câştigat 40 de bătălii; Waterloo va şterge amintirea atâtor biruinţe. Ceea ce va trăi veşnic, este CODUL MEU CIVIL “
( Napoleon către Charles de Montholon în timpul exilului său de pe
insula Sf. Elena ) Convins de necesitatea reglementării juridice a raporturilor sociale, Napoleon numise încă de la 12 august 1800 o comisie care să redacteze noul Cod care urma să devină temelia noului tip de stat burghez. Juriştii au modificat sistemul legislativ francez care la vremea respectivă devenise greoi şi depăşit de noile realităţi social-politice
Comisia a fost condusă de juristul J.J.
Cambaceres şi s-a întrunit în peste 80 de şedinţe iar Napoleon personal a participat la jumătate din ele fiind considerat coautor sub aspect juridic iar sub aspect politic, unicul său autor Codul Civil cuprindea 2281 articole Abolea privilegiile date de originea socială
Instituia libertatea religioasă
Introducea principiul meritocraţiei
Proprietatea era considerată instituţie fundamentală, sorgintea originară a oricaror libertăţi individuale
Art.544 sipulează: “ Proprietatea
este dreptul de a folosi şi de a dispune de un lucru în chipul cel mai absolut, cu condiţia să nu i se dea o întrebuinţare oprită de lege sau regulamente” Codul acordă atenţia cuvenită familiei
Căsătoria devine după revoluţie o
instituţie civilă deşi i se păstrează şi componenta religioasă
Bărbatul, un adevărat pater familias, are
puteri şi prerogative foarte puternice.
Vârsta majoratului este fixată la 21 de
ani Expresie a cezarismului napoleonean, Codul mulţumea conducătorii care prin acest instrument îşi vor întării puterea, burghezia care îşi va consolida poziţia iar mulţimii posibilitatea de a beneficia de drepturile care i se cuveneau deşi pentru unele din ele ca să devină realităţi va mai trebui un timp. Influenţa dreptului francez s-a impus lumii mai cu seamă după apariţia Codului.
Formarea statelor naţionale a uşurat
procesul de receptare a Codului
Codul civil român este şi el în esenţă
o prelucrare a Codului civil francez PRO MEMORIA... Orice putere corupe, iar puterea absolută corupe absolut Zece oameni care-şi exprimă puterea în public sunt mai puternici decât alte sute de mii care tac “Salus rei publicae suprema lex esto” (salvarea statului este legea supremă )
Un conducător este un negustor de
speranţe NAPOLEON Bibliografie : VLADIMIR HANGA, Mari legiuitori ai lumii, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977. p. 193, 240, 241, 258.