliere si informare cu privire la
drepturile si libertatile copilului ,
precum si a modului in care acestea pot
fi exercitate.
Trebuie sa facem
precizarea ca , intrucat nu exista
similitudini intre statutul social ,
pregatirea profesionala , gradul de
intelegere , situatia financiara a
parintilor si nici intre situatiile si
imprejurarile in care se poate regasi un
copil , aceasta responsabilizare trebuie
construita prin intermediul statutului,
care potrivit art 37 asigura asistenta
specializata gratuita parintilor in
vederea cresterii capacitatii acestora de
a se ocupa de copii.
Pentru realizarea acestui
principiu, parintele trebuie sa fie
informat asupra existentei anumitor
facilitate acordate de lege copilului
astfel incat acesta sa poata beneficia de
ele .
Responsabilizarea
presupune implicatii atat pe plan
juridic , cat si peplan sociologic si
psihologic de responsabilizare a
parintelui ,depinde de dezvoltarea
armonioasa, fizica , psihica si
intelectuala a copilului. Este motivul
pentru care s-a afirmat in nenumarate
randuri ca a fi parinte este o arta .
Primordialitatea
responsabilitatii parintilor cu privire
la respectarea si garnatarea
drepturilor copilului (art 6 lit d
L272/2004)
Responsabilitatea cresterii
copilului in conditii care sa asigure
dezvoltarea fizica , mentala, spirituala
si sociala revine primordial parintilor
care trebuie sa ia toate deciziile
privitoare la copil in accord cu
interesul superior al acestuia .
Legea acorda aceasta
responsabilitate in mod egal parintilor
conform art 51 al 1 C civ, in accord cu
art 260 c civ drepturile si indatoririle
parintesti au identitate de continut chiar
daca este vorba despre un copil nascut
in casatorie sau in afara casatoriei.
Responsabilitatea
primordiala acordata de lege parintilor,
presupune un aspect destul de
importante.
In primul rand, legiuitorul
acorda aceasta are responsabilitatea
parintilor bazandu se pe rationamentul
de loc gresit al afectiunii ce se naste
intre parinte si copil si evident al bunei
credinte ce decurge din acesta .
In al doilea rand,
maturitatea intelectuala si experienta
de viata a parintilor net superioare
copulului il indreptateste pe parinte sa
fie garantul respectarii drepturilor
copilului , atat in cadrul familial si cat
si in afara lui.
Trebuie sa facem
precizarea ca daca pana la o anumita
varsta cand copilul nu poate decide in
niciun fel asupra situatiei sale ,
parintele isi manifesta responsabilitatea
in mod absolut , potrivit propriilor
convingeri , de la un anumit grad de
varsta de la care copilul incepe sa
evolueze catre dobandirea deplinei
maturitati , responsabilitatea devine
relativa manifestandu se prin
informarea copilului , prin orientarile si
sfaturile pe care acesta le ofera, in
scopul respectarii si garantarii
drepturilor sale.
Legiuitorul prezuma deci
ca parintii sunt cei care trebuie sa
asigure primordisal cresterea si
dezvoltarea armonioasa ă acopolului
prin garantarea si respectarea
drepturilor copilului. De altfel, in art 9
al Conventiei din 1989 se specifica
expres ca statele parti vor veghea ca
niciun copil sa nu fie separate de
parintii sai impotriva vointei acestora ,
exceptand situatia in care autoritatile
competente decid sub rezerva revizuirii
judiciare si cu respectarea legilor si
procedurilor aplicanile ca aceasta
separare este in interesul superior al
copilului . In subsidiar , aceasta
responsabilitate revine statului care
prin infiintarea unor organisme si
servicii diversificate poate veni in
sprijinul parintilor. In art 107
L242/2004 sunt infiintate o serie de
servicii cum ar fi servicii de zi ,
servicii de tip familial si servicii de tip
residential.
Descentralizarea
serviciilor de protectie ă copilului,
interventia multisectoriala si
parteneriatul dintre institutiile
publice si organismele private
autorizate art 6 lit e
Interventia statului poate
fi complementara sau subsidiara,
complementara este atunci cand copilul
beneficiaza de autoritate parinteasca ,
insa interventia statului este necesara
pentru ă preveni separarea copilului de
familia sa prin intermediul serviciilor
infiinntate prin L272/2004 si prin
consigliere acordata parintilor.
Statul se sibstituie
principalilor vectori atunci cand
autoritatea parinteasca nu mai poate fi
exercitata. Cu alte cuvinte , interventia
statului se poate realiza prin prestatii ,
servicii sau masuri.
Organismele statale care
asigura si monitorizeaza respectarea
drepturilor copilului sunt organizate
atat la nivel central, cat si local.
Asigurarea unei ingrijiri
individualizate si personalizate
pentru fiecare copil art 6 lit f
Ingrijirea personalizata si
individualizata trebuie sa se realizeze
atat in familie cat si in afara acesteia .
Modalitatile oractice de
realizare ă acestui principiu presupun
obligatoriu identificarea si aprecierea
corecta ă situatiei in care se gaseste
copilul si diagnisticarea acesteia in
concordanta cu interesul superior.
Monitorizarea ingrijirii este de
asemenenea importanta pe parcursul
acesteia , masurile putand fi
reconsiderate atata vreme cat nu mai
corespuns cu situatia initiala.
O aplicatie ă acestui
principiu o regasim in L272/2004 in
privinta copilului cu handicap care
necesita un tratament special . Astfel,
acesta are dreptul la educatie,
recuperare, reabilitare, compensare si
integrare adaptate posibilitatilor proprii
in vederea dezvoltarii personalitatii
sale.
Ingrijirea speciala trebuie
sa asigure dezvoltarea fizica, mentala ,
spirituala, morala sau sociala ă copiilor
cu handicap. Ea consta in ajutor
adecvat copilului sau parintilor sai
dupa caz pentru ă facilita accesul
efectiv si fara discriminare al copiilor
cu handicap la educatie, formare
profesionala , servicii medicale de
recuperare in vederea ocuparii unui
loc de munca .
Curs 3
Principiul respectarii
demnitatii copilului art. 6 lit g.
Este un principiu firesc
enumerat de legea 272/2004, atata
vreme cat situatia juridica a copilului a
evoluat de la conceptia aristoteliana
conform careia, copilul este o fiinta
neterminata, la conceptia potrivit
careia acesta trebuie sa fie recunoscut
cu capacitati intr-o permanenta
evolutie si cu prerogativa de a participa
activ la viata soaciala.
Astazi, el nu mai este
privit ca o prelungire a parintilor sai, ci
ca o persoana distincta, careia ii sunt
recunoscute toate dr inerente fiintei
umane. Demnitatea copilului este
atasata acestuia, societatea avand
obligatia sa o respecte si sa o protejeze
intocmai ca unui adult.
