Știința

Realizat de:Gheorghe Ariana

 Știința
Filosofia istoriei este un domeniu al filosofiei în care dezbaterile se axează asupra
naturii și sensului istoriei. Termenul a fost inventat de Voltaire.[1] Filozofia istoriei și
istoria filosofiei sunt două domenii distincte care nu trebui confundate. Filosofia istoriei
înseamnă a cuprinde istoria din perspectiva gândirii, iar istoria filozofiei este studiul
dezvoltării ideilor filosofice.
Ca domeniu de cercetare adiacent filozofiei, filozofia istoriei își are
începuturile în lucrarea lui Kant, în
Ideea unei istorii universale din punct de vedere cosmopolit.
În Rațiune în istorie, Hegel abordează principalele probleme ale
filozofiei istoriei precum și contribuția filozofiei la cercetarea istoriei. În
Prelegeri de istorie a filozofiei, Hegel afirmă că aportul filozofiei în
cunoaștere - în genere și în analiza istoriei - în particular este ideea de
rațiune; rațiunea guvernează lumea, prin urmare istoria universală s-a
derulat în mod rațional, spune Hegel. În Fenomenologia spiritului,
filozoful german abordează dialectica stăpânire-sclavie și sinteza dintre
acestea două ca rezultat al Revoluției franceze și a
războaielor napoleoniene.
În filosofia contemporană se face distincție între filozofia critică a istoriei
(cunoscută și sub numele de analitică) și filosofia speculativă a istoriei.
Numele acestor tipuri provin din distincțiile făcute de
Charlie Dunbar Broad între filosofia critică și filosofia speculativă.[2
Cunoașterea este familiarizarea cu
cineva sau ceva, ce poate include fapte,
informații, descrieri sau abilități dobândite
prin experiență sau educație. Se poate
referi la înțelegerea teoretică sau
practică a unui subiect. Poate fi implicită
(cum ar fi abilitatea practică sau
experiența) sau explicită (cum ar fi
înțelegerea teoretică a unui subiect) și
poate fi mai mult sau mai puțin formală
sau sistematică.[1] În filozofie, studiul
cunoașterii este numit epistemologie și
filozoful Platon a dat faimoasa definiție a
cunoașterii drept „convingere adevărată
justificată”. Cu toate acestea, nu există o
singură definiție a cunoașterii unanim
acceptată și sunt numeroase teorii care o
explică.
Școala din Atena (1509–1511) de Rafael, înfățișați filosofi
greci clasici celebri într-un cadru idealizat inspirat de
arhitectura greacă veche. În fresca aflată la Vatican apar:
Zenon din Kition, Anaximandru, Epicur, Averroes, Pitagora,
Arhimede, Xenofon, Socrate, Heraclit, Platon, Aristotel,
Diogene, Euclid, Zarathustra și Ptolemeu. În centrul
compoziției sunt reprezentați Platon și Aristotel.
 Istoria științei
Obiectivul istoriei științei este de a cerceta apariția și evoluția istorică a
științelor și a disciplinelor lor respective. Ea folosește în aceste scop printre
altele metodele cercetării istorice. Oamenii de știință, care se ocupă cu istoria
științei, deseori provin din disciplina pe care o analizează istoric, ceea ce, în
domenii foarte complexe este indispensabil. În acest caz, istoria științei apare
ca o parte istorică a respectivei discipline.
Istoria este știința care studiază evoluția societății
omenești din trecut până în prezent. Obiectul
istoriei nu se limitează doar la evenimentele
politice, cum ar fi de exemplu bătăliile sau faptele
conducătorilor. El cuprinde și aspectele economice,
sociale și culturale (uneltele, ocupațiile și
organizarea oamenilor, creațiile artistice și
credințele religioase, viața de zi cu zi etc.).
 În perioada paleoliticului inferior (1.000.000 - 120.000 î.Hr.), pe teritoriul
țării apar primele unelte prelucrate rudimentar din piatră cioplită. În
paleoliticul mijlociu, omul începe să stăpânească focul.

Majoritatea specialiștilor consideră că omul a început să utilizeze focul cu circa 700.000 -

800.000 de ani în urmă. Dar descoperiri recente, realizate în peștera Wonderwerk din Africa de
Sud, plasează această dată la circa un milion de ani în urmă.[3]
 CONCLUZII:

În acest articol se spune despre importanța prezenței filosofiei în diferite aspecte ale
vieții umane. Se fac referințe la problemele contemporane care nu pot fi soluționate fără
niște acțiuni concrete și fără unele posibilități esențiale ale științei filosofice. Se
menționează și se fac unele tangențe cu progresul tehnico-științific ale filosofilor care
au făcut niște descoperiri fundamentale pentru dezvoltarea posterioară a științei, încă
din secolul IV.
Istoria este un domeniu al stiintei care studiaza dezvoltarea
complexa si evolutiaomenirii tinand cont de evenimentele care
se petrec de-a lungul timpului si careinfluenteaza societatea. In
opinia mea, Cunoasterea istoriei reprezinta o datorie fatade
stramosii nostri fara de care un am fi existat, dar este si un
element care denotacultura generala si simtul responsabilitatii.
 BIBLIOGRAFIE:

https://
www.wikipedia.org/
https://ro.scribd.com/