PREDAREA I

Def: Potrivit art 2557 CV- DIP are ca ob de studiu rap de drept privat, adica de drept civil in sens
larg, ce contine unul/mai multe elemente de extraneitate.
Sediul materiei:
i. Cartea 7-Cv/CPC;
ii. Regulamentele U.E. (Tratatul „Roma 1” – reglementeaza obl ctr intre st U.E;
iii. Tratatul „Roma 2” – reglementeaza obl extracontractuale
iv. alte tratate bi/multilaterale in materie)
Structura:
A. Subiectele: cetatenia straina-pf si nationalitatea-pj
B. Obiectul: bunul se afla in strainatate
C. Continut: legea straina aleasa de parti ( dr+obl fiind carmuite de aceasta)
● Rap de dr privat: parti- pf/pj – egalitate juridica aceasta)
● De regula, statul nu este parte la rap de dr privat
● Rap de dr public- parti: st si particulare-NU pozitie de egalitate juridica
! Particularitati- trasaturi definitorii
1. Rap de dr privat: dr comercial, dr fam, muncii, civil in sens restrans
2. Elementul international ( de extraneitate)
➢ Cetatenia straina a pf
➢ Resedinta obisnuita a pf (domiciliu)
➢ Nationalitatea straina a pj
➢ Locul inch ctr
➢ Locul producerii prejudiciului
➢ Locul situari bunului
➢ Pavilionul navei/aeronavei
➢ Locul deschiderii succesiuni (ultimul domiciliu/resedinta comuna a defunctului)
➢ Legea aleasa de parti a.j/autorul a.j
3. Partile rap juridic sunt pe pozitie de egalitate juridica (niciuna nu este subordonata celeilalte)
Elementul de extraneitate = element de fapt sau de drept ce face legatura intre doua sau mai multe legi
apartinand unor sisteme de drept diferite.
Conflictul de legi= situatie in care rap juridic i se aplica una sau mai multe legi aparținând unor sisteme de
drept diferite, din cauza elem de extraneitate. Denumire mai adecvata „concurs de legi”-zice profa
● I Ro nu poate refuza solutionarea unui litigiu de DPI DACA este competenta material/teritorial
● Rap juridice complexe-de ex cand se pune problema repararii prej in penal (1-penal- drept public/NU
conflict de legi; 2-civil)
● Ex: amenda data la bulgari unui cetatean ro – se aplica legea bulgara (pp teritorialitatii) – dr
administrativ=dr public

1
PREDAREA II
!!!Norma conflicutala= solutioneaza conflictul de legi, arata norma materială direct aplicabila conflictului
Scopul-sol conflictului de legi, apartine intodeauna forului
Structura:
1. continut- la ce se refera norma, la ce institutie se aplica
2. legatura- arata legea materiala aplicabila rap juridic
3. pct de legatura- elem care face legatura intre rap juridic concret si legea materiala acelui rap juridic;
ex: cetatenia, resedinta obisnuita a pf, locul situarii bunului, locul inch ctr, pavilionul navei
Clasificarea N conflictuale
a) Bilaterale/generale
b) Unilaterale-indica aplicarea unei singure legi- l romana
*Nu solutioneaza direct rap juridic
(Aplic n conflictuala-aflu n materiala= solutionez conflictul juridic)
N.C → N.M→C
Norma materiala= rol de rezolvare a rap juridic
!!Nu apartine intodeauna forului
Structura:
1) ipoteza (arata rap juridice)
2) dispozitie (comportamentul, conduita)
3) sanctiune
! n materiala fata de cea conflicuala-diferita

2
PREDAREA III
CALIFICAREA IN DREPTUL INTERNATIONAL PRIVAT

1. Definirea calificarii
= operatiune de raționament juridic prin care se determina sensul notiunilor folosite in structura normei
conflictuale in scopul de a se solutiona in mod corect un conflict
2. Definirea conflictului de calificari
= determinare diferita a intelesului acelorasi termeni juridici (conflict de interpetari) => sistemele de dr aflate in
concurs determina diferit intelesul acelorasi notiuni

3. Factorii care determina conflictul de calificari

- Sistemele de drept aflate in concurs sunt fundamental diferite
- E posibil ca in sistemul de drept al forului sa nu existe un anumit termen juridic si nu poate sa
refuze solutionarea cauzei