Art 72 NCC, prevede ca
orice persoana are dr la respectarea
demnitatii sale. Cum dr la demnitate
face parte din categoria dr
personalitatiiprotejate inca de la
nastere, rezulta ca acest drept este
recunoscut implicit si copilului,
indiferent de situatia lui juridica la
nastere.
O aplicatie importanta a
acestui principiu se refera la pedepsele
fizice, art 28 din lege 272/2004,
prevazand că, copilul nu poate fi supus
pedepselor fizice si a altor tratamente
degradante si umilitoare.
De asemenea, alin 2
prevede ca masurile disciplinare ale
copilului nu pot fi stabilite decat in
acord cu demnitatea copilului, nefiind
permis sub niciun motiv, pedepsele
fizice sau acelea care au legatura cu
dezvoltarea fizica, psihica sau care
afecteaza starea emotionala a acestuia.
Aceste corectii pot fi
aplicate atat in familie cat si la scoala.
In acest ultim caz, avand in vedere ca
copilul este expus publicului, efectele
atingerii demnitatii pot fi mult mai
profunde si uneori ireversibile. Este
motivul pt care Comitetul pentru
drepturile copilului arata ca copiii nu
isi pierd dr in momentul in care trec de
portile scolii. Educatia trebuie realizata
intr-o maniera care respecta
demontarea inerenta a copilului.
De asemenea, educatia
trebuie realizata intr-o maniera care
respecta limitele stricte ale disciplinei
si care promoveaza nonviolenta in
scoli. De aceea este necesar ca scolile
sa fie primitoare si sa respecte din toate
punctele de vedere demnitatea
copilului.
Art 48 din legea 272/2004
prevede ca sunt interzise in cazul
procesului instructiv educativ
pedepsele corporale, copilul avand dr
de a fi tratat cu respect de catre cadrele
didactice.
Nerespectarea demnitatii
copilului poate duce la sanctiuni
precum:
- Decaderea din dr
parintesti
- Infractiunea de
rele tratamente asupra minorului
Regulile de la Beijing,
interzic la randul lor pedepsele
corporale in cazul detinutilor minori,
tocmai pentru a respecta demnitatea
acestora.
Romania se inscrie din
acest punt de vedere in randul statelor
europene a caror legislatie interzice
pedepsele fizice aplicabule minorului.
A nu interzice acest lucru,
presupune a recunoaste copilului un
statut inferior pe scara fiintelor umane.
Comportarea violenta fata de minor,
atrage dupasine instabilitatea relatiilor
de familie.
Asigurarea respectarii
principiului demnitatii copilului
vizeaza si respectarea dr consacrat in
art 22, adica dr copilului la protejarea
imaginii sale publice si a vietii sale
intime, private sau de familie.
Dr la propria imagine
presupune ca fiecare este indreptatit sa
se opuna si divulgarii prin orice
mijloace a unor elemente a vietii sale si
la reproducerea imaginii sale fara
acordul sau.
Dr la propria imagine
presupune doua laturi: una publica si
alta privata. Astfel, participarea la
dezbaterile publice se face conform
legii 272/2004 numai cu
consimtamantul scris al copilului care
nu a implinit varsta de 14 ani si al
parintilor sau reprezentantului legal.
Copii nu pot fi folositi in
acest mod de catre cei care ii au in
ingrijire in scopul obtinerii de avantaje
patrimoniale.
Demnitatea copilului
poate fi atinsa prin orice forma de
exploatare, ondiferent de natura
acesteia, fie ca vorbim de exploatare
prin munca, exploatare sexuala in
scopul obtinerii de avantaje materiale,
cersetorie si altele.
Ascultarea opiniei
copilului și luarea in considerare a
acesteia tinand cont de varsta si de
gradul de maturitate, art , lit h
Este principiul care pune
cel mai bine in videnta statutul juridic
actual al copilului, recunoscandu-l ca
fiind, practic, o fiinta autonoma.
Art 12 alin 1 din
Conventia din 1989 prevede ca statele
parti vor garanta copilului capabil sa isi
formeze propriile opinii, dr de a-si
exprima liber propria opinie asupra
oricarei probleme care il priveste, ci
vor acorda acestora importanta
cuvenita, in finctie de varsta si
maturitatea copilului.
In acest scop, art 12 alin 2
din conventie, prevede posibilitatea
ascultarii copilului, fie direct, fie
printr-un reprezentant sau organism
competent, in orice procedura judiciara
sau administrativa care il priveste in
conformitate cu regulile de procedura
din legislatia nationala.
Este un principiu care
trebuie sa insoteasca aplicarea practica
a tutoror principiilor prevazute de
legea 72/2004. Principiul recunoaste
copilul ca fiinta de sine statatoare
avand capacitatea de a insfluenta
deciziile organismelor competente care
la randul lor au obligatia de a acorda
importanta cuvenita opiniilor
exprimate.
Dr la copilului la opinie
presupune si dr acestuia la informare
regl in art 23 din legea 272/2004 si
vizeaza obligatia corelativa a parintilor
de a furniza informatiii, sfaturi,
explicatii cu privire la problema
asupra careia i se cere opinia si cu
privire la consecintele pe care aceasta
le produce.
Trebuie sa facem insa
precizarea ca desi legea consacra dr
copilului la opinie, autoritatile
competente pot sa tina seama sau nu
de doleantele copilului sau nu, in urma
unei analize obiective care are in
vedere printre alte aspecte relevante
varsta si gradul de maturitate.
Asigurarea stabilitatii si
continuitatii in ingrijirea cresterea si
educarea copilului tinand cont de
originea sa etnica, religioasa,
culturala si lingvistica in cazul luarii
unei masuri de protectie. Art 6, lit. I
In ansamblul masurilor de
protectie si ocortire a copilului
stabilitatea si continuitatea in
ingrijirea, cresterea si educarea
acestuia, reprezinta directii
fundamentale care indeplinesc scopul
autoritatii parintesti sau al protectiei
alternative, si anume acela de a asigura
copilului o crestere armonioasa sub
toate aspectele.
Desi lege face referire
numai la aplicarea masurilor de
protectie speciala, consideram ca
aceste directiiconstante, trebuie sa
priveasca atat institutia autoritatii
parintesti, mai ales atunci cand se pune
problema scindarii acesteia dar si
aplicarea celorlalte masuri de protectie
alternativa, respectiv tutela si adoptia.
Indiferent de situatie
legea stabileste criterii care trebuie sa
se regaseasca la baza asigurarii
stablitatii si continuitatii, si anume
originea etnica a copilului, religia
acestuia, originea culturala sau
lingvistica.
Trebuie sa face precizarea
ca stablitatea si continuitatea sunt
doua atribute specifice familiei, motiv
pentru care primordial este ca copilul
sa fie crescut si educat in cadrul
acesteia.
Prin legea 272/2004 s-a
instituit obligatia serviciilor publice de
asistenta sociala, de a lua toate
masurile necesare pentru depistarea
situatiilor de risc ce pot determina
separarea copilului de parintii sai.
Aceste eforturi pot viza fie servicii, fie
prestatii prevazute de lege, acordate in
baza unui plan de servici asa cum
prevede art 35 din legea 272/2004.
Desi de regula, autoritatea
parinteasca este exrcitata in mod egal
de ambii soți, in cazul desfacerii
casatoriei sau chiar a despartirii in fapt
a sotilor, este evident ca exercitiul
autoritatii parintesti cel putin sub
aspect concret si temporal, nu mai
poate fi asigurat in aceeasi masura.
In aceasta situatie, fara
nicio culpa, copilul se vede lipsit de
prezenta unuia dintre detentorii
autoritatii parintesti. In aceasta situatie,
tocmai pentru a se asigura continuitate,
dar mai ales stabilitate, legea confera
parintelui caruia nu i s-a incredintat
copilul dr de a mai avea legaturi
persoanale cu acesta.
Mai mult de atat, acest dr
poate fi recunoscut si bunicilor, ori
altor persoane cu care copilul a
dezvoltat legaturi de atasament.
In subsidiar daca
mentinerea copilului alturi de parinti
nu mai este posibila acesta are dr la
protectie alternativa. In aceasta situatie,
cu prioritate, se va urmarii asigurarea
continuitatii in cesterea si educarea
copilului in functie de originea sa
etnica, culturala, religioasa.
Legea stabileste anumite
reguli care permit asigurarea
continuitatii:
- Posibilitatea
copilului de a mentine relatii personale
cu parintii sai naturali in modalitatile
stabilite de lege(art 60, alin.3 )
- La instituirea
tutelei se va tine cont in principal ca
tutorele sa faca parte din randul
membrilor familiei extinse (art. 60, alin
3)
- La instituirea
masurii plasamentului se va urmarii
mentinerea fratilor impreuna (art. 60)
- Masurile de
protectie speciala au caracter temporal
acestea fiind supuse revizuirii judiciare
atunci cand se constanta ca au disparut
imprejurarile care au dus la luarea lor,
copilul putand fi reintegrat in familia
sa.(art 68, alin. 2)
Celeritate in luarea
oricarei decizii cu privire la copil
Trebuie sa fie o constanta
a tuturor masurilor adoptate si
procedurilor judiciare si administrative
care au in centrul lor copilul. Ea
trebuie sa excluda superficialitatea si
graba in aprecierea situatiei de fapt
astfel incat masura aplicata sa fie cea
mai eficienta si oportuna.
Celeritatea in luarea
oricarei decizii privitoare la copil este
sustinuta de art 107 Cciv care stabileste
ca instanta de tutela si familie va
solutiona de indata cererile care privesc
ocrotirea persoanei fizice, in speta a
copilului. Textul legal reprezinta o
aplicare a uneia dintre principiile
fundamentale ale procesului civil, si
anume cel al dreptului la un proces
echitabil si intr-un termen rezonabil.
Legea 272/2004 stabileste
acelasi regim de urgenta si in cazul
cauzelor care stabilesc aplcarea
masurilor de protectie speciala, in mod
special in cazul masurii plasamentului
in regim de urgenta.
Curs 4
Drepturile copilului
Conventia ONU cu
privire la drepturile copilului din 1989
reglementeaza drepturile copilului
reusind sa acopere in mare parte toate
categoriile de drepturi. Avand la baza
aceasta conventie , legea 272/2004
clasifica drepturile copilului in
urmatoarele categorii:
1. Drepturi si
libertati civile
2. Drepturi
privitoare la mediu familial si ingrijire
alternativa
3. Dreptuei
privitoare la bunastarea copilului
4. Dreptul copilului
la educatie si la activitati creative si
culturale
Drepturile civile
a) Drept
ul la identitate
Art.7 din Conventia ONU
stabileste elementele dreptului la
identitate ca fiind derptul copilului de ă
fi inregistrat imediat dupa nasterea sa ,
dreptul de ă avrea un nume ,dreptul de
ă avea o cetatenie si in masura
posibilului dreptul de ă-si cunoaste
parintii si de ă fi crescut si educat de
acestia.
In general, dreptul la
identitate este considerat un drept
complex care face parte din categoria
drepturilor personalitatii si care
presupune individualizarea persoanei
prin nume , cetatenie ,stare civila ,
domiciliu etc.
Avand in vedere ca este
un drept al personalitatii , dreptul la
identitate are aceleasi caractere juridice
ca si celelalte drepturi din aceasi
categorie.(personal, nepatrimonial,
inalienabil, imprescriptibil, absolut,
insesizabil).
Dreptul copilului de ă fi
inregistrat imediat dupa nastere
Garantarea dreptului la
identitate se realizeaza im primul rand
prin instituirea obligatiei de
inregistrare ă nasterii copilului pentru
parinti si autoritatile competente ale
statului . Inregistrarea copilului este
defapt recunoasterea oficiala ă
existentei acestuia de catre stat si
instrumental prin care se asigura
drepturile si libertatile fundamentale.
Realizarea acestui drept
presupune instituirea unor obligatii in
sarcina unitatilor sanitare , in sarcina
politiei si ă primarilor pentru ă se
asigura pentru oti copiii inregistrarea
nasterii si dreptul la nume .Astfel,
L272/2004 instituie obligatia unitatilor
sanitare care au in structura sectii de
nou nascuti si /sau de pediatrie de ă
angaja personal cu atributii de asistenta
sociala sau de ă desemna o astfel de
persoana.
In vederea stabilirii
identitaii copilului , parasit sau gasit ,
ori a parintilor acestuia , organelle de
politie au obligatia de a desemna o
persoana responsabila cu ..,
demersurilor …
Asistentii sociali di
unitatile spitalicesti au obligatia
sesizarii in termen de 24 ore ă
directiilor generale de asistenta sociala
si protective ă copilului cu privire la
situatia de risc de abandon a unui copil,
astfel incat preluarea lui in sistemul de
protective sa fie realizata de maxima
urgenta.
De asemnea , legea
instituie in sarcina serviciului public
specializat in ă carui raza
administrative teritoriala a fost gasit
sau parasite un copil , obligatia de ă
initia demersurile stipulate de lege
pentru inregistrarea nasterii copilului.
Astfel, legea impune o
obligatie de rezultat in sarcina statului
si organelor competente pentru
asigurarea dreptului la identitate al
copilului.
In general, inregistrarea
nasterii copilului se face de catre
parintii acestuia .
Dreptul copilului la
nume
Potrivit codului civil art
83 , numele cuprinde atat numele de
familie , cat si prenumele
Desi nu este definit de
legislatie , numele este considerat ă fi
acel atribut al persoanei fizice care
consta in dreptul omului de ă fi
individualizat in famile si in societate
prin cuvintele stabilite in conditiile
legii cu aceasta semnificatie de nume.
Avand in vedere ca
numele este un element al
personalitatii si al vietii intime si
private , numele nu are o valoare
patrimoniala facand astfel parte din
categoria drepturilor personalitatiisi
avand caracterele juridice ale
acestora :impresribiliatte, insesibilitate,
inalienabilitate, insesizabile,
opozabilitate erga omens, universaliate
, personaliate, si in cazul numelui
unitate.
Dreptul la nume se
recunoaste copilului de la momentul
nasterii , atribuirea numelui de familie
se poate realiza prin 2 modalitati:
dobandirea numelui si stabilirea
numelui.
Codul civil dispune ca
numele de familie se dobandeste prin
efectul filiatiei si poate fi schimbat
schimbat prin efectul schimbarii starii
civile in conditiile legii.
Cu titlu de exceptie ,
atribuirea numelui se va realiza pe cale
administrativa daca filiatia este
necunoscuta.
In functie de situatia
legala in care se gaseste copilul in
momentul nasterii pot fi identificate
urmatoarele situatii de atribuire ă
numelui de familie .
Situatia copilului din
casatorie , situatia copilului din afara
casatoriei si situatia copilului gasit ,
nascut din parinti necunoscuti.
Situatia copilului din
casatorie priveste 2 aspecte :
- Copilul va lua
numele comun al parintilor daca
acestia au un nume comun ,
- iar daca parintii
nu au un nume comun copilul va lua
numele unuia dintre ei sau numele lor
reunite. In aceasta ă 2 ă situatie ,
numele se stabileste de comun accord
de catre parinti si se va declara la
serviciul de stare civila.
Daca parintii nu se inteleg
va decide instanta de tutela care va
comunica de urgenta hotararea
serviciului de starre civila unde ă avut
loc inregistrarea nasterii.
Sesizarea instantei poate
fi facuta de catre oricare dintre parinti
sau de primar , iar in hotararea pe care
o va lua , instant ava tine cont de
interesul superior al copilului.
In situatia copilului
nascut in afara casatoriei , daca la data
inregistrariinasterii , legatura de filiatie
este stabilita doar fata de unul dintre
parinti , de regula fata de mama copilul
dobandeste numele de familie al
parintelui respectiv . daca filiatia ă fost
stabilita ulterior si fata de celalalt
parinte , copilul prin acordul
parintilor , poae la numele de familie al
parintelui fata de care si-ă stability
filiatia ulterior sau numele reunite ale
acestora. Daca filiatia ă fost stabilita
concomitant fata de abmii parinti se
vor aplica regulile privitoare la copilul
din casatorie ai carui parinti nu au
nume comun.
In situatia copilului gasit,
nascut din parinti necunoscuti , precum
si ă copilului parasite de mama sa in
unitatea sanitara, numele acestuia se va
stabili prin dispozitie ă primarului
unitatii administrative teritoriale unde ă
fost gasit copilul sau dupa caz s-ă
constatat parasirea sa .
In cazul in care copilul
etse parasite de mama in spital unitatea
medicala , prin asistentul social are
obligatia sa sesizeze directia generala
de asistenta sociala si protective ă
copilului si organelle de politie in
termen de 24 ore de la disparitia
mamei.
In termen de 5 zile de la
sesizare se intocmeste un process
verbal de constatare ă parasirii
copilului, daca starea de sanitate ă
copilului permite externarea , directia
general ava dipsune masura
plasamnetului in regim de urgenta. De
la data intocmirii procesului verbal , in
termen de 30 zile, orgamele de politie
au lbigatia de ă face verificarile
specific pentru identificarea mamei.
 Daca aceasta este
identificata DGASPC o va aconsilia
pentru intocmirea actului nasterii , iar
daca mama nu beste identificata ,
directia va transmite serviciului public
de asistenta sociala in ă carei raza
teritoriala s-ă produs nasterea , dosarul
copilului.
In termen de 5 zile de la
primirea documentelor , serviciul
public de asistenta sociala are obligatia
de ă obtine dipozitia primarului pentru
stabilirea numelui si prenumelui
copilului si de ă face declaratia de
inregistrare ă nasterii.
Copilul isi va mentine
numele de familie atata timp cat starea
sa civila ramane neschimbata sau cat
nu solicita schimbarea numelui pe cale
administrativa.
Daca intervin modificari
in starea civila prin stabilirea filiatiei
copilului gasit nascut din parinti
necunoscuti ori abandonat prin
stabilirea filiatiei copilului din afrara
casatoriei si fata de al 2 lea parinte,
prin pierderea caliatii de copil din
casatoriesau prin adoptie , atunci se
pune problema modificarii numelui de
familie.
In situatia admiterii unei
actiuni in tagada paternitatii , starea
copilului se va schimba din copil din
casatorie , in copil din afara casatoriei ,
filiatia fiind stabilita doar fata de
mama.
Desi legislatia nu
rfeglementeaza expres aceasta
problema in doctrina au fost propuse
urmatoarele solutii :
- daca nasterea
copilului ă avut loc in timpul casatoriei
, iar parintii au avut un nume comun ,
copilul isi pastreaza numele pe care l-ă
luat la nastere ca fiind numele purtat de
mama la data nasterii lui( art 450al 1
C. civ)
- nasterea
copilului s-ă produs in timpul
casatoriei , iar parintii nu au un nume
de familie comun, inaceasta situatie
exista 3 posibilitati: daca la nastere
copilul ă dobandit numele mamei , el
va pastra in continuare acest nume ,
daca la nastere ă dobandit numele
reunite ale parintilor , de asemnea il va
pastra , iar daca la nastere ă avut nulele
sotului mamei copilul va pierde acest
nume si il va lua pe cel avut de mama
la nasterea lui, daca ulterior se
stabileste filiatia fata de adevaratul tata
, instant ava putea incuviinta purtarea
numelui acestuia
Modificarea numelui de
familie al copilului intervine si in
ipoteza incuviintarii adoptiei , copilul
adoptat va purta numele de familie al
adoptatorului.
Daca adoptia inceteaza
indifferent de motiv adoptatul
dobadeste numele avut anterior, insa
pentru motive temeinice , instanta
poate incuviinta pastrarea numelui din
timpul adoptiei.
Alaturi de numele de
familie si prenumele reprezinta un
element de individualizare al copilului.
