Fisa de personaj

Carol cel Mare

NASCUT: 2 aprilie 742, Aachen, Imperiul Carolingian (astăzi Germania)

DECEDAT: 28 ianuarie 814, Aachen, Imperiul Carolingian (astăzi Germania)
NATIONALITATE: Francă
CUNOSCUT CA: Rege al francilor
IN FUNCTIE: 768 - 800

Carol cel Mare s-a născut la Aachen, în Germania de astăzi la 2 aprilie 742, fiind
primul conducător al Europei. Rege al francilor şi mai apoi împărat al Sfântului
Imperiu Roman, a reuşit prin intermediul companiilor militare purtate de-a lungul a 4
decenii să domnească peste un imperiu ce se întindea de la Atlantic până la Dunăre şi
din Olanda până în Provence.

În 768 a devenit alături de fratele său, conducător al regatului francilor. Tatăl său,
Pepin cel Scurt, avea dificultăţi în a menţine şi stăpâni Imperiul Franc, imperiul
unificat de bunicul lui Carol cel Mare, Carol Martel. Pepin l-a detronat pe regale
galiei din neamul Merovingienilor, devenind astfel rege al francilor.

În anul 771 Carloman a murit şi Carol cel Mare a reunificat regatul sub conducerea
sa, ignorând derpturile succesorale ale nepotului său. Despre Carol cel Mare se poate
spune că a fost, în primul rând, un mare conducător militar. Urmare a celor cincizeci
şi trei de companii militare pe care le-a condus, a reuşit să extindă Imperiul Francilor
pe aproape întreg teritoriul Europei de astăzi creştinând populaţiile care locuiau în
partea centrală a continentului.

Carol cel Mare a invadat Lombardia (Nordul Italiei) în anul 774, al cărei rege o
sprijinea pe văduva lui Carloman, iar în anul 775 a început campania împotriva
saxonilor, campanie ce a durat mai bine de 30 de ani. A asediat Zaragoza în anul 778,
sărind în ajutorul rebelilor arabi din califatul Cordoba.

Carol cel Mare a întărit legăturile de alianţă dintre papalitatea romană şi regatul
francilor. Considera că este trimisul lui Dumnezeu pe Pământ şi că sarcina lui era de a
veghea la bunăstarea profană şi spirituală a supuşilor săi. Avea un respect foarte mare
pentru papalitate, protejând-o de orice incursiuni de natură militară. Toate bisericile
din regatul său foloseau aceesi procedură liturgică romană, acest lucru dovedindu-se a
fi un puternic factor de unificare.

În anul 800 Papa Leon al III-lea a fost îndepărtat de pe tronul papal şi s-a refugiat la
curtea lui Carol cel Mare. Mai târziu, în acelaşi an, Carol cel Mare l-a repus pe tron,
iar acesta, drept mulţumire l-a încoronat în ziua de Crăciun ca primul Sfânt Împărat
Roman.

În 812 Împăratul bizantin, Mihai I, i-a recunoscut lui Carol cel Mare titlu de Împărat
al Imperiului Roman de Apus, menţionând, în acelaşi timp, faptul că doar Imperiul
Roman de Răsărit era adevăratul urmaş al Imperiului Roman. Carol cel Mare a fost,
de asemenea, un pioner al arhitecturii romanescene, deşi marele său Dom de la
Aachen reflecta stilul bizantin al bisericii San Vitale din Ravenna, biserica vizitată şi
admirată de împărat. A construit un pod peste Rin şi un canal care unea Rinul cu
Dunărea.

În anul 814 probabil la 28 ianuarie, Carol cel Mare moare, la vârsta de 70 de ani,
lăsând moştenire Europei visul unei unificări.