4. Exemple de conflicte de calificare

a) Institutia prescriptiei extinctive
- Stingerea dr material la actiune => se aplica legea care carmuieste continutul rap juridic
- Dimpotiva, dr englez califica ca fiind o exceptie procesuala => nu aplica legea care carmuieste RJ, ci
legea forului

b) Problema bunurilor comune ale sotilor

- Dr. roman -> se aplica legea care carmuieste ef patrimoniale ale casatoriei
- Dr englez -> se aplica legea locului situarii bunului

c) Daca se pune problema anularii unui act de dispozitie incheiat de un minor cu cap de ex restransa
- Dr roman -> fie se aplica legea care carmuieste capacitatea civila => se aplica legea nationala a
minorului,
- Englez ->fie se aplica legea care carmuieste forma a.j, instrumentum => se aplica legea care carmuieste
locul incheierii actului
d) Prejudiciul cauzat de un minor
- Dr roman => problema ce tine de RCD => Se aplica legea locului producerii prejudiciului
- Dr. englez => este o problema de ocrotire a minorului => se aplica legea nationala a ocrotitului

e) Problema incheierii ctr intre absenti

- Dr. roman -> lex locit contractus
Teoria emisiunii – mom inch ctr e mom in care oferta ajunge la destinatar => locul in care se afla
acceptant (destinatar);

3
 Teoria expeditiei – mom in care acceptantul expediaza raspunsul => locul in care se afla acceptantul;
! Teoria receptionarii – mom in care oferta a ajuns la destinatar, chiar daca nu a luat cunostinta de ea din
motive care nu i sunt imputabile => locu inch ctr e locul unde se afla ofertantul;
Teoria informarii – mom in care ofertantul a luat la cunostinta despre acceptarea ofertei => locul inch ctr
e locul unde se afla ofertantul

5. Legea dupa care se face calificarea

= legea dupa care se interpreteaza => legea forului (legea instantei sesizate)
! nu confunda legea dupa care se face calificarea cu legea aplicabila RJ
! legea dupa care se face calificarea = rezolvarea conflictului de interpetari, in cazul in care sistemele de drept
definesc diferit o anumita problema => doar calificarea se face dupa legea forului, DAR legea materiala ar putea
fi a forului sau ar putea fi straina
Art 2558

6. Formele calificarii

- Calificarea dupa institutia care face acea calificare

a) Calificarea legala – legea defineste un anumit termen juridic (ex art 2570 (1), (2)) => produce efecte
generale si obligatorii
b) Calificarea jurisdictionala – facuta de instanta => e obligatorie numai pt statele parti

- Calificarea dupa nivelul la care se face

a) Calificare primara = calificarea termenilor folositi in n conflictuala cu scopul determinarii legii
materiale aplicabila RJ(se rezolva conflictul de interpretari/de calificari)- soluționează conflictul,
determinarea legii materiale aplicabile RJ
- Determină legea materială (scop)
- Se face, in principiu, dupa legea forului
b) Calificarea secundara = calificarea data notiunilor folosite in norma materiala cu scopul solutionarii
litigiului (problema de drept intern)

7. Exceptii de la calificarea dupa lex fori (legea forului)

a) In materie contractuala
- Cand partile aleg o lege aplicabila contractului lor => calificarea se face dupa LEX VOLUNTATIS
(legea aleasa de parti)

b) Calificarea secundara
- Atunci cand legea cauzei (LEX CAUSAE) este o lege straina, legea materială

c) Calificare in cazul retrimiterii

4
 d) Calificarea in situatia intitutiilor juridice necunoscute forului
- Ar putea sa apara o inst jur consacrata doar de dr unui stat strain

e) Calificarea cetateniei straine

- Se face dupa legea nationala a strainului

5
PREDARE IV
RETRIMITEREA IN DIP

1. Conflictul pozitiv si negativ de n conflictuale

2. Definitia retrimiterii in DIP
3. Formele retrimiterii
4. Exceptii de la admiterea retrimiterii

Conflictul pozitiv si negativ de n conflictuale

- Un cetatean englez cu resedinta obisnuita in romania
- Capacitatea civila de a incheia un a.j.
- N. conflictuala romana (legea forului) => legea nationala (= legea conflictuala engleza -> lex domicili)
- => CONFLICT NEGATIV = situatie in care niciuna dintre n conflictuale in cocurs nu declara
competenta propriilor lor legi materiale
- Rezolvare: Institutia retrimiterii (Teoria instantei straine => instanta engleza se pune in locul celeilalte
instante => se aplica cealalta norma conflictuala – a instantei straine, care facea trimitere la legea
materiala engleza => instanta engleza aplica propria lege materiala – legea materiala engleza)

- Cetatean roman cu resedinta obisnuia in Marea Britanie

- Problema privind capacitatea civila
- N conflictuala romana (legea forului) => legea nationala (= legea romana)
- N conflictuala engleza -> lex domicili
- => CONFLICT POZITIV = situatie in care ambele n conflictuale in concurs declara competenta
propriilor lor legi materiale
- Rezolvare: dupa legea forului (instanta sesizata)

Definitia retrimierii in DIP

= operatiune de logica juridica prin care n conflictuala straina la care a facut trimitere n conflictuala a forului
NU accepta competenta propriei legi materiale si retrimite fie inapoi la n conflictuala a forului, fie la aceea a
unui stat tert.
- Minus -> instanta forului isi ignora propria n conflictuala
- Plusuri -> se solutioneaza litigiul si instanta sesizata va aplica propria lege materiala
! NU CONFUNDA cu declinarea competentei din dr intern (in sens procedural), pt ca este o operatiune logica
care se desfasoara in mintea judecatorului

Formele retrimiterii
2 forme:
a) Retrimiterea de gradul I (simpla) = n. conflictuala straina la care a trimis n conflictuala a forului
retrimite inapoi la n conflictuala a forului => sunt implicate 2 sisteme de drept
6
 - 3 variante posibile:
1. Ambele sisteme de drept admit retrimiterea => se aplica legea materiala a forului
2. Numai unul dintre sistemele de drept admite retrimiterea => se aplica legea materiala a celui care
admite retrimiterea
3. Niciunul nu accepta retrimiterea => se aplica teoria instantei straine => va judeca forul

b) Retrimiterea de gradul II = n conflictuala straina la care a trimis n conflictuala a forului retrimite la

legea conflictuala a unui stat tert => sunt implicate 3 sisteme de drept
- Daca legea straina retrimite la dr roman sau la dr altui stat, se aplica legea materiala romana art 2559 (2)
=> sistemul de dr roman NU accepta decat retrimiterea de gradul I
Exceptii de la admiterea retrimiterii
(cand nu se pune problema admiterii retrimiterii) – art 2559 (3)
1. Lex voluntatis
2. Forma exterioara a actelor juridice – pt ca se aplica legea locului (legea materiala)
3. Cazuri prev in tratatate… (n conflictuale uniforme)

Speta
- Cetatean bavarez
- Se muta in Franta la 5 ani unde sta pana moare
- Nu lasa testament
- Rudele colaterale ale mamei -> petitie de erediatte in fata instantelor franceze
- N conflictuala franceza trimite la legea natioala (n confl bavareza – rudele astea au dr de mostenire)
- N conflictuale bavareze trimite la legea ultimului domiciliu (l franceza – nu recunoaste ca rudele astea
au dr de mostenire)
- Dr francez recunoaste retrimiterea
⇨ Se plica legea franceza => instanta franceza respinge cererea pt ca persoanele nu au calitatea de
mostenitori

- Domiciliu in italia
- Testament => exheredarea singurului

PREDAREA V
ORDINEA PUBLICA IN DIP

1. Definitia ordinii publice

2. Caracterele ordinii publice
3. Diferenta dintre ordinea publica in dreptul intern si ordinea publica in DIP
7
 4. Domeniul de aplicare al ordinii publice
5. Efectele ordinii publice in DIP
6. Recunoasterea efectelor ordinii publice in DIP intr-un alt sistem de drept

1. Definitia ordinii publice in DIP

= operatiune prin care se inlatura de la aplicare legea straina normal competenta sa solutioneze raportul
juridic din cauza ca, prin continutul ei, incalca un principiu fundamental din sistemul de drept al
forului

2. Caracterele ordinii publice

1. Caracter corectiv – se inlatura de la aplicare legea straina si se aplica legea materiala a forului
2. Caracter national – principiile fundamentale sunt specifice fiecarui sistem de drept
3. Caracter temporal – ordinea piublica difera de la o etapa istorica la alta (de ex in dr familiei
italian, pana in 1970, nu era permisa deloc desfacerea casatoriei; in codul familiei roman din
1954 se prevedea ca desfacerea casatoriei se poate face numai in situatii exceptionale)
4. Caracter actual – se aplica principiile actuale

3. Diferenta intre conceptul de ordine publica din dreptul international privat si conceptul de
ordine publica in dreptul intern

Ordinea publica in dr intern = ansamblul de norme juridice cu valoare imperativa

Ordinea publica in dr international privat Ordinea publica in dreptul intern

E constituita din principii fundamentale E constituita din toate n imperative
Legea straina se inlatura daca incalca un principiu
Legea straina se aplica daca n imperativa nu are
fundamental valoare de principiu fundamental (aprecierea
instantei)

4. Domenii de aplicare
Exista cateva domenii in care valoarea de principiu nu mai e lasata la aprecierea instantei, pt ca sunt
prevazute de lege

a) Art 277 C civ

b) Art 2586 C civ
c) Desfacerea casatoriei art 2600 (2)
d) Art 2601
e) Art 2579

5. Efectele
A) La nasterea, modificarea sau stingerea raportului jurdic
a) Efect negativ – raportul juridic nu poate lua nastere
8
 Exemplu: casatoria a doua persoane gay

b) Efect pozitiv – tocmai datorita lui, raportul juridic poate lua nastere sau se poate stinge
Exemplu: casatoria unei musulmance cu un roman; daca legea straina permite divortul, dar in conditii
extrem de deosebite

B) In mom recunoasterii unui drept dobandit

“Efectul atenuant al ordinei publice in DIP in materia situatiilor juridice deja create in strainatate”
- Efectul atenuant nu este atenuant => se produce dupa cum instanta sesizata considera ca s ar incalca sau
nu un pp fundamental art 1097 CPC

Fraudarea legii in DIP

1. Definitia
2. Domeniul de aplicare
3. Comparative intre cele doua institutii
4. Conditiile fraudarii legii
5. Simulatia in materia statutului persoanei juridice
6. Sanctiunea fraudarii legii in DIP roman

1.DEF acea modalitatea in care partile (partea) raportului juridic inlatura legea competenta sa sol
acel rap juridic cu scopul aplicarii unei legi mai favorabile, prin folosirea unor mijloace licite, legale.
2.Domeniu de aplicare- acelea care sa fie la indemana partilor, dar acelea in care partile utilizeaza
mijloace legale.
➢ Statutul personal al pers fizice- fraudarea legii se realizeaza prin schimbarea cetateniei,
domiciliului
➢ In materia statutului pers juridice- schimbarea naționalității, schimbarea sediului dintr-un stat
în altul
➢ In materia statutului real mobiliar- mutarea bunului dintr-un loc in altul
➢ In materia formei exterioare a actelor juridice prin incheierea actului jur intr-un alt stat decat
celuia caruia ii apartin partile pt a beneficia de o alta lege mai favorabila
➢ In materia succesiuni prin schimbarea cetatenii/resedintei obisnuite a testatorului, așa încât
noua lege sa prevadă cotitadea disponibila mai mare, iar rezerva succesorala mai mica
Fraudarea legii= ocolirea legii, nu incalcarea ei
Diferentele dintre
Asemanari
- Se inlatura legea competentă să soluționeze rap juridic
Deosebiri
9
Ordinea publica in DIP Fraudarea legii in DIP
Legea este inlaturata de instanta Legea este inlaturata de parti
Scopul inlaturarii legii pt ca s ar inclaca un Scopul inlaturarii legii pt ca s ar aplica o
pp fundamental al forului lege mai favorabila
Se inlatura intotdeauna legea straina se poate inlatura fie aplicarea legii straine,
dar si a forului (de cele mai multe ori se
incearca inlaturarea legii forului)

Conditiile fraudarii legii

☞ Partile se folosesc de mijloace licite: schimba domiciliul, cetatenia etc
☞ Intentia fruduloasa (nu este usor de dovedit, chiar imposibil in materie de…
☞ Latura obiectiva
☞ !!! Rezultatul ilicit- obtinerea aplicarii unei legi mai favorabile
Persoana juridica si simulatia
Pct de legatura pt stabilirea naționalității persoanei juridice- sediul art 2571
*Sediu simulat cand isi desf toata activ intr-un stat si are sediul real in alt stat, cu acesta din urma neavand nicio
legatura.
Nationalitatea pers juridice este date de sediul social.
Art 2571 alin 3 sediul real se afla in st in care se gaseste principalul organ de conducere si gestionare a
activ pers jur, chiar daca acetsa adoptă decizii pe baza deciziilor, directivelor date de acționari/asociați din alte
state; Per a contrario, un sediu care nu este real, este ficitiv- incalcarea directa a legii.
In plus, sediul social trebuie sa fie si serios- sa se afle intr un stat cu care pj are o legatura rezonabila, in
caz contrar este unul neserios, simulat care creeaza artificial o legatura intre pj si statul respectiv, prin
nationalitate (pj isi desfasoara, de fapt, cea mai mare parte a activitatii intr-un alt stat. In aceasta ultima situatie
intalnim fraudarea legii.
Sanctiunea fruadarii legii in DIP ro
Nulitatea absoluta a actului juridic (cauza imorala)

N. conflictuală privind starea civilă și capacitatea civilă a PF

Starea civilă = ansamblu de elemente rezultând din acte și fapte de stare civilă care ajută la identificarea
unei persoane fizice în societate și familie
Elemente: acte și fapte de stare civilă

10
 L aplicabilă- 2572, 2568- l națională

Înregistrarea actelor și faptelor de strare civilă:

1. Ale cătățelinlor străni pe teritoriul ro:
2 posibilități:
-la reprezentanța diplomatică sau consulară a statului său -> se aplică legea locului înregistrării => locus
regit actum
-la autorirățile locale române competente-> legea română(locus regit actum)
Excepție : dubla înregistrare la moartea PF

2.Cetățeni români afltați în strainatate

-reprezentanța consulară a româniei
-autoritățile locale- locus regit acum.
Ori de câte ori există obligația ca în termen de 6 luni de la data întoarcerii în țară în registrele naționale,
sancțiunea fiind inopozabilitatea actului în țară. Pt opozabilitate în țară cetățenii români pot merge și la consulat
să declare căsătoria.

3. În situații speciale (navă/aeronavă)

-nava- comandantul navei are obligația de consemna în carnetul de bord actele de stare civilă
Din oficiu are obligația ca atunci când ajung în port să anunțe autoritățile române.
-aeronava- comandantul aeronavei

Capacitatea civilă
1. Cap de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații
Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.
2. Determinarea legii aplicabile:
-2572- l.națională (incapacitățile generale)
- l rap. Juridic ( incapacități speciale)-lex cauze
-Teoria interesului național
-fundamentul este apărarea ordinii publice și a pricipiului bunei-credințe din țara forului-2579
11
 Nu se aplică:
- În relație de familie
- În materia testamentului
- În materie de transmitere a dr reale asupra imobilelor situate în alt stat decât cel al locului încheierii
actului
Cel care încheie actul trebuie să facă cercetări, să depună toate diligentețe pt a afla dacă coconstractantul are
capacitate de a încheia actul, întrucât doar buna-credință nu este suficientă.

Norma conflictuală referitoare la nume si domiciliu

Nume= grup de cuvinte prin care se individualizează, se identifică în familie și societate

Legea aplicabilă- 2576 (alin 1) – legea națională
Particularități:
-copilul se naște pe teritoriul altui stat- 2576 (alin.2) părinții pot opta între legea națională comună celor 3 sau
legea statului pe care s-a născut și locuiește de la naștere
Dacă părinții nu au aceeași cetățenie se aplică teza a II-a
-schimabrea numelui printr-un act de stare civilă (căsătorie/ adopție/ divorț) –lex cause
-pe cale administrativă- lex domicili

Domiciuliul= art.87 ” Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este
acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.”
Resedința obișnuită 2570 = statul în care aceasta își are locuința principală, chiar dacă nu a îndeplinit
formalitățile legale de înregistrare
Particularități:
-minorii/interzisul judecătoresc: legea ocrotirorului legal
-domiciuliul ales: lex voluntatis

Statutul personal al PF- statut familial

Norma conflictuală ale cerinței legale a încheirii căsătoriei
Cond de fond- 2586
Condiţiile de fond sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi la momentul celebrării căsătoriei.
Determinarea legii aplicabile formalităţilor căsătoriei În privinţa formalităţilor căsătoriei se aplică principiul locus regit
actum, forma încheierii căsătoriei fiind supusă legii statutului pe teritoriul căruia se celebrează (lex loci
celebrationis). Cetăţeanul român aflat în străinătate se poate căsători fie în faţa autorităţii locale competente,
fie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României sau al statului celuilalt viitor soţ. În cazul
în care se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României, ea este supusă condiţiilor
de formă ale legii române, dându-se eficienţă regulii auctor regit actum. Căsătoria încheiată între cetăţeni
români, pe o navă sub pavilion românesc, aflată în timpul unei călătorii în afara teritoriului României este
supusă, de asemenea, regulii auctor regit actum, comandantul navei fiind considerat de lege „ofiţer de stare
civilă”

12
Determinarea legii aplicabile efectelor generale ale căsătoriei
a.Determinarea legii aplicabile presupune luarea în considerare a situaţiei concrete în care se află soţii din punct
de vedere al reşedinţei obişnuite sau, în lipsă, a cetăţeniei.
Astfel, pot să existe următoarele situaţii:
a) soţii au aceeaşi reşedinţă obişnuită comună - caz în care se aplică legea reşedinţei obişnuite comune a
acestora;
b) soţii au reşedinţe obişnuite diferite, dar cetăţenie comună - caz în care se aplică legea statului cetăţeniei
comune;
c) soţii nu au reşedinţă obişnuită comună şi nici cetăţenie comună - caz în care se aplică legea statului pe
teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată.
Variantele de mai sus se aplică în ordinea prevăzută de lege, iar nu în mod alternativ.