Prenumele se stabileste la data
inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei
de nastere facuta de cel care declara
nasterea. Parintii stabilesc prenumele.
Ofiterul de stare civila
poate refuza inscrierea unor prenume
jignitoare , care contravin bunelor
moravuri sau ordinii publice, care il
injosesc pe copil. Spre deosebire de
numele de familie , prenumele
nubpoate fi mmmodificat prin
schimbarea starii civile, ci numai prin
schimbare pe vcale administrative.
In cazul adoptiei instanta
poate incuviinta din motive temeinice
schimbarea prenumelui copilulii
adoptat .
Schimbarea numelui de
familie sau prenumelui minorului poate
interveni fie odata cu schimbarea
numelui parintilor , fie in mod distinct
de acestia.
Curs 5
Dreptul copilului de a-si
cunoaste parintii si de ă fi ingrijit si
crescut si educat de catre acestia.
Cunoscut sub titulatura de
drept la viata familiala , acest drept
vine in completarea conceptului de
identitate consacrat de art8 din
L272/2004 si de art 7 din Conventia
internationala privind drepturile
copilului.
Se impune a se face
anumite precizari cu privire la
conceptul de parinti. Daca in urma cu
cateva decenii conceptul era destul de
clar, incluzand in continutul sau
parintii biologici sau parintii adoptivi ,
contextual actual al evolutiei stiintifice
impune redefinirea acestei notiuni .
In prezent cand cele mai
multe cupluri apeleaza la tehnicile
reproducerii umane asistate medical,
termenul de parinte biologic nu mai
poate fi restrans la cel de parinte care ă
dat nastere copilului si semnificatia sa
este mult mai complexa .
De exemplu, in cazul
reproducerii umane cu tert donator ,
daca suntem in prezenta denarii de
ovule se pune problema cine va fi
considerat parinte biologic , donatorul
sau femeia care a dat nastere copilului?
Notiunea de parinte
trebuie sa cuprinda:
- parintii genetici ,
cunoasterea acestora fiind din ce in ce
mai importanta din punct de vedere al
medicinei,
- parintii care au dat
nastere copilului , adica femeia care l-a
nascut si tatal care a recunoscut copilul
si
- parintii adoptivi
Dreptul copilului de a-si
cunoaste parintii se materializeaza in
primul rand in intrumentele juridice in
baza carora se stabileste identitatea
biologica a acestora. In acest sens, in
momentul nasterii trebuie luate
masurile necesare pentru stabilirea
identitatii parintilor , numele acestora
fiind trecut in actul de nastere al
copilului , daca este posibil . Categoric
este de dorit ca ambii parinti sa fie
cunoscuti in momentul nasterii, dar
exista si situatii in care acestia nu pot fi
identificati , de exemplu, mama nu stie
cine este tatal copilului.
Prin intermediul
actiunilor de stare civila este posibila
stabilirea sau modificarea unuia sau
mai multor elemente ale starii civile a
copilului.
Astfel, daca nu este
cunoscuta la momentul nasterii
identitatea parintilor sau in timp se
constata ca aceasta nu corespunde
realitatii se poate exercita dupa caz o
actiune in reclamatie de stat sau o
actiune in contestatie de stat .
In cazul actiunilor in
reclamatie de stat , copilul se bucura de
un drept de actiune exclusiv , asa cum
dispune art 423 C civ. „Dreptul la
stabilirea filiatiei fata de mama
apartine copilului si se porneste in
numele acestuia de catre reprezentantul
legal” , la fel se intampla si in
cazulpaternitatii din afara casatoriei , in
acest sens art 425 C civ. prevede
„actiunea in stabilirea paternitatii din
afara casatoriei apartine copilului si se
porneste in numele lui de catre mama
chiar daca este minora sau de catre
reprezentantul lui legal.”
In privinta actiunilor in
contestatie destat, dreptul la actiune
este recunoscut oricei persoane
interesate in cazul contestarii de filiatie
si in cazul contestarii filiatiei fata de
tatal din casatorie , copilul fiind primul
din categoria persoanelor intgeresate.
In ceea ce priveste
actiunea in tagada paternitatii, aceasta
poate fi pornita de sotul mamei, de
mama , de tatal biologic, precum si de
copil.
In asigurarea dreptului
copilului de a-si cunoaste parintii si la
sintagma folosita de legiuitor , daca
este posibil, se ridica o problema foarte
controversata, cea a discordantei care
poate exista intre identitatea legala a
copilului si identitatea reala , problema
care apare in ipoteza noilor mijloace de
procreere . Astfel, copilul nascut prin
inseminare artificiala cu tert donator
are un nume si o identitate creata de
familia care il creste , dar care nu
corespunde veritabilei sale origini
genetice .
In principiu, cunosterea
de catre copil al trecutului sau si al
familiei sale , il ajuta sa isi contureze
prorpia identitate, de aceea are dreptul
si este in interesul sau sa cunoasca
identitatea reala a printilor sai si sa
aiba acces la informatiile despre
originile si mediul in care provine. De
asemena , cunoasterea identitatii l-ar
ajuta sa isi rezolve anumite dificultati
de ordin psihologic si sa beneficieze de
medicina predictiva care tinde sa
depisteze prin mijloace medicale
bolole probabile datorate
antecedentelor familiale.
Referitor la dreptul
copilului de a-si cunoaste parintii,
inclusiv parintii genetici, legiuitorul
romana a optat asemenea celui francez,
englez sau grec pentru anonimatul
donatorului plasand astefl in subsidiar
interesul copilului de a-si cunoaste
originea si aducand atingere dreptului
la libera dezvoltare a personalitatii.
Consideram ca modelul oferit de
Austria, Elvetia sau Germania unde se
acorda intaietate dreptului copilului la
cunoasterea originii sale ar fi fost mai
potrivit.
O problema similara
apare si in cazul copiilor adoptati,
numai ca solutia oferita in cazul
acestora de catre legiuitor este diferita,
dreptul la identitate este garantat prin
intermediul L273/2004 care prevede
obligatia adoptatorului de a informa
copilul de indata ce varsta si gradul de
maturitate al acestuia il permit. Mai
exact , potrivit art 166 , persoanele
adoptate au dreptul de a-si cunoaste
originile si propriul trecut si
beneficiaza de sprijin in realizarea
demersurilor vizand contactarea
parintilor firesti sau a rudelor biologice
, realizarea acestui drept se face insa cu
respectarea anumitor limite , astfel,
dezvaluifrea adoptiei si a identitatii
parintilor firesti poate fi facuta numai
in cazul persoanelor care au dobamdit
deplina capacitate de exercitiu.
