Fasciola hepatica (Viermele de gălbează)

Familia Faciolidae cuprinde trei genuri:

Fasciola, specii: F. hepatica, F gigantica
Facioloidae, specia F. manga întâlnită la cervidee
Fasciolapsis, specia F. buski întâlnită în intestinul subţire la porc şi om

Generalităţi şi morfologie

Fasciola hepatica este un vierme parazit ce face parte din clasa Trematoda, încrengătura
Plathelmintes. Este un vierme plat cu corpul nesegmentat. Se mai numeşte şi viermele de
gălbează. Prezintă două forme: viermele adult şi oul.

Mediu de viață și alcătuire a corpului

Viermele-de-gălbează se găsește în ficatul oilor dar poate fi găsit și la alte animale, cum ar
fi vaca sau alte ierbivore. Produce boala numită gălbează. Seamănă cu o sămânță de dovleac
de 3-4 cm lungime. Tocmai pentru că este galben, viermele a primit numele vierme-de-
gălbează.

Prezintă un înveliş numit cuticulă, prevăzut cu spini recurbaţi posterior. Aceşti spini au rol în
deplasarea viermelui. Prezintă o ventuză bucală şi una ventrală, apropiate. Are un aparat
digestiv care prezintă două cecumuri foarte ramificate. Aceste cecumuri se termină în „deget
de mănuşă”. Este hermafrodit. Testiculii se afă în treimea mijlocie a viermelui şi au aspect
tubular. Zona marginală a corpului viermelui este ocupată de glandele vitelogene.

(a) orificiul oral; (b) orificiu oral cu spinii tegumentului;(c) reg. Ventrala; (d) tegument ventral cu spinii tegumentul

Ouăle de Fasciola hepatica au formă ovalară şi culoare galben-maronie. Sunt mari, măsurând
circa 130-150 μm. La un pol, oul prezintă un capac numit opercul, iar la interior o substanţă
neembrionată.

Alcătuirea internă este simplă, neavând sistem circulator și nici respirator. Sistemul digestiv
este minimalist; este format din un tub lung și subțire, cu un singur orificiu buco-anal și
ramificații laterale scurte. Acestea facilitează circulația substanțelor nutritive, a oxigenului și a
dioxidului de carbon. Excreția se realizează prin canalicule și canale excretoare.

Sistemul nervos este alcătuit din ganglioni nervoși grupați în partea anterioară a corpului.
Organele de simț sunt foarte slab dezvoltate, datorită faptului că duce o viață parazită.

Sursa: Alchetron.com
Habitat

Fascioloza se întâlneste la toate speciile de ierbivore şi la om. Adultul se localizează la nivelul

canalelor biliare, formele tinere în parenchimul hepatic.

Ciclul biologic

Biologii au descoperit că viața parazitilor este supusă unui model specific - ciclul de
dezvoltare poate avea loc numai în condiții favorabile. Acestea includ vreme caldă, prezența
unui purtător infecție, în plus, necesită prezența obligatorie a moluștelor în apă. Fără ele, ar fi
încălcat natura sistemului de viață. Ciclul de dezvoltare cuprinde formarea de chisturi.

Ouăle ajung odată cu bila în intestin. De aici, ajung în mediul extern odată cu materiile fecale.
În cazul în care ajung în apă, ouăle se embrionează şi se transformă în miracidii. Acestea
reprezintă, de fapt, nişte larve acoperite de cili. Aceste larve numite miracidii înoată până
întâlnesc gazda intermediară, un melc din genul Limnea.

Miracidiul intră în corpul melcului pe cale respiratorie. Ajunge în plămânul melcului şi se

transformă în sporochist. Acesta are o formă ovalară, cu aspect de sac, numită şi larvă de
gradul I. Ulterior, în sporochist de dezvoltă larve de gradul II, numite redii. Acestea au o
formă alungită şi circa 1,5 mm lungime.

Rediile ies din sporochist şi intră în hepatopancreasul melcului. Aici îşi continuă evoluţia.
Aici rezultă atât redii-fiice, dacă temperatura este scăzută sau larve de gradul III, numite
cercari, când temperatura este potrivită. Cercarii au forma unor mormoloci. Sunt formaţi
dintr-un cap şi o coadă. Aceşti cercari părăsesc melcul şi înoată până ajung pe diverse plante
acvatice (creson, năsturel, untişor).

