Furnicarii 

sau urșii furnicari sunt mamifere placentare care trăiesc pe continentul american din

sud-estul Mexicului și până în Argentina și Chile. Furnicarii aparțin ordinul Pilosa și includ
două familii: Cyclopedidae și Myrmecophagidae.

Descriere[modificare | modificare sursă]
Urșii furnicari au o lungime între 1,20-1,30 metri la care li se adaugă o coadă de 75–85 cm și au o
greutate de până la 40 kg. Au corpul robust. Culoarea poate varia de la diferite tonuri de cenușiu și
până la maro închis cu două dungi negre care pleacă din dreptul pieptului și se termină la baza cozii
mărginite de o linie albă. Blana labelor, cozii și regiunilor costale este mai lungă . Față de alte
animale membrele superioare sunt întoarse spre înapoi și sunt prevăzute cu gheare puternice de 4–
6 cm. Limba are o lungime de 60 cm și este cilindrică, nu prezintă dinți și are un simț al mirosului
foarte bine dezvoltat.

Comportament[modificare | modificare sursă]
Furnicarii se hrănesc cu furnici și termite. Cu ajutorul ghearelor lungi și puternice pătrunde în
mușuroaiele furnicilor și termitelor și cu limba lungă și lipicioasă capturează insectele. Sunt animale
solitare, femele dau naștere unui singur pui în timpul primăverii sau al verii după o perioadă de
gestație de 190 zile. După naștere puiul este cărat în spate de către femelă, puiul stând agățat cu
ghearele de blana mamei astfel încât dungile negre ale celor doi să se suprapună obținându-se
astfel camuflarea puiului și respectiv ocrotirea acestuia. La o săptămână după naștere puiului i se
deschid ochii.