Cu titlu de exceptie,
identitatea parintilor firesti poate fi
dezvaluita inainte de indeplinirea
capacitatii depline, numai pentru
motive medicale de catre Oficiul
roman pentru adoptii la cererea
oricarui adoptator, adica
adoptatoruloui, a sotului adoptatorului,
a descendetilor acestuia , ori a
reprezentantului unei institutiimedicale
sau a unui spital.
Legiuitorul prevede de
asemnea , in sarcina adoptatorilor,
obligatia de a informa gradual copilul
ca este adoptat cu incepere de la varste
mai mici cu ajutorul specialistilor din
compartimentele de adoptii sau post
adoptii din cadrul directiilor de
asistenta sociala, protectia copilului.
Nu in ultimul rand, exista
obligativitatea pastrarii informatiilor
relevante referitoare la adoptie la
originea copilului si in special , cele cu
privire la identitatea parintilor firesti ,
minimum 50 de ani de la data
incuviintarii adoptiei.
O alta latura a dreptului
copilului la identitate, consacrat de art
8 din L272/2004 consta in dreptul
acestuia de a fi ingrijit , crescut si
educat de catre parintii sai.
Suntem astfel in prezenta
unui inteles mai putin tehnic si mai
profund , uman care evoca copilaria
alaturi si impreuna cu parintii .
Dispozitiile art 30 din lege reitereaza
dreptul copilului de a creste alaturi de
parintii sai , in vreme ce art 33
statueaza interdictia separarii copilului
de parinti sau de unul dintre acestia
impotriva vointei acestuia cu exceptia
cazurilor expres si limitativ prevazute
de lege sub rezerva revizuirii judiciare
si numai daca acest lucru este impus de
interesul superior al copilului.
In vederea asigurarii
acestui drept sunt si dispozitiile C civ
potrivit carora copilul minor locuieste
cu parintii sai , daca parintii nu
locuiesc impreuna acestia vor decide
de comun acord cu privire la locuinta
copilului , iar in caz de neintelegere
intre parinti va decide instanta de tutela
cu ascultarea copilului care a implinit
varsta de 10 ani tinand seama de
interesul superior al acestuia si luand in
considerare totodata si concluziile
raportului de ancheta psiho sociala .
Locuinta copilului astfel
stabilita nu poate fi schimbata fara
acordul parintilor decat in cazurile
expres prevazute de lege . Parintele la
care copilul nu locuieste in mod
statornic are dreptul de a avea legaturi
personale cu acesta , chiar la locuinta
acestuia. Instanta de tutela , poate insa
limita acest drept daca este cerut de
interesul superior al copilului.
Separarea copilului de
catre parintii sai sau de catre unul
dintre acestia impotriva vointei
acestora intervine ca o solutie extrema
si este insotita de garantii ale dreptului
copilului de a avea legaturi personale
cu parintii ori de cate ori acest lucru
este in interesul superior al copilului.
Dreptul copilului de a
creste alaturi de parintii sai este
consacrat expres si de art 7 din
Conventia internationala privind
drepturile copilului, dar este prevazut
si in art 8 al Conventiei Europene al
Dreprurilor Omului.
Libertatea de asociere in
grupuri formale si informale ,
precum si libertatea de intrunire
pasnica in limitele prevazute de lege
Este un drept fundamental
,social politic , clasificat de regula in
categoria libertăților de opinie alături
de libertatea de conștiința, libertatea
de exprimare si accesul liber la
informație. Libertatea de asociere
garantata de Constituție este
recunoscută si copilului in aceleași
limite prevăzute de lege.
Copilul are dreptul la
libera asociere in structuri formale si
informale, autoritățile administrației
publice locale si unitățile de
învățământ ori ale instituții publice sau
private având obligația sa participe la
realizarea acestui drept. Potrivit
convenției ONU, exercitarea
drepturilor enumerate anterior nu poate
fi limitata decât daca acest lucru este
necesar într-o societate democratica. In
Franța libertatea sindicala este
recunoscută copiilor numai daca
aceștia muncesc, libertatea politica si
cea religioasa nu sunt însă recunoscute.
Rezerva din dreptul francez se explica
prin pericolul pe care alte organizații
formale sau informale, exceptând
familia le-ar avea asupra copiilor in
sensul manipulării acestora cu scopul
de a-i îndepărta de familie si de a-i face
sa îmbrățișeze cauze contestabile cum
ar fi aderarea la anumite secte.
Este adevărat ca nu
trebuie neglijat riscul pe care l-ar
produce asocierea copilului in structuri
diverse care prin scopul si direcția
urmărită pot pune in pericol o
dezvoltare mentala sănătoasă, însă o
limitare a acestei libertăți de asociere
ar presupune o exacerbare a autorității
părintești. Acest fapt presupune
împiedicarea copilului de a se forma ca
adult.
Legiuitorului proclama în
aceeași categorie a drepturilor si
liberaților civile concomitent doua
libertății: respectiv libertatea de
asociere in structuri formale si
informale precum si libertatea de
întrunire pașnică in limitele prevăzute
de lege.
Cea de a doua presupune
prerogativa acestuia de a-si exprima
liber si pașnic gândurilor, opiniile si
idele.
In privința structurilor
formale si informale legiuitorul nu
precizează care este scopul declarat al
acțiunilor întreprinse de aceste
structuri, însă dat fiind subiectul titular
de drept se presupune ca ar fi vorba de
scopuri educative, culturale,
filantropice libertatea de asociere
presupune dr copilului de a înființa
astfel de structuri, de a deveni membru
si de a se retrage in mod liber.
 Libertatea de întrunire
pașnică este tot un dr participativ
colectiv care are rolul de a-l angrena pe
copil in viata sociala fiind recunoscut
in aceleași limite legale ca si adultului.
Libertatea de exprimare
Este o libertate de tradiție,
cu un conținut juridic complex care
presupune existenta a trei reguli
fundamentale: libertatea de exprimare,
interzicerea cenzurii si
responsabilitatea.
Conținutul libertății de
exprimare este subliniat de art 30 alin 1
prin Constituția României care
dispune:” libertatea de exprimare a
bunurilor, a opiniilor sau a credințelor
si libertatea creațiilor de orice fel, prin
viu grai ,prin scris, prin imagini, prin
sunete sau prin alte mijloace de
comunicare in public sunt inviolabile"
Recunoașterea dreptului
la libera exprimare presupune
îndeplinirea a doua îndatoriri
importante de către părinți sau de către
persoana care are in plasament copilul.