Aici se transformă în metacercari, forma infectantă pentru om. Metacercarii pot fi ingeraţi
odată cu plantele sau cu apa contaminată. Ajung în duoden, unde se dechistează. Se formează
larve mobile care traversează peretele intestinal. Străbat cavitatea peritoneală şi migrează spre
ficat. Străbat capsula lui Glisson, parenchimul hepatic şi se opresc în căile biliare. După 3-4
luni se transformă în viermi adulţi. Uneori pot migra şi în alte organe (ochi, plămâni, creier,
etc.).
 Sursa: CDC Fasciola life cycle

Boala

Se numeşte fascioloză şi popular gălbează. În majoritatea cazurilor, fascioloza nu prezintă un

risc major pentru sănătatea omului. Cu toate acestea, în anumite situații, infectarea cu
gălbeaza ficatului poate provoca o serie de complicații grave și urmări de durată.

Fascioloza poate fi asimptomatică, dar uneori îmbracă şi forme grave. Incubaţia durează de la
două săptămâni la o lună. Perioada de invazie prezintă simptome ca: febra, tulburările
digestive şi scăderea în greutate. Odată ajuns în ficat, parazitul dă alte simptome:
hepatomegalie, icter mecanic. Printre complicaţii se numără ciroza hepatică sau pancreatitele
acute.

În unele zone geografice (Orientu Mijlociu) există o formă particulară de boală. Se numeşte
„halzoun” şi apare în urma consumului de ficat de vită crud. Acesta poate conţine viermi
adulţi care se fixează cu ventuzele de peretele faringelui.

Complicații provocate în urma îmbolnăvirii

Circa jumătate din toți oameni contaminați cu fascioloză nu acuză niciun fel de simptome.
În primele luni de după contaminare, când larvele migrează prin pereții ficatului.

La animalele domestice (în special, la cornutele mici), care se infestează deodată cu o

cantitate mare de larve, faza migrației poate decurge foarte greu și poate conduce chiar la
moartea animalului.

Din fericire, la oameni, asemenea cazuri au loc mai rar.

Când gălbeaza ajunge în ductele biliare și migrația acesteia se încheie, simptomele maladiei
pot dispărea cu totul. Doar unii oameni acuză, periodic, simptome de inflamație a ductelor
biliare (gălbinarea, durerile abdominale, febra), simptomele inflamației pancreasului (durerile
abdominale, tulburarea digestiei) și anemia severă.

În cazuri rare, la oamenii care consumă în stare crudă ficații animalelor domestice, infestate
cu gălbează, parazitul viu poate să se fixeze pe mucoasa gâtului, provocând o reacție
inflamatoare puternică, ale cărei simptome ar putea fi: durerile accentuate în gât și edemul
mucoasei gâtului.

La fel de rar, larvele de gălbeaza ficatului pot ajunge, în procesul migrației, în alte organe
interne (inclusiv în plămâni, în creier, în ochi, în rinichi), provocând tulburări mai mult sau
mai puțin pronunțate ale funcției acestor organe, sau chiar sub piele, formând noduli de până
la 6 cm în diametru.

Diagnostic

Există unele semne ce indică fascioloza. Anamneza este importantă pentru că infirmă sau
confirmă consumul de salate de creson, năsturel, etc. Eozinofilia crescută este un alt factor
important. Ecografia hepatică poate indica prezenţa viermilor adulţi, cu o dimensiune de până
la 2-3 cm.

Examenul coproparazitologic evidenţiază ouăle cu aspect caracteristic. Ouăle apar în fecale la

circa 3 luni de la infecţie. O situaţie aparte este atunci când omul consumă ficat sau pateu
parazitat. La examenul coproparazitologic vor apărea ouă, însă acestea vor fi „ouă de pasaj”.
Ele dispar după încetarea consumului de ficat/ pateu contaminat.

Examenul lichidului duodenal este o altă metodă de diagnostic. Sunt evidenţiate ouăle.

Metodele imunologice sunt mai utile în perioada de invazie. Totodată, au rezultate notabile în
cazul în care larvele migrează în alte organe decât căile biliare. Sunt folosite: testul ELISA,
imunoelectroforeza sau reacţia de imunoflorescenţă indirectă.