Excepție art. 2589 alin3- lex rei sitae pt locuință

3. Legea aplicabilă regimului matrimonial

Regimul matrimonial este acel sistem de reguli juridice care guverneaza drepturile si obligatiile
patrimoniale ale sotilor, atat in raporturile dintre acestia cat si in raporturile lor cu terte persoane.

3.1. Determinarea legii aplicabile regimului matrimonial

2590

A. Determinarea subiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial

Legea aplicabilă regimului matrimonial este, ca regulă generală, legea aleasă de soţi (lex voluntatis).
Posibilitatea de alegere este însă limitată, în sensul că soţii au un drept de opţiune între următoarele legi:
a) legea statului pe teritoriul căruia unul dintre ei îşi are reşedinţa obişnuită la data alegerii;
b) legea statului a cărui cetăţenie o are oricare dintre ei la data alegerii;
c) legea statului unde îşi stabilesc prima reşedinţă obişnuită comună după celebrarea căsătoriei.

Alegerea legii aplicabile regimului matrimonial se face prin încheierea unei convenţii, care poate
interveni fie înainte de celebrarea căsătoriei, fie la momentul încheierii căsătoriei, fie în timpul
căsătoriei.

B. Determinarea obiectivă a legii aplicabile regimului matrimonial

Art.2592 Dacă soţii nu au ales legea aplicabilă regimului lor matrimonial, acesta este supus legii
aplicabile efectelor generale ale căsătoriei, adică legea reşedinţei obişnuite comune, iar în lipsă, în
ordine, legea cetăţeniei comune sau legea statului pe teritoriul căruia căsătoria a fost celebrată

13
 Legea aplicabilă desfacerii căsătoriei
2597
1. Determinarea şi domeniul legii aplicabile divorţului potrivit Codului civil
1.1. Determinarea subiectivă a legii aplicabile divorţului potrivit Codului civil
În materie de divorţ, regula este în sensul că legea aplicabilă este aleasă de către părţi, de comun
acord (lex voluntatis).
Această alegere este însă limitată la una dintre următoarele variante:DREPT
a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere a legii
aplicabile;
b) legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre
ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;
c) legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi;
d) legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit în comun cel puţin 3 ani;
e) legea română.
Enumerarea de mai sus este limitativă şi nu instituie o ordine de preferinţă. Dacă legea străină
aleasă nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în
cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în
România.

1.2. Determinarea obiectivă a legii aplicabile divorţului potrivit Codului civil

În lipsa alegerii legii de către soţi, legea aplicabilă divorţului, potrivit art. 2.600 C. civ., este în ordine:
a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;
b) în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă
obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data
introducerii cererii de divorţ;
c) în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă
obişnuită comună, legea statului cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ;
d) în lipsa cetăţeniei comune a soţilor, legea statului ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin unul
dintre ei a păstrat această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ;
e) legea română, în toate celelalte cazuri.
Alin.(2)-excepție de ordine publică
Dacă legea străină, determinată după regulile de mai sus, nu permite divorţul ori îl admite în
condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data
cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România, deoarece contravine
principiului libertății de voință pt desfacerea căsătoriei.

Art. 2601 Recunoașterea divorțului prin denunțare unuilaterală

Recunoaşterea actului întocmit în străinătate prin care se constată voinţa unilaterală a
bărbatului de a desface căsătoria
În ideea de protecţie (parţială) a ordinii publice de drept internaţional privat român, Codul civil
dispune: actul întocmit în străinătate prin care se constată voinţa unilaterală a bărbatului de a desface

14
 căsătoria, fără ca legea străină aplicabilă să recunoască femeii un drept egal, nu poate fi recunoscut în
România, cu excepţia situaţiei când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) actul a fost întocmit cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de legea
străină aplicabilă;
b) femeia a acceptat în mod liber şi neechivoc această modalitate de desfacere a căsătoriei;
c) nu există niciun alt motiv de refuz al recunoaşterii pe teritoriul României a hotărârii prin care
s-a încuviinţat desfacerea căsătoriei în această modalitate.