Prima vizează obligația părintelui de a
furniza informații, explicații si sfaturi
in funcție de vârsta si de gradul de
înțelegere al acestora ,iar cea de a doua
vizează obligația de a permite copilului
sa isi exprime punctul de vedere, ideile
si opiniile. Dreptul la libera exprimare
poate fi limitat numai in cazurile
expres prevăzute de lege. Art 24 din
legea 272/2004 prevede ca copilul
capabil de discernământ are dr de a-si
exprima liber opinia asupra oricărei
probleme care il privește. Copilul care
a împlinit vârsta de 10 ani are dreptul
potrivit legii de a fi ascultat in orice
problemă care il vizează, iar in situația
in care nu a împlinit aceasta vârsta
poate fi ascultata daca autoritatea
competenta apreciază ca mărturia lui
este necesara pentru soluționarea
cauzei.
Opiniile copilului vor fi
luate in considerare ținându-se cont de
vârsta si de gradul sau de maturitate.
Autoritățile competente au doar
obligația de a asculta copilul, nu si de a
tine cont întocmai de opinia acestuia
daca ea contravine interesului sau
superior.
Dreptul de a fi ascultat
conferă copilului posibilitatea de a cere
si de a primi orice informație
pertinenta, de a fi consultat , de a-si
exprima opinia si de a fi informat
asupra consecințelor pe care le poate
avea opinia sa daca este respectată.
In doctrina franceza s-a
arătat ca dr la exprimare al copilului in
litigiile familiale care il privesc,
precum si dreptul de a sesiza
judecătorul in acest scop, înseamnă in
același timp extinderea capacității
juridice a minorului si restrângerea
prerogativelor autorității părintești.
Libertatea de gândire,
conștiință și religie
Este una din primele
libertăți consacrate legal, fiind strâns
legata de dreptul copilului de a-si
forma propriile opinii si de a le
exprima liber fără constrângeri.
Libertatea de conștiință presupune dr
copilului de a refuza in mod liber sa
îmbrățișeze o anumita conduita care ar
fi contrară propriei conștiințe,
convingeri, propriilor valori morale.
Libertatea religioasa
presupune prerogativa acestuia de a-si
alege singur religia, fara niciun fel de
constrângere.
Libertatea de gândire,
conștiință si religie este garantată in art
25 alin 2 din legea 272/3004 si de
Constituția României care in art 29 alin
1 prevede ca libertatea gândirii si a
opiniilor precum si libertatea
credințelor religioase nu pot fi
îngrădite sub nicio forma. Nimeni nu
poate fi constrâns sa adopte o opinie,
ori sa adere la o credință religioasă
contrare convingerilor sale.
In același sens, se
pronunță si art 491 cod civil care
prevede că părinții îndrumă copilul
potrivit propriilor convingeri in
alegerea unei religii in condițiile legii,
ținând seama de opinia, vârsta si gradul
de maturitate fara a-l putea obliga sa
adere la o anumita religie sau un
anumit cult religios. Lege 272/2004
prevede ca copilul care a împlinit
vârsta de 14 ani poate sa isi aleagă
singur confesiunea religioasă. Prin
dispozițiile legale amintite Romania se
înscrie in rândul țărilor care recunosc
libertatea religioasă.
Dreptul copilului la
respectarea demnități si
individualității
Protecția legală a protejarea vieții sale private si de
copilului instituită printr-un ansamblu
de norme juridice cuprinse in diverse
acte normative trebuie aplicata in
funcție de personalitatea si
individualitatea fiecărui copil.
Dreptul copilului la
respectarea personalității si
individualități e reglementat in art 28
din legea 272/2004 cu referirea directă
la interzicerea aplicării pedepselor
fizice si a tratamentelor degradante si
umilitoare. Acestea din urma presupun
inclusiv dr copilului la respectarea
demnității sale. De altfel, acest
deziderat este dezvoltat explicit in art
28 alin 2 care prevede ca :” masurile de
disciplinare a copilului nu pot fi
aplicate decât in acord cu demnitatea
copilului, nefiind permise sub niciun
motiv pedepsele fizice sau acelea care
se afla in legătură directă cu
dezvoltarea fizică, psihică sau care
afectează starea emoțională a
copilului.”
In acest sens al respectării
demnității copilului se pronunță si art
72 cod civil care prevede ca orice
persoana are dreptul la respectarea
demnității sale.
Respectarea
individualității si personalității
copilului presupune cunoașterea
particularitailor acestuia si acordarea
posibilității exercitării dr si libertăților
in funcție de aceste aspecte particulare.
Acestea din urma pot viza
varsta, limba, religia, starea de
sănătate, etnie. Art 27 din legea
272/2004 permite in acest sens
copilului aparținând unei minorități
etnice, religioase dr la viata culturala
proprie, la declararea apartenentei sale
etnice, la exercitarea propriei sale
religii in comun cu alti membri ai
comunității din care face parte.
O aplicație importanta a
acestui dr se refera la copilul cu
handicap. Astfel, din cauza situatiei
sale de sănătate, legiuitorul instituie un
regim deosebit. Acesta are dreptul la
educatie, recuperare, compensare,
reabilitare si integrare adaptate
posibilităților proprii in vederea
dezvoltării personalității sale. Îngrijirea
speciala trebuie sa asigure dezvoltarea
fizica,mentală,spirituala, morală sau
socială a copiilor cu handicap.
Ea constă in ajutor
adecvat situației copilului si părinților
săi pt facilitarea accesului efectiv si
fara discriminare a copiilor cu
handicap la educație, formare
profesională, servicii medicale,
pregătirea in vederea găsirii unui loc de
munca sau activități recreative.
Dreptul copilului la
protejarea imaginii sale publice si
familie
Încadrarea in categoria
drepturilor si libertăților civile .aceste
dr ale personalitatii au fost consacrate
de legea 272/2004 înainte sa fie
reglementate de codul civil actual care
consacra expres in art 58 ca orice
persoana are dr la viata, la sanatate,
integritate fizică si psihică, la
demnitate, la propria imagine,la
respectarea vieții private precum si la
alte asemenea dr recunoscute de lege.
Protecție privind aceleași
dr conferă si convenția ONU care in art
16 prevede ca niciun copil nu va fi
supus unei imixtiuni ilegale in viata sa
personală, familia sa, domiciliul sau
corespondența sa si niciunor atacuri
ilegale la onoarea si reputația sa. In
concordanță cu aceste dispozitii si
respectand principiile protecției
copilului, legea 272/2004 prevede ca
este interzisă orice acțiune de natură sa
afecteze imaginea publica a copilului
sau dr acestuia la viața intimă, privata
sau de familie.
Dr la propria imagine
presupune potrivit art 73 cod civil
protejarea persoanei împotriva
reproducerii in orice mod a înfățișării
sale fizice, a vocii sale sau după caz,
utilizarea unei asemenea reproducerii.
Cu alte cuvinte, dr la propria imagine
presupune ca fiecare este îndreptățit sa
se opuna divulgarii pein orice mijloace
a elementelor vieții sale si la
reproducerea imaginii sale fara
consimțământul sau.
