Albinele melifere (A.

mellifera L) sunt de o importanță majoră în polenizarea

plantelor/culturilor entomofile, având un rol vital în menținerea biodiversității și echilibrului
ecosistemelor, datorită adaptărilor specifice ce țin de biologia speciei și simbiozei dintre
acestea și plante.
Prin polenizarea speciilor de plante cultivate și spontane, albina meliferă contribuie la
creșterea productivității culturilor agricole, dar și la conservarea, restabilirea și protecția
biodiversității prin polenizarea florei spontane, fiind o verigă de bază în lanțul trofic al
tuturor speciilor.

 Raza de zbor a albinei, de max 5 km, poate acoperi astfel o suprafață de 7850 ha;
 Albinele au un comportament de fidelitate față de specia florală – însemnând faptul
că o albină în timpul culesului vizitează o singură specie florală, asigurând astfel
polenizarea încrucișată și evitând risipa de polen, albinele melifere schimbând specia
florală doar în funcție de oferta de polen în natură. Eficiența sa este de asemenea
asigurată și de numărul mare de flori vizitate la același zbor (50-100 flori, în funcție
de specia florală, de distanța, de cantitatea nectarului etc).
 Albinele melifere, putând fi gestionate de om, pot fi amplasate oriunde și după orice
schemă de amplasare, asigurand astfel încărcătura optimă de familii de albine pe
unitatea de suprafată pentru a asigura atât o polenizare optimă a culturilor cât și o
valorificare optimă a resursei de hrană.
 Prin anatomia și fiziologia sa, dar și prin comportamentul de orientare, comunicare și
cules, albina meliferă reprezintă cea mai eficientă specie polenizatoare, dând
posibilitatea omului de a dirija procesul de polenizare la culturile dorite.
 La nivel mondial, 264 de specii de plante cultivate sunt dependente total sau parțial
de polenizare, iar producția a 75% din culturile care asigură produse comercializate
pe piața mondială depinde de polenizare. La unele culturi agricole (peste 90),
albinele sporesc productia cu cel puțin 30% (de ex. bumbac, plante medicinale,
culturi agricole ce produc fructe, legume, nuci, seminte, furaje pentru animale), iar
aproximativ 10 % din culturile agricole entomofile depind în totalitate de polenizarea
cu albine. Prin participarea și distribuția familiilor de albine la polenizarea culturilor
agricole entomofile, albina asigură și polenizarea florei spontane din raza de zbor.
Albinele sunt insecte zburătoare care fac parte din familia Apoidea, subordinul Apocrita. Se
hrănesc cu nectarul florilor și polen, din care produc și miere.
Într-un stup există mai multe tipuri de albine care îndeplinesc funcții diferite.

Albina doică se ocupă în general de curățarea celulelor de unde a ieșit puietu și de hrănirea
larvelor de puiet. Temporar, albina doică intră în suita mătcii.
Albina lucrătoare petrece o perioadă ca doică, apoi este angrenată în alte activități ale
stupului. În timpul perioadei de cules, albinei lucrătoare i se dezvoltă glandele ceriere, cu
ajutorul cărora produce ceara pentru construirea fagurilor. Ea îndeasă cu capul ghemotoacele
de polen aduse de culegătoare, pregătind rezerva de proteine a coloniei, pastura. Apoi,
evaporă și îmbogățește nectarul depozitat în celule, transformându-l în miere. În funcție de
sezonul în care sunt eclozionate și nivelul de muncă depusă, albinele lucrătoare pot trăi între
40 de zile și chiar 6-9 luni.
Albina culegătoare își desfășoară activitatea în afara stupului. După zborul de orientare în
fața și în apropierea stupului, albina pleacă în căutare de nectar, polen și apă.

Matca sau regina

este cea mai importantă și mai mare albină din stup, ea fiind singura albină care depune ouă
pentru dezvoltarea coloniei. Matca emite în permanență o substanță numită feromon, cu
scopul de a-și semnala prezența în stup. Atunci când nivelul de feromoni scade sau dispare
complet, albinele doici încep automat să clădească celule de botci și să le hrănească special
pentru înlocuirea mătcii. Matca poate trăi până la 8 ani și este activă pe toată perioada vieții.
Ea poate depune până la 3000 de ouă pe zi, timp în care este atent îngrijită și hrănită de
albinele lucrătoare din suita ei.
Trântorele
are un singur rol: de a fecunda matca tânără din stup. Împerecherea are loc în afara stupului,
la o înălțime de 10-15 m. Chiar dacă matca se împerechează cu mai mulți trântori, aceștia
mor în urma împerecherii. Toamna, când albinele se pregătesc de iernat, trântorii sunt izgoniți
din stup. Durata medie de viață a trântorilor variază între 2 și 8 săptămâni, în funcție de
sezon.