DESPRE NAȘI DE BOTEZ

Despre rolul nașilor de botez s-a vorbit și s-a scris destul. Sf. Ioan Gură de
Aur spune: „Dacă ar şti omul ce răspundere are la botez şi cununie, s-ar
alerga mile întregi până să găseşti un naş”. Și totuși la botezuri observ tot
mai mulți nani, iar unii sunt doar însriși nominal în certificate de botez, fără
ca să asiste, să fie prezenți. Chipurile, doi nani sunt plecați la Italia, iar la
vară, vor veni acasă și le vom oferi colaci! Și gața?
Din experiența mea personală observ că moldoveni continuă să boteze
copii la repezeala, și iau cât mai mulți nani, ca nu cumva să supere pe
cineva. În același timp, voluntar sau involuntar, tineri-părinți vin la biserica
și solicită botezul copilului, lăsând educația creștină pe seama
cumetrilor/nașilor de botez. Ca regulă, un număr foarte mic cunosc
Simbolul Credinței, iar restul vin că „dacă refuz să fii nan de botez e păcat
mare”. Mă întreb eu: oare nu e un păcat mai grav și mai mare a refuza să
fii părinte, decât să te mulțumești formal că ești un nan la 10 sau 20 de
copii, și ei nici măcar nu te cunosc. La fiecare botez eu întreb pe cei
prezenți: cine cheamă la nuntă pe nani de botez? Îmi răspund: părinții
copilului! De ce nu însuși copii, adică cei ce se căsătoresc, să-i poftească
pe părinții lor spiritual? – întreb eu în continuare. Răspuns nu au. Atunci eu
le zic: pentru că doar părinții tinerilor cunosc pe nani, dar tinerii nu-și
cunosc pe nani de botez. Firesc! De unde să-i cunoască dacă nu le-a oferit
nicio învățătură sau educație creștinească.
Să nu uităm dragi preoți, părinți, nani și copii: „Dacă orb pe orb va călăuzi,
amândoi vor cădea în groapă.” (Matei 15,14).
Maxim Melinti, 12.05.2017