LUMINA CEA ADEVĂRATĂ

Revista creștină pentru toți și fiecare

Nr. 1/2020
 IA-ȚI CRUCEA TA!1
Fiul Meu, vrei să apuci calea mântuirii? Trebuie să
intri mai întâi prin „poarta cea strâmtă” și apoi trebuie să
apuci „drumul cel ingust”, drumul cel greu, drumul cel plin
de cruci, de necazuri, de încercări și lupte!
Fiul Meu! P drumul cel îngust ce duce la cer trebuie
neapărat să-ți duci și tu crucea ta. Acesta este drumul
despre care am zis Eu: „Cel ce vrea să vie după Mine să-și
ia crucea sa în fiecare zi și să vie după Mine” (Luca 9,23).
Eu am deschis drumul acesta. Și Eu îi chem pe drumul
acesta pe toți cei ce vor să călătorească spre cer. Nimeni
nu poate ajunge în cer decât pășind, după Mine, pe drumul
acesta, pe drumul crucii.
Fiul Meu! Uită-te bine spre cer. Și vei vedea că toți
câți au ajuns acolo, crucea ca jug au purtat în lumea
aceasta. Toți câți se bucură azi și stau în jurul Meu pe
scaunul Meu de domnie (Apocalipsa 3,21) au purtat în
această lume câte o cruce grea. Fiecare cu crucea lui.
Fiecare cu suferința și biruința lui.
Fiul Meu, întreaga viața Mea, începând de la naștere
și până la moartea de pe cruce, a fost o cruce grea și
suferință nesfârșită. Și tu,dragul Meu, umbli după tihnă și
odihnă? Crezi tu oare că vei putea scăpa de ceea ce n-a
scăpat nici-un suflet care s-a mântuit?

1
Din cartea preotului Iosif Trifa „Ia-ți crucea ta!”, p. 4-5.

3
 O, dragul Meu, nu este mântuire fără cruce și
suferință...
Eu Însumi am purtat în această lume o cruce grea.
Șu după mine a pășit șiragul cel nesfârșit al sfinților și al
tuturor celor care, în viață, crucea și-au purtat și, prin
suferință și luptă, au ajuns să stea cu Mine în cer. Iar tu,
fiul Meu, crezi că poți dobândi cerul fără cruce? Crezi că
poți ajunge în cer pe o altă cale mai ușoară? O, nu te mai
ocupa, iubitul Meu, cu acest gând...
Calea spre cer e numai una singură: calea cea
strâmtă, calea crucii. Apucă și tu, fiul Meu, apucă îndată
calea aceasta, gândindu-te neîncetat la cuvintele Mele:
„Cel ce vrea să vie după Mine să se lepede de sine, să-și ia
crucea sa în fiecare zi și să vie după Mine”.

RUGĂCIUNE
Da, Iisuse Doamne, așa am fost eu: un copil
nepriceput, care m-am temut totdeauna de cruce și
am fugit de ea. Și totdeauna am căutat pe unde ar fi
calea cea mai scurtă și mai liniștită, care duce la cer.
Acum văd, Iisuse Doamne, greșeala mea și nebunia
mea. Acum văd că nu este altă cale ce duce la cer,
decât calea crucii. Și iată-mă, Iisuse Doamne, stau
acum gata să-mi iau și eu crucea și să plec cu ea după
Tine...
Continuare în numărul viitor!

4
 HRISTOS RĂSTIGNIT
PE CRUCE SAU PE STÂLP?2
„Martorii lui Iehova” susţin că Hristos a fost răstignit
pe un stâlp şi nu pe cruce. Care ar fi argumentele noastre,
ale ortodocşilor, în combaterea acestor păreri sectare
greşite? Nici pe internet, nici prin cărţi, nu a fost formulată
până acum o replică ortodoxă la această temă, de aceea
am încercat să o formulăm în cele ce urmează. Am studiat
cu atenţie argumentele iehoviştilor cu privire la acest
subiect şi le-am găsit slabe şi lipsite de consistenţă,
inclusiv cele cu trimitere la cartea lui Iusti Lipsius „De
Cruce” (1629), din care iehoviştii citează o singură pagină,
ignorându-le celelalte.