Primele simptome care pot arăta prezența paraziților în organism sunt:

 alergie (eczemă, ochii și nasul care curg);

 răceli frecvente, durere în gât și nas înfundat;
 oboseală cronică (obosești mai repede, indiferent de ceea ce faci);
 dureri de cap frecvente, constipație sau diaree;
 dureri articulare sau musculare;
 anxietate, probleme cu somnul sau apetitul;
 cearcăne în jurul ochilor și pungi sub ochi;

Faza cronică poate dura până la câțiva ani. Aceasta se caracterizează prin următoarele
simptome:

 constipație cronică, care alternează cu diaree;

  imunitate cade;
 există oboseală cronică;
 probleme cu ficatul și pancreasul;
 chisturi formate în diferite organe;
 dureri musculare si articulare constant;
 la copii poate fi o întârziere de dezvoltare mentală și cognitivă;
 este posibil și că sunt formate în corpul tumorii.

Tratament

Tratamentul necesită spitalizare. Prevenirea se bazează pe consumarea de creson, păpădie şi

fetică de producţie exclusiv industrială.

Medicamentele cele mai utilizate sunt: Bithionol, Praziquantel, Dehidroemetină şi

Triclabendazol.

Epidemiologie

Fascioloza (gălbează) prezintă o distribuţie foarte largă. Este o zoonoză întâlnită pe tot globul,
dar mai ales în zonele cu bălţi şi păşuni. Este endemică în unele ţări din America Centrală şi
de Sud (Chile, Cuba, Peru). În Europa cazuri numeroase se întâlnesc în Marea Britanie şi în
Franţa (valea Loirei).

Căi de transmitere

Distomatoza hepatica, sau fascioloza, este o boală parazitară a ficatului, consecutivă infestării

cu Fasciola hepatica (numită şi galbeaza mare a ficatului), Ea este prezenta în Franţa la
ierbivorele domestice (vaci, oi etc.), mai rar la om, ciclul
de reproducere al parazitului necesitând prezenţa unei mici moluşte semi-acvatice, limnea.

Omul se contaminează cu ea consumând salate crude ca cea de păpădie, creson sau fetică,

culese din fâneţe. Dupa ingestie, viermele merge din stomac în ficat până în caile biliare. În
săptămânile care urmează ingestiei parazitului, subiectul are febră, frisoane şi simte dureri ale
ficatului. De asemenea, survin pusee de urticarie şi uneori umflături ale articulaţiilor.

Trecerea parazitului în căile biliare provoaca un icter, dureri mai acute ale ficatului, colici
hepatice şi o inflamare a căilor biliare şi a veziculei. De la primele simptome, infestarea este
diagnosticată prin examene serologice şi sangvine, care pun în evidenţă
o hipereozinofilie (creşterea numărului unei varietăţi de leucocite care atestă
o infestare parazitară). Prezenţa ouălor viermelui în scaune sau în lichidul biliar, obţinut
prin tubaj duodenal, confirma diagnosticul.

Măsuri profilactice

Deoarece fasciolele (viermii de gălbează) își fac ciclul evolutiv prin intermediul melcilor, ca

gazde intermediare, se recomandă efectuarea unor tratamente chimice pe pășuni pentru
distrugerea melcilor, ceea ce va duce la reducerea cazurilor de gălbează la rumegătoare.
Organismul uman nu poate produce o imunitate specifică eficientă împotriva organismelor
care declanșează fascioloza. De aceea, de fiecare dată când larvele paraziților respectivi
nimeresc în intestin, are loc contaminarea. În momentul de față, nu există un vaccin împotriva
fascilozei.

Contaminarea repetată cu fascioloză poate fi prevenită dacă se urmează o serie de

recomandări:
 Nu beți niciodată apă din bazinele acvatice aflate în sălbăticie și nu o utilizați pentru a
vă spăla pe mâini sau pentru a spăla produsele alimentare, chiar dacă apa vi se pare
absolut curată.
 Nu consumați niciodată plantele care cresc în preajma bazinelor acvatice.
 Spălați-vă bine pe mâini de fiecare dată când reveniți de afară.
 Nu consumați alimente în stare crudă sau ficații insufient preparați ai animalelor
domestice.

Bibliografie:

Center of Disease Control and Prevention (CDC). Fascioliasis (Fasciola Infection)

“Fascioliasis.” World Health Organization, 25 Oct. 2016,

link: www.who.int/foodborne_trematode_infections/fascioliasis/

Elisabeth A. Zeibig (2013), Clinical parasitology: A clinical approach (2nd ed. ; 11:269-271)