CRUCEA

Proiect realizat de:

Teodorescu Alexandru
Adam Cristian
Ștefan Andrei
 Date Generale
Cruce e un cuvânt ce vine din limba latină de la crux, crucis.
Crucea este unul dintre simbolurile cele mai răspândite și în același
timp printre cele mai vechi. El se găsește pictat sau scrijelit în
peșterile preistoriei (epoca de piatră), iar în Europa preromană și
precreștină el a fost un simbol preferat al celților (monezile lor ne
stau mărturie). Știm însă cu siguranță că el a fost un simbol legat de
divinități odată cu apariția civilizațiilor istorice (scrise), exemplul
primar fiind Egiptul, unde crucea coptă (ankh) o vedem adesea în
mâna diverșilor zei egipteni reprezentați de oamenii acelor timpuri,
sau pe sarcofagele și pereții mormintelor lor. La apariția lui,
creștinismul a integrat și el simbolul acesta străvechi.«Cruce» are
două sensuri: un sens material, și un sens moral.În limba latină
cuvântul ia primul sens pe la anul 264 înaintea erei creștine, și servea
la pedepsirea sclavilor, răufăcătorilor și furilor, care nu erau cetățeni
romani.În liturgică, «cruce» poate avea înțelesul de crucifix, ori de
cruce manuală.
• Sens moral: De la Plaut, crucea ia și sensul moral, intrând
chiar în proverbe, desemnând un chin moral, sau chiar
călăul.Este folosit în Noul Testament, în Evanghelia după
Marcu VIII:34: «Dacă voiește cineva să vină după mine, să se
lepede de sine însuși, să-și ia crucea, și să mă urmeze»,
cuvinte pe care le-ar fi rostit Iisus din Nazaret.Mai târziu,
sensul spiritual de «chin moral» va fi lărgit, pentru a vorbi
de dogma creștină a ispășirii.

• Sens material: Crucea e un simbol în formă de răscruce,

formată de două sau mai multe linii. Regiunea e o zonă
definită de intersectare: în general sunt patru regiuni.

• Forme de cruce(în total aprox. 400 de forme):cruce latină,

cruce în formă de τ (tau), sau franciscană, crucea sfântului
Andrei, sau cruce în formă de X, crucea sfântului Petru, sau
cruce întoarsă, crucea sfântului Gheorghe, cruce bască,
cruce celtică ș.a.
• Crucea - Simbol crestin al mantuirii
• Crestinismul a prefacut crucea dintr-un instrument de tortura, aducator
de moarte, intr-un obiect sfant, datator de viata. Inchinandu-se Jertfei si
Invierii Domnului, crestinii au facut analogia intre forma crucii si pozitia
de rugaciune cu bratele intinse, iar stravechiul simbol al victoriei soarelui
asupra fortelor intunericului a devenit semn al mantuirii si al biruintei
intru Hristos, „Soarele Dreptatii“. Cinstirea Sfintei Cruci a capatat o
pondere deosebita mai ales dupa ce Imparateasa Elena, mama
Imparatului Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim lemnul crucii
de pe Golgota (la anul 326), iar Constantin insusi adoptase deja crucea ca
emblema pentru steagurile si monezile sale, dupa ce la anul 312, cand il
infruntase pe rivalul sau Maxentiu, semnul crucii i se aratase pe cer, ca
fagada de biruinta (In hoc signo vinces, „Intru acest semn vei invinge“). El
a ridicat in inima Romei o cruce impunatoare (prototipul troitelor de mai
tarziu).
• Sinodul al saptelea ecumenic (Niceea, 787) a stabilit definitiv ca modul de
cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane, ea
reprezentand semnul distinctiv si plin de putere al credintei si evlaviei
crestine. Bisericile crestine traditionale sunt construite in forma de cruce
si poarta crucea in varf, ca semn distinctiv si sfintitor. Semnul crucii se
regaseste si in stemele multor tari. Credinciosii obisnuiesc sa poarte
crucea la gat, iar mormintele crestine sunt marcate cu cruci. Canonul
• Crucea Caraiman, un monument istoric construit între anii 1926 şi 1928 şi situat
pe Vârful Caraiman, a fost desemnată cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe
un vârf montan, potrivit site-ului Guinness World Record.
• În 1928, la inaugurarea sa, „Crucea de pe Caraiman“, ridicată la altitudinea de
2291 m, era cea mai înaltă structură metalică situată într-o zonă montană. În
timp, imaginea acestui monument unic în Europa prin amplasament şi prin
dimensiuni a devenit extrem de cunoscută. Istoria „Crucii“ nu e însă atât de clară,
numeroase aspecte aflându-se încă sub semnul întrebării. Însuşi numele sub care
a rămas cunoscut în memoria colectivă acest simbol al arhitecturii şi tehnicii
mondiale din prima jumătate a secolului XX dă naştere unei controverse. Studiind
documentele de arhivă şi lucrările publicate de-a lungul celor 82 de ani care au
trecut de la inaugurarea monumentului, cercetătorul descoperă nu mai puţin de
trei titulaturi diferite.
• Cel mai des întâlnit în documentele oficiale aflate în colecţiile Arhivelor Naţionale
ale României e numele de „Monumentul Eroilor“, în timp ce în limbajul cotidian s-
a păstrat, încă din anul 1933, titlul de „Crucea de pe Caraiman“. O a treia variantă
ce şi-a făcut loc în unele surse bibliografice secundare – „Crucea Eroilor Ceferişti“
– pare a fi fost generată de faptul că ridicarea monumentului (între anii 1926-
1928) a fost realizată prin eforturile lucrătorilor Direcţiei de Poduri din cadrul
Direcţiei Generale C.F.R. Din păcate, majoritatea publicaţiilor editate de-a lungul
existenţei „Crucii“ nu au păstrat decât unele date vagi, legate strict de construcţia
propriu-zisă a monumentului, fapt care a deschis calea spre un alt punct de
 Bibliografie
•www.Wikipedia.ro
•www.crestinortodox.ro
•www.adevarul.ro/cultura