2
Ieromon. Petru Pruteanu, https://www.teologie.net/2009/10/07/hristos-
rastignit-pe-cruce-sau-pe-stalp-argumente-impotriva-martorilor-lui-iehova/

5
6
 În general, toate acuzaţiile lor sunt nefondate şi
neargumentate. Iar acum să trecem la argumentele
noastre:

1. Problematica
Această idee, a pironirii pe stâlp, nu pe cruce (a lui
Hristos), apare chiar în rândul iehoviştilor abia în anii 30
ai secolului XX. Până atunci ea nu a fost cunoscută şi nici
astăzi nu mai este cunoscută de alţi neo-protestanţi. E de
la sine înţeles că tatăl lor, diavolul, nu iubeşte acest semn,
de aceea le-a băgat în gând o astfel de prostie. Iar acum să
ne lămurim puţin în imagini, ca mai departe să ne fie uşor
de discutat. Martorii lui Iehova spun că Hristos a fost
răstignit pe stâlp, cu mâinile încrucişate deasupra capului
şi bătute într-un singur cui, iar toţi ceilalţi creştini şi chiar
necreştini, spun că Hristos a fost răstignit pe un crucifix,
cu mâinile lateral desfăcute.

7
 2. Terminologia
Textul grecesc, atunci când se referă la obiectul pe
care a fost răstignit Hristos, foloseşte termenul
σταυρός. Prin acest termen, dicţionarele înţeleg uneori
un "stâlp sau bârnă de lemn" (şi iehoviştii văd doar acest
sens, din antichitatea îndepărtată), dar de cele mai multe
ori, prin σταυρός se înţelege "instrument de tortură în
formă de T" sau poate t, adică cu partea de sus alungită.
Anume cu al doilea (care de fapt a devenit primul)
sens, termenul este folosit în Noul Testament, dar şi la
Diodor din Sicilia (sec. I în. Hr.), la Plutarh (sec. I. d. Hr) şi
Lucian (sec. II d. Hr.). Deci în perioada elenistică, după sec.
III în. Hr., aşa cum recunosc şi unii iehovişti, stavros avea
sensul de cruce şi nu pe cel de stâlp.
Vom demonstra mai jos că în NT, prin stavros se
înţelege Crucea în felul în care o ştim cu toţii, dar la
moment trebuie să mai precizăm că în NT, cuvântul are
două sensuri:
– literar: cruce sau lemnul crucii (de 13 ori); şi
– spiritual: suferinţă, moarte, jertfă (de 15 ori).
Pentru noţiunea de stâlp, limba greacă are un alt
cuvânt: στύλος (= stâlp, coloană) şi el se regăseşte de 4
ori şi în NT (Gal 2:9; I Tim. 3:15; Apocalipsă 3;12 şi 10:1).
Pentru "cruce", limba greacă nu are un alt cuvânt decât
"stavros".
Mai precizăm că iehoviştii deseori speculează cu
textele de la Deuteronom 21:22-23 (tradus la noi greşit) şi
mai ales de la Galateni 3:13, unde se vorbeşte despre
"răstignirea pe lemn (επι ξύλου)". Precizăm că în limba

8
greacă cuvântul ξύλος se referă la "esenţa lemnului" (deci
putem înţelege şi cruce) şi nu la un trunchi de lemn sau la
un copac, căci pentru aceasta limba greacă are
cuvântul δένδρον. Deci terminologic lucrurile sunt clare:
Hristos a fost răstignit pe o cruce de lemn.

3. Argumente biblice
Sunt foarte importante două versete. Ca să le
înţelegeţi, uitaţi-vă la imaginea iehovistă cu "răstignirea",
dar şi la cea autentică (ortodoxă):
– Matei 27:37 – Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă:
"Acesta este Iisus, regele iudeilor".
a) La iehovişti inscripţia nu e pusă deasupra capului,
ci deasupra mâinilor, iar Biblia şi evanghelistul Matei nu
putea face o greşeală logică atât de evidentă;
b) Punerea inscripției arată că exista o parte
prelungită în sus a Crucii, unde putea fi pusă această
inscripţie destul de consistentă (pentru că era în 3 limbi).
– Ioan 20:25 – Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am
văzut pe Domnul! Dar el [Toma] le-a zis: Dacă nu voi vedea,
în mâinile Lui, semnul cuielor (ηλων – plural), şi dacă nu voi
pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune
mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
Textul arată foarte clar că în mâinile lui Hristos au
fost bătute mai multe (mai exact – 2) cuie, şi Ap. Toma ştia
bine acest lucru. E şi logic ca la pironirea pe stâlp să se
pună un singur cui (cum au şi reprezentat iehoviştii), dar
o astfel de idee este contrazisă de Scriptură.