In cuprinsul sau legea
272/2004 protejează dr la imagine al
copilului in mai multe texte legale.
Astfel, art 22 alin 3 din lege arata ca
participarea la dezbaterile publice a
copilului in varsta de pana la 14 ani in
cadrul unor programe audio-vizuale se
face numai cu consimțământul scris al
acestuia si al părintelui ori după caz al
reprezentantului legal.
Copii nu pot fi folosiți sau
expuși de către părinți sau de către alte
persoane in scopul de a obtine avantaje
personale sau se a influenta deciziile
autorităților publice. In acest context,
titlul 2 al deciziei 220/2011 a
consiliului național al audiovizualului
este consacrata in totalitate respectării
dr minorului in programele
audiovizuale.
Astfel, aici se precizează
faptul că condițiile de participare a
minorului la un program audiovizual
trebuie sa tina seama de sensibilitatea
si vulnerabilitatea specifice vârstei, dar
si de personalitatea minorului
respectiv. Este motivul pentru care
codul de reglementare a conținutului
audiovizual face distincție intre
condițiile care se aplica unui minor
prezentat in programele de știri si
vârsta acestuia.
Ca notă comuna
indiferent de natura programului
audiovizual, pentru protejarea imaginii
copilului este obligatoriu
consimțământul acestuia cumulativ cu
acordul părintelui ori reprezentantului
legal.
Legea 272/2004 interzice
de asemenea sa se dea publicității orice
date referitoare la săvârșirea de fapte
penale de către copilul care nu
răspunde penal. Tot ca o aplicație, art
93 stabilește ca audierea in instanță a
copilului abuzat sau neglijat se poate
face numai in camera de consiliu, in
prezența unui psiholog si numai după o
prealabila pregătire a copilului, iar pt
înregistrarea cu mijloace audio-video
este obligatoriu consimțământul
acestuia.
Dr copilului de a face
petiții
Art 29 din legea 272
recunoaște dr copilului de a depune
singur plângeri referitoare la încălcarea
dr sale fundamentale. In acest sens, el
are dr de a fi informat asupra dr sale si
asupra modalităților de exercitare a
acestora. Spre deosebire de dr la
opinie, care este condiționat de
discernământul copilului, legea nu
condiționează exercitarea dr la
petiționare pe aceasta împrejurare
dispoziția legala amintită nestabilind
niciun prag de vârstă. In doctrină
recunoașterea acestui drept in maniera
in care el este reglementat a fost
apreciata pozitiv, argumentându-se ca
in acest mod s-ar evita un conflict de
interese intre minor si cel care il
reprezintă legal, ori cel care il asistă
din punct de vedete juridic, conflict ce
ar putea duce in cele din urma la
paralizarea acestui drept de către
titularul său
Legea 272/2004 prevede
in mod expres ca in situația încălcării
anumitor drepturi, copilul poate sa
depună singur plângeri cum ar fi: in
cazul solicitării schimbării felului
învățăturii, educației religioase si
domiciliului. Acest drept este
recunoscut copilului care a împlinit
vârsta de 14 ani.
Autoritățile destinatare
ale plângerii formulate trebuie sa
trateze cu maxima seriozitate cererea
copilului si in virtutea dr la viată
privată să asigure confidențialitatea
răspunsului pe care aceștia il
formulează.
Ca o garanție a acestui dr,
legea 272/2004 a decis înființarea
telefonului copilului. Recunoașterea
acestui drept complinește statutul
juridic al copilului, confirmând dată
in plus recunoașterea acestuia ca
subiect de drept capabil sa participe la
viața socială.
Dr copilului la educatie
si la activitati recreative si culturale
Evoluția lumii
contemporane odata cu progresul
economic si diversificarea aspirațiilor
umane, cunoaște o permanenta
extindere a dr si libertăților
fundamentale ale omului. In cadrul
acestora o importanță tot mai mare o
are asigurarea de drept si de fapt a dr
copilului. In ansamblul acestor drepturi
pot fi amintite in primul rând cele ce
privesc sănătatea, sănătatea si
supraviețuirea copilului ,drepturi vitale
dacă ținem cont de realitățile existente
in diferite colturi ale lumii. Cu toata
prioritatea unor asemenea drepturi, un
alt drept poate fi recunoscut ca
fundamental prin faptul ca de el
depinde ca un prealabil indispensabil
existenta autentica a altor drepturi.
Este vorba de dr la
educație, fără de care nu poate fi
concepută capacitatea omului de a-si
afirma aptitudinile. Recunoașterea unui
astfel de drept reprezintă o garanție a
asigurării ulterioare a unei calificări si
pregătiri profesionale, scopul educației
este afirmat atât in legea 1/2011 ,cat si
in art 29 din Convenția europeana a dr
omului.
Potrivit legii 272, copilul
are dr de a primi o educație care sa îi
permită dezvoltarea in condiții
nediscriminatorii a aptitudinilor si
personalității sale. In aceleași condiții
este recunoscut dreptul la educație si in
art 28 al Convenției, accesul
nediscriminatoriu la serviciile
educaționale fiind un deziderat
proclamat in condițiile in care este
cunoscut faptul că pentru anumite
categorii de copii exercitarea acestui
drept este deosebit de costisitoare ca
urmare a situației acestora ca urmare a
dificultăților financiare cu care se
confrunta.
Este vorba de exemplu de
copii cu dizabilități pentru care sunt
necesare masuri suplimentare care sa le
permită accesul la educație in condiții
similare ori poate fi vorba de copii
refugiați sau de copii din mediul rural.
In cazul copiilor refugiați, art 6 di
legea 1/2011 prevede expres ca dr la
educație este recunoscut in mod egal
minorilor care solicită sau au dobândit
o formă de protecție in România,
minorilor străini, apatrizi a căror ședere
pe teritoriul României este recunoscuta
conform legii.
Tot in virtutea pp
nediscriminării, in România statul
garantează dr la educație al tuturor
persoanelor cu cerințe educaționale
speciale.
Pentru a putea fi
beneficiar al dr la educație
instituționalizată, părintele sau după
caz, reprezentantul legal are îndatorirea
de a înscrie copilul la școală si de a
depune diligentele necesare pt ca
acesta sa frecventeze școala
In virtutea calității sale de
ocrotitor, părintele are prioritate in
alegerea felului educației, dr
recunoscut de legea cadru. Cu toate
acestea, in calitatea sa de participant la
viața socială copilului ii este
recunoscută libertatea de a solicita
părinților schimbarea felului învățăturii
sau al pregătirii profesionale ori a
locuinței necesare desăvârșirii
învățăturii sau pregătirii sale
profesionale.
Codul civil in art 498 si
legea 272/2004 condiționează aceasta
libertate de împlinirea vârstei de 14
ani.