CONFLICTE DE LEGI PRIVIND FILIAŢIA

a) Legea aplicabilă filiaţiei copilului din căsătorie

2603
Filiaţia copilului din căsătorie se stabileşte potrivit legii care, la data naşterii copilului, cârmuieşte
efectele generale ale căsătoriei părinţilor.
Sunt posibile, în ordine, următoarele variante:
a) dacă părinţii au aceeaşi reşedinţă obişnuită comună - se aplică legea statului reşedinţei obişnuite
comune a acestora, în vigoare la data naşterii copilului;
b) dacă părinţii au reşedinţe obişnuite diferite - se aplică legea statului cetăţeniei comune, în vigoare la
data naşterii copilului;
c) dacă părinţii nu au cetăţenie comună se aplică legea statului pe teritoriul căruia a fost celebrată
căsătoria părinţilor săi, în vigoare la data naşterii copilului
În cazul copilului conceput în timpul căsătoriei şi născut după încetarea sau desfacerea
acesteia, filiaţia se stabileşte în raport de legea care cârmuia efectele căsătoriei părinţilor (după
distincţiile de mai sus) la data încetării sau desfacerii căsătoriei.
b) Legea aplicabilă filiaţiei copilului din afara căsătoriei
Art.2605
Filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a acestuia de la data naşterii
sale.
În cazul copilului care are dublă sau multiplă cetăţenie trebuie să se opereze cu următoarea distincţie:
1) dacă printre aceste cetăţenii este şi cetăţenia română, se aplică legea română;
2) dacă are numai cetăţenii străine, se aplică legea cetăţeniei care îi este cea mai favorabilă.
Pentru copilul din afara căsătoriei apatrid sau refugiat, trimiterea la legea naţională este înţeleasă ca fiind
făcută de legea statului unde are reşedinţa obişnuită
c) Legea aplicabilă filiaţiei copilului din adopție
Art.2507
1.Determinarea legii aplicabile condiţiilor de fond ale adopţiei

15
 Condiţiile de fond cerute pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului şi a
celui ce urmează să fie adoptat. Adoptatorul şi adoptatul trebuie să îndeplinească şi condiţiile care sunt
obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele două legi naţionale.
Textul de lege trebuie interpretat în sensul că prima teză se referă la condiţiile unilaterale, cerute
adoptatorului de propria lege naţională (cum ar fi: consimţământul; capacitatea deplină de exerciţiu; aptitudinea
de a adopta; calitatea de rudă până la gradul al IV-lea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată
deschiderea procedurii adopţiei interne, în cazul adopţiei internaţionale; inexistenţa unei boli psihice ori a
handicapului mintal etc.) sau adoptatului de legea sa naţională (cum ar fi: consimţământul; starea de minorat, în
principiu; lipsa dobândirii capacităţii de exerciţiu etc.).
Cea de-a doua teză priveşte condiţiile bilaterale, impuse atât adoptatorului, cât şi adoptatului (de ambele
legi naţionale), cum ar fi: diferenţa de vârstă între ei; lipsa legăturii de rudenie în linie colaterală de gradul doi;
lipsa, între ei, a calităţii de soţ sau de fost soţ etc.
Dacă soţii adoptă împreună un copil sau dacă unul dintre soţi adoptă copilul celuilalt soţ, condiţiile de
fond cerute adoptatorilor urmează regulile stabilite de legea aplicabilă efectelor generale ale căsătoriei.
Prin urmare, în aceste situaţii, soluţiile sunt următoarele:
a) soţii au aceeaşi reşedinţă obişnuită comună - se aplică legea statului reşedinţei obişnuite comune a acestora;
b) soţii au reşedinţe obişnuite diferite, dar au cetăţenie comună - se aplică legea statului cetăţeniei comune;
c) soţii nu reşedinţă obişnuită comună şi nici cetăţenie comună - se aplică legea statului pe teritoriul căruia
căsătoria a fost celebrată

2. Determinarea legii aplicabile condiţiilor de formă ale adopţiei

Condiţiile de formă ale adopţiei sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia se încheie (în virtutea
regulii locus regit actum)

Norma conflictuală pers juridică

2580
Naţionalitatea persoanei juridice reprezintă apartenenţa acesteia la un anumit stat.
Importanța stabilirii naționalității pentru a stabili legea aplicabilă
Sediul social = 2571 (3)
a) - sediul să fie real (şi nu fictiv) - în sensul că persoana juridică să aibă principalele organe de conducere la
acel sediu
Dacă are organe de conducere în mai multe ţări se ia în considerare locul unde se află organul superior de
conducere.
b) - sediul să fie serios - în sensul de a fi stabilit într-o ţară cu care persoana juridică are o legătură
semnificativă şi nu doar pentru a beneficia de anumite avantaje (de exemplu, facilităţi fiscale).

16
Criterii de determinare:
În general, sunt cunoscute următoarele criterii:
1) criteriul sediului social (denumit şi criteriul teritorialităţii conducerii) - potrivit căruia persoana juridică are
naţionalitatea statului unde şi-a stabilit sediul social, adică acolo unde este conducerea sa
2) criteriul voinţei fondatorilor persoanei juridice - constituie o expresie a principiului autonomiei
de voinţă, naţionalitatea fiind „convenită” prin actul constitutiv şi statut;
3) criteriul locului de constituire și înregistrare a statutului persoanei juridice - adică acolo
unde au fost îndeplinite formalităţile de constituire, indiferent de sediul persoanei juridice;
4) criteriul plasării centrului activităţii economice a persoanei juridice – adică acolo unde se desfăşoară
activitatea economică de bază;
5) criteriul controlului – potrivit căruia naţionalitatea persoanei juridice se determină fie după apartenenţa
conducătorilor acesteia, fie după cetăţenia asociaţilor, fie după naţionalitatea capitalului social, fie după
cetăţenia persoanelor în folosul cărora se desfăşoară activitatea persoanei juridice;
fie proveniența capitalului
6) criterii mixte - care reunesc elemente a două sau mai multe dintre criteriile de mai sus.

Determinarea naționalității pj in Ro
Criteriu de drept comun- 2571
Criteriul special- tratate

2580 alin 2 si 3
Sucursala nu are PJ

Regimul juridic al persoanelor juridice străine în România

În privinţa modalităţilor în care se face recunoaşterea, art. 2.582 C. civ. operează cu o distincţie, în
funcţie de scopul persoanei juridice în cauză. Astfel:
1) persoana juridică străină cu scop lucrativ (de exemplu: o societate comercială) este recunoscută de plin
drept (adică în temeiul legii, fără vreo formalitate) în România, dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a) este valabil constituită în statul a cărui naţionalitate o are;
b) ordinea publică de drept internaţional privat român nu se opune la recunoaştere.
2) persoana juridică fără scop lucrativ poate fi recunoscută prin hotărâre judecătorească în ţara noastră
dacă sunt întrunite următoarele cerinţe:
a) există aprobarea prealabilă a Guvernului;
b) există reciprocitate în privinţa recunoaşterii;
c) este valabil constituită în statul a cărei naţionalitate o are;
d) scopurile statutare urmărite nu contravin ordinii sociale şi economice din România.
În cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, hotărârea de recunoaştere se publică în Monitorul Oficial
al României şi într-un ziar central şi este supusă apelului în termen de 60 de zile de la data ultimei publicări.
Apelul poate fi exercitat de orice persoană interesată pentru neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prezentate
mai sus.
17
Efectele recunoaşterii persoanelor juridice străine în România
Persoana juridică străină recunoscută beneficiază de drepturile care decurg din legea statutului său
organic, cu excepţia drepturilor pe care statul care face recunoaşterea le refuză prin dispoziţiile sale legale.
Sub aspect procedural, persoanele juridice străine au, în condiţiile legii, în faţa instanţelor române,
aceleaşi drepturi şi obligaţii procedurale ca şi persoanele juridice române.
Rezultă că legea noastră consacră regimul naţional în privinţa persoanei juridice străine. Ca o consecinţă
a acestui tratament juridic, persoana juridică străină nu se poate bucura de mai multe drepturi decât în ţara sa de
origine, şi, în niciun caz, nu poate avea mai multe drepturi în România decât are o persoană juridică română de
acelaşi fel.
Prin convenţii internaţionale se poate acorda persoanelor juridice străine şi un alt regim juridic, de
regulă, sub condiţia reciprocităţii.
Activitatea desfăşurată de persoana juridică străină recunoscută în România trebuie să fie în concordanţă
cu cerinţele stabilite de legea română referitoare la exercitarea activităţilor economice,sociale, culturale sau de
altă natură.
Obligaţia principală este de a respecta legislaţia română pe durata desfăşurării activităţii în ţara noastră.

18