CAROL CEL MARE

Carol domnește singur pe tron - 771

Carol cel Mare și Papa Adrian I

La moartea tatălui său Pepin cel Scurt în anul 768, Carol cel Mare împarte tronul cu fratele său Carloman, care
moare în anul 771. Carol va domni singur asupra francilor care, fiind proaspăt trecuți la creștinism, nu pot
renunța la „obiceiurile barbare” neglijând noua lor religie. În Sachsen, azi Germania de nord, saxonii continuă
să practice „religia barbară”, în sud longobarzii au conflicte cu Biserica Catolică de la Roma,
în Cordoba sarazinii se extind spre nord, iar în est apare pericolul invaziei avare, toate acestea
amenințând Imperiul Franc.

Războiul cu saxonii - 772

Carol cel Mare este încoronat ca Împărat al Occidentului de către Papa Leon al III-lea.

În anul 772 încep războaiele cu saxonii care durează timp de 32 de ani. După aceste războaie, Carol este
denumit (Pater Europae). Scopul acestor războaie era convertirea la catolicism și alipirea de Imperiul Franc a
teritoriului saxonilor care trăiau între Marea Nordului și Munții Harz respectiv între Elba și Rin.
Războaiele contra maurilor - 778

Moartea lui Roland, Pictură din secolul al XV-lea

Expediția contra maurilor s-a pornit pentru a acorda sprijinul cerut de emirul din Saragossa contra
emirului Abd ar-Rahman I din Cordoba (756 - 788). La retragerea sa din Spania, ariergarda sa a fost surprinsă
de către basci. Bătălia de la Roncesvalles care a urmat este cântată în Cântecul lui Roland. Teritoriul
din Pirinei era numai în parte sub controlul francilor, acest teritoriu întinzându-se până la orașele Girona,
Cerdagne, Urgell și Barcelona. În anul 806, acest ținut este numit "Marca spaniolă". Unul din rezultatele
angajamentului militar al francilor în regiune este constituirea principatului Andorra.
Ocrotitorul bisericii și Romei

Statuie în muzeul de istorie din Frankurt pe Main

În anul 795, va fi ales papă Leon al III-lea care se asigură de sprijinul lui Carol I trimițându-i acestuia ca
protector al bisericii (patricius romanorum) cheia de la mormântul Sfântului Petru și stindarde din Roma.
Sistemul papal era fărămițat în acel timp prin rezistența unor nobili, ajungându-se la un conflict deschis în
lupta pentru putere între aceste fracțiuni și noul papă care duce la un atentat 799 contra papei, Leo III se
refugiază sub protecția lui Carol la Paderborn, aici probabil s-a încheiat înțelegerea cu papa pentru sfințirea lui
Carol ca împărat .
Unii istorici menționează că probabil dacă ar fi bănuit Carol intențiile papei n-ar fi acceptat sprijinirea bisericii.
În vara anului 800 Carol pornește spre Roma, la 23 decembrie în fața porților Romei trebuie să depună un
jurământ de puritate sufletească, care urma să-l apere de învinuirile nobililor. În ziua de Crăciun din anul 800,
Carol cel Mare va fi încoronat de papă ca împărat al Sfântului Imperiu Roman, primind titlul de Karolus
serenissimus augustus a Deo coronatus magnus pacificus imperator Romanum gubernans imperium, qui et per
misericordiam dei rex Francorum atque Langobardorum, ca patronus et advocatus al
bisericii, patriarhul Ierusalimului trimite lui Carol cheile Mormântului Sfânt ca simbol de ocrotitor al
creștinilor, Carol a preluat definitiv și funcția împăratului bizantin, Basileios care pretinde să fie considerat
măcar egalul împăratului franc.

Încă din secolul al III-lea Occidentul a suferit o vădită decădere. Împăratul Constantin a
mutat capitala imperiului la Constantinopol deoarece era mai avansat, atât economic, cât și
spiritual față de orașele din Occident. Roma, vechea capitală a imperiului, a devenit un adevărat
viespar, în care asasinatele politice erau frecvente.
Căderea Imperiului Roman de Apus a amplificat această decădere politică a Occidentului, chiar
dacă vizigoții, ostrogoții, burgunzii sau alte neamuri migratoare și-au creat unele state efemere.
[1] Dintre toate aceste populații migratoare, doar francii au reușit să reîmprospăteze Occidentul.
Cu ajutorul unor conducători puternici, regatul francilor a reușit să progreseze constant, pentru ca
la sfârșitul secolului al VIII-lea să devină o adevarată forță.

IZVOR:
Am hotărât să înființăm școli, deschise pentru copii indiferent din ce
familii provin aceștia. În toate mănăstirile, preoții îi vor învăța, pe cei
care vin la școală, să scrie, să cânte, să socotească, să citească din
cărțile religioase.
(decretul lui Carol cel Mare privind școlile, sec. al VIII-lea)

Multe poze cu Carol Cel Mare

pe urmatoarea pagina: