Cuvânt de învățătură

pe care îl face preotul către nașul pruncului,

după luminarea acestuia cu Sfântul Botez

Binecredinciosule și cu numele lui Hristos numite nașule (N), cu

darul și cu îndurările Iubitorului de oameni Dumnezeu, care voiește ca
toți oamenii să se mântuiască, naștere duhovnicească s-a săvârșit astăzi în
Biserica lui Dumnezeu prin apă și prin Duh. Despre care Însuși Hristos
Domnul, Care ne-a dat nouă lege pentru acea naștere, a zis către Nicodim:
„Adevărat, adevărat grăiesc ție: de nu se va naște cineva din apă și din Duh,
nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3,5). Și după
Învierea Sa a poruncit nașterea aceasta ucenicilor Săi, zicând: „Mi S-a dat
toată puterea în cer și pe pământ. Mergeți dar și faceți ucenici din toate
neamurile, botezându-i în numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28,18-20).
Întru acest preasfânt nume al Dumnezeieștii Treimi s-a botezat astăzi
acest nou luminat (N) și s-a născut duhovnicește. Căci s-a făcut din fiu al
întunericului fiu al luminii, din fiu al mâniei – fiu al darului lui
Dumnezeu, și s-a mutat din latura umbrii morții în latura sfinților întru
lumină și a fost scris în cartea vieții. Pentru aceasta se veselesc în Biserica
cea triumfătoare îngerii, ca unii ce sunt obișnuiți a avea bucurie mare
pentru un păcătos, care se pocăiește, pentru că ei îl văd pe acest om, care
se va așeza în ceata lor, spre a umplea căderea îngerilor celor răi. Ne
bucurăm și noi în Biserica cea luptătoare, că în adevărată viță, care este
Hristos Domnul, s-a altoit mlădița cea nouă, ca prin bogăția darului Lui să
vieze și să aducă roadă, strugurii faptelor celor bune. Iar mai ales evlaviei
tale se cuvine a te veseli, căci pe acea mlădiță duhovnicească, pe acel fiu al
darului și al luminii, l-ai primit din dumnezeiască scăldătoare și te-ai
făcut lui tată duhovnicesc cu chezășuirea și cu primirea pe pământ a
aceluia căriua acum i S-a făcut Tată după har Domnul, Care locuiește în
cer.
 Iar tu, fiindu-i tată duhovnicesc, trebuie să știi și dator ești să păzești
dragostea părintească în toate zilele vieții tale către fiul, pe care ți l-a dat
Dumnezeu. Și când Domnul îi va da lui să ajungă la deplină întrebuințare
a minții, atunci tu să-l povățuiești, ca el să cunoască și să păzească fără
prihană toate articole credinței ortodoxe-sobornicești, care sunt de folos
celor binecredincioși spre mântuire și să petreacă viața sa cu vrednicie
după cremare creștinească. Ca, precum astăzi, fiind el luminat cu razele
harului prin nașterea duhovnicească, a fost dat în mâinile tale de către
mine păcătosul, așa neîntunecat, după nașterea cea nouă, în veacul viitor
să stea înaintea Tatălui ceresc. Și precum astăzi, curat și albit la suflet mai
mult decât zăpada, a ieșit din baia nașterii de-a doua, așa fără prihană și
nepătat cu faptele cele rele, ieșind din trup, să stea înaintea Judecătorului
celui nefățarnic, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Și precum
luminat astăzi prin gura ta, s-a lepădat de satana cel blestemat și de toate
lucrurile lui și a fost făcut fiu al lui Dumnezeu și Ziditorului a toate, prin
harul, pe care l-a câștigat prin nașterea cea duhovnicească și s-a făcut
mădular al Bisericii lui Hristos prin mărturisirea adevăratei credințe
creștinești, așa în toate zilele vieții sale să rămână întru unirea credinței
nedespărțit de Biserică și în darul cel neschimbat de fiu al lui Dumnezeu
ce s-a făcut, și să nu se întoarcă niciodată la lucrurile lui satana cel viclean,
ci el însuși să i se împotrivească aceluia ca unui vrăjmaș pierzător de suflet,
și, cu ajutorul Domnului, să se arate tare surpător al tuturor meșteșugirilor
aceluia, ca un ostaș al lui Hristos, întărit spre război asupra celuia cu
pecetea harului Duhului Sfânt. Iar după aceste nevoințe plăcute lui
Dumnezeu să primească de la Rânduitorul de nevoințe cinstea vieții
veșnice întru Împărăția cerească. Și dacă te vei sârgui tu să te
învrednicești, ca prin povățuirea ta, acest prunc nou luminat să se facă
vrednic a primi atâta fericire, apoi și evlavia ta nu te vei lipsi de vrednica
răsplătire de la Domnul Dumnezeu. Ci pentru dragostea ta, pe care o arăți
către fiul tău duhovnicesc, vei fi iubit de Tatăl cel ceresc, Care este
dragoste, după cuvântul din Scriptură: „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan
4,8). Pentru povățuirea cea folositoare de suflet, vei fi povățuit, ca să
călătorești pe calea cea dreaptă a poruncilor Domnului la viața cea veșnică.
Ca să dobândești moștenirea acelei vieți, după mulți ani de zile bune, eu
mă rog cu căldură atât pentru tine însuți, cât și pentru fiul duhovnicesc,
care ți s-a dat ție de la Dumnezeu, și sunt eu osârduitor și binevoitor.