9
 4. Argumente arheologice
Toate vechile reprezentări creştine, nu doar începând
cu sec. IV sau chiar III, cum greşit acuză iehoviştii,
înfăţişează Crucea exact aşa cum o ştim noi şi cum de facto
a fost răstignit Hristos. Pentru a fi mai credibi,, eu voi
aduce 2 argumente arheologico-ştiinţifice chiar din sec. I,
dintre care unul a fost descoperit şi cercetat de evrei, nu
de creştini.
A) În 1968, pe când evreii făceau un drum în
localitatea Giv'at ha-Mivtar, (Nordul Ierusalimului /
Palestina), buldozerul a descoperit un mormânt în care
era pus un tânăr răstignit, pe nume Yohohanan (24-28 de
ani). Din cauza că capetele cuielor s-au îndoit, el nu a
putut fi dat jos de pe cruce, şi fiind probabil şi grăbiţi, iar
trupul într-o fază avansată de descompunere, el a fost
înmormântat cu tot cu cruce. Oamenii de ştiinţă spun că
acesta a fost unul din evreii care au încercat să apere
Ierusalimul de romani în anii 69-71 d. Hr. şi a fost
răstignit de aceştia. În orice caz, scheletul şi crucea sunt
din sec. I al erei creştine.
B) Se ştie că în anul 79 d. Hr. a avut loc o mare erupţie
a vulcanului Vezuviu. Acesta a acoperit oraşul Pompei din
apropiere. Abia în sec. 19, dar mai ales 20, acolo s-au făcut
săpături care au descoperit oraşul acoperit de lavă.
Printre altele, s-a descoperit şi o casă care probabil a
servit ca biserică. Este foarte probabil ca acolo să fi slujit
chiar Apostolii Petru şi Pavel. Printre simbolurile creştine
descoperite pe pereţii de acolo s-a găsit şi Crucea, aşa cum
o ştim noi. Este cea mai veche reprezentare a Crucii

10
cunoscută până acum. Începând cu secolul II, mărturiile de
acest fel sunt şi mai multe şi mai evidente.

5. Argumente istorice
Izvoarele din primele veacuri vorbesc despre
răstignirea pe Cruce (în formă de T, uneori cu braţul
superior prelungit, aşa cum a fost la Hristos). Avem
mărturii în Epistola lui Barnaba, cap. 12 (care o vreme era
inclusă în canonul biblic), unde chiar se face comparaţie
cu textul de la Facere 48 unde Iacov binecuvântează cruciş
pe Efrem şi Manasi, dar şi multe alte scrieri (Iustin
Martirul şi Filosoful, Irineu de Lyon, Origen, Tertulian ş.a.).
O altă dovadă importantă este faptul că, încă mult timp
după răstignirea lui Hristos, creştinii vedeau cu ochii lor
pe ce fel de cruci răstignesc romanii, mai ales că chiar
mulţi dintre creştini au fost răstigniţi pe astfel de cruci.

6. (În final) două întrebări retorice către iehovişti:

– Ce trebuie să luăm şi să ducem noi, conform
textului de la Matei 16:24 – crucea sau stâlpul?
– Ce semn al Fiului Omului se va arăta pe cer (cf.
Matei 24:30) – crucea sau stâlpul?

11
 VERSURI CREȘTINE
CRUCE SFÂNTĂ, PĂRĂSITĂ3
Cruce sfântă, părăsită
Lângă margine de drum
Coperișul tău se strică
Lângă creștinii de acum.
Cruce sfântă, jalnic este
Tristă stai, plecată-n jos
Și nu-i nimeni să te-ndrepte
Ah! Ce lucru dureros.
Oamenii nu-și mai ridică
Pălăria-n dreptul tău
Să se-nchine și să zică
Doamne, scapă-ne de rău.
Cruce sfântă, cu purere,
Tristă stai la locul tău
Și gândești la altă lume
Ce s-a stins la pieptul tău.
Nimeni nu mai vine iară
Să te-ndrepte iar frumos
Bate vântul, te doboară,
Cu icoana lui Hristos.
Dar credința mea îmi spune
Că mult nu va dăinui,
Printr-o tainică minune
Crucea tot va birui.

3
Carte de cântări ortodoxe, Editura Anestis, 1994, p. 52-53.

12
 BISERICA GHIDIGHICI
locul care unește oamenii!

Redatorul revistei: Preot. Dr. Maxim Melinti

Biserica Ortodoxă Ghidighici
mun. Chișinău, MD-2088, s. Ghidighici,
str. Ștefan cel Mare, 55
tel: 022-71-01-49, 0792-56-111
e-mail: bisghidighici@gmail.com
www.biserica-ghidighici.md
C/F: 1014620010144

Tiraj: 500 ex. Imprimare: Tipogragia „Artpoligraf”

Publicația se oferă gratis