Why some police officers turn “bad”

Profesia de polițist nu este făcută pentru toată lumea. E un fapt ce este cunoscut de marea
majoritate, dar puțini pot argumenta această afirmație. Poți învăța să completezi corect o amendă
în câteva săptămâni, poți învăța să tragi cu pistolul în câteva zile, poți să completezi acte penale
în cel mult un an, dar cel mai greu e să îți însușești etica, preceptele morale pe care trebuie să le
aibă un polițist.
Chiar dacă corectitudinea și respectul față de munca polițienească îți sunt însămânțate de pe
băncile școlii sau de la o vârstă fragedă, nimeni nu-ți poate garanta faptul că aceste valori nu se
vor pierde. Când constați că ești unul dintre puținii care respectă niște principii morale în
raporturile umane, poate fi tentant să cazi în amoralitate, nu din convingere sau din plăcere, cu
pur și simplu pentru că simțul normalității ajunge să fie denaturat. Acest fenomen este des
întâlnit în rândurile polițiștilor. Cred că este principalul motiv pentru care se transformă în băieți
răi.
E destul de greu să trăiești 8-12 ore pe zi încercând să rezolvi cazuri de omor, viol, tâlhărie,
furt și să poți pleca acasă senin și cu zâmbetul pe buze. Un polițist are nevoie de un anumit grad
de intransigență, obiectivitate în luarea deciziilor în condiții de stres, un limbaj similar cu al
infractorilor ce se prezintă la secție. Ar putea reprezenta un mediu toxic pentru multe persoane,
fie ei și polițiști. Problemele pe care le întâmpină la muncă îi pot guverna acțiunile, gândurile. De
aici și până la divorț e un drum scurt, pentru că nu mai poți să ai o viață personală sănătoasă.
Pentru a putea face față și pentru a putea păstra acel set de valori etice care te diferențiază de
un infractor, ai nevoie de nervi tari, de principii morale bine împământenite, de un raționament
bine definit și de o respectarea unei lozinci pe care o consider definitorie pentru orice gabor bun:
“Tu ești aici pentru a ajuta la înfăptuirea dreptății, nu uita asta”
Din păcate, nu rare sunt cazurile în care oamenii în uniform se abat de la drumul pe care și l-
au ales și fac pact cu tabăra opusă. Poate și pentru că, uneori, efortul pe care îl depun pare a fi în
van, dreptatea nerealizându-se în scurt timp sau poate deloc. Poate fi frustrant pentru unii polițiști
și bănuiesc că-i determină să concluzioneze că pot să comită și ei infracțiuni fiindcă oricum mulți
infractori scap basma curată. Desigur că și partea materială reprezintă un factor în această
transformare a polițiștilor în băieți răi. Dorind să capete mai mult, salariul nefiind de-ajuns, se
vor deda la activități ilegale, care le conferă bunuri de orice fel. Aici vorbim de luare de mită,
complicitate, abuz în serviciu etc.
În concluzie, a deveni un băiat rău din postura de polițist poate fi extrem de ușor, însă dacă ne
autoanalizăm și ne amintim de ce am ales să îmbrăcăm această uniformă, probabil că vom putea
să ne facem treaba cu professionalism, corectitudine, iar onestitatea și simțul justițiar să ne fie
valori de căpătâi în cariera pe care am ales să o urmăm. Nimeni nu poate spune că e simplu să fii
polițist. Mii de cazuri, mii de ore de stres, mii de oameni cu diferite personaliăți, multe ore în
care lipsești de acasă și toate astea nu se văd de la televizor sau de pe canapeaua casei tale, deci
nu aștepta recunoștință, fiindcă nu o s